Adelaida Mateescu, matematician si grafician
Sunt prietenă cu Adelaida Mateescu din anii 70, deci de peste patru decenii. Ne-am cunoscut la un liceu din Bucuresti, ea era sefa catedrei de matematică - a studiat facultatea de matematică la Iasi- eu a catedrei de chimie. Ceea ce ne-a apropiat a fost nu numai respectul pentru profesiune, domeniu în care am colaborat cu rezultate remarcabile, dar si simtul umorului, exprimat de ea prin grafica din caricaturi, de mine prin scris. Ne amuzam, eu afisând lângă Laboratorul de chimie poante extrase din extemporalele elevilor, ea făcând expozitii de portrete ale colegilor, în cancelarie. Mini-expozitiile ei din scoală (organizase asemenea expozitii si la liceul Sf. Sava, unde fusese înainte), intitulate "Sarje colegiale", s-au bucurat de mare succes, ele aduceau zâmbetul pe fata celor obositi de vremurile grele pe care le trăiam, din toate punctele de vedere: politic, economic, cultural.
Când mi-am dat seama de uriasul potential si talent al prietenei mele, confirmat si de mama mea, critic de artă, i-am propus, în joacă, să-i fiu impresar. Artista era (si este încă) o persoană timidă si modestă, dar a acceptat propunerea mea. Eram pe atunci în corespondentă cu Mircea Septilici, căruia i-am propus o întâlnire pentru a-i prezenta potretele de actori realizate de Ada. Când le-a văzut, Mircea Septilici a lansat - pe loc- propunerea deschiderii unei expozitii în holul Teatrului de Comedie. Asa s-a născut "Exporampa", al cărei vernisaj s-a tinut în februarie 1978. Au vorbit la deschidere Mircea Septilici, Amelia Pavel (mama) si altii. Au fost prezenti o multime de actori si evenimentul a fost apoi mediatizat, aducându-i-se multe laude, în presă si la radio.
N-am încetat, după ce am plecat din tară 1982, să insist pe lângă artistă să-si scoată la vedere lucrările. Spre marea mea bucurie, nu am fost singura care i-a apreciat talentul. Participarea ei între 1985 si 1993 la cele 12 expozitii colective o dovedesc.
Usurinta de a exprima în cîteva linii o idee este prezent nu numai în potrete, unde ea stie să prindă expresia figurii, dar si în desenele care ilustrează texte. După 1982, anul plecării mele, a colaborat cu tatăl meu - care scria, în timpul liber, epigrame si catrene- scotând în fiecare an, pentru fiul meu, câte o carte unicat, intitulată "de la Adi si de la Bunicu' / Versuri ilustrate pentru ăla micu' " dactilografiată si legată de mâna, cu versuri de tata (Doru Pavel, jurist) si desene - în original- de Adelaida. Talentul ei de ilustratoare a fost pus în evidentă, public, prin aparitia, la sfârsitul anilor 90, a câtorva unor cărti pentru copii ilustrate de ea, iar la începutul anilor 2000 a creat coperte si ilustratii pentru volume editate în România si Canada. Iar acuma, cei care urmăresc publicatia online "LaPunkt" pot vedea nostimele ei ilustratii pentru textele scrise de mine.
În decursul primului deceniu al anilor 2000, graficiana a acceptat să se înscrie, la îndemnul meu, pe câteva site-uri culturale, unde postările potretelor ei s-au bucurat de o primire entuziastă. Muzicieni, actori, oameni politici, sportivi, oricine intra sub privirea si penita ei, condusă de o mâna fără gres, aducea bucuria si admiratia privitorilor.
În anii următori, munca mea de impresar s-a simplificat. Pe de o parte, numele si talentul Adelaidei începuse să fie cunoscut, pe de alta, desi la fel de modestă, artista a prins curaj si a participat la câteva concursuri. Cum era de asteptat, premiile n-au întârziat să apară. Citez câteva din ele:
• Premiul I, Laureat-grafică-etapă republicană C.R. Acordat de AAPA , 1987
• Premiul I de Caricatură la Festivalul National de Umor „Ion Canavoiu" , 2010
• Premiul Special la Salonul de caricatură ed XXII a Festivalului, 2014
• Premiul I de Caricatură la Festivalul National de Umor „Ion Canavoiu" , 2016
Când muzicologul si renumitul specialist din domeniul operei Costin Popa, cu care am pus-o în legătură, i-a propus colaborarea la volumul "Opera în potrete" (Ed. Pegasus Press, 2013), graficiana a acceptat să fie autoarea copertii si a potretelor din interior. Volumul s-a bucurat de mare succes. Acelei coperti i se datorează si ideea care a stat la baza conceptiei copertii pentru volumul meu "Oameni pe care i-am cunoscut" (Ed. Vatra Veche 2015).
Mi-ar trebui o carte întreagă ca să povestesc drumul pe care l-am parcurs împreună de-a lungul anilor. Ea continuă să dea si astăzi meditatii la matematică, se bucură de reusitele elevilori si, seara, când apare la TV vreo fizionomie interesantă, o prinde imediat într-un desen. Are în arhiva personală sute de portrete.
Observatorul din Toronto publică lună portretel desenate de Adelaida, artista fiind colaboratoarea permanantă de foarte multi ani deja.
Ne-am jucat, cele două prietene, toată viata si, din acest joc, s-a conturat o artistă de o incontestabilă valoare. Adelaida Mateescu este si o persoană de o calitate umană deosebită: din modestie, ar fugi de sub lumina oricărui reflector. Mă va ierta deci, sper, pentru includerea ei în rubrica de fată.
|
Veronica Pavel Lerner 8/19/2017 |
Contact: |
|
|
