Sonete
Când cântă diva noastră-n Chisinău
Irepetabilei voci Maria Biesu
Miracol rar ca-ntr-un SF-roman:
La vocea ei cresc spice de sub plug,
Un surd sau mut devine meloman,
Dau bir pe-un capăt mortii din cosciug.
Coboară Casta diva de pe rug,
Din tărmi niponi debarcă Cio-san,
Bellini-ajunge pentr’-un timp transfug,
În timp ce Verdi chiar e moldovan.
De când răsuflă liber codrii-n tară
În lume păsări n-au văzut mai multe,
Venite într-un suflet să asculte
Celestul viers sclipind a piatră rară.
Când cântă diva noastră-n Chisinău,
În sală-ascultă însusi Dumnezeu.
Esti în canoane-o sfântă, nu profană
Ai fost cea mai frumoasă din Iudeea
Si praxiul cel mai franc al lui Hristos.
Cum gura lumii-ntoarce tot pe dos,
În tine n-au văzut decât femeia
Cu chip nurliu si trupul păcătos,
Stiind s-aprindă si-n tăciuni scânteia,
Dar si suflări să ieie ca Medeea
Când cel mai bine ti-e si mai duios.
Un sfant n-ai dat pe vorbe misogine.
Ai dus în lume vestea lui Iisus,
Ai pus temeiul normelor crestine,
Tărie-n crez si har divin ne-ai pus.
Esti în canoane-o sfântă, din profană,
Si te păstrăm, în suflete, icoană.
Asa e omul: ne-mpăcat cu soarta
Ar fi putut să-noate-n baltă. Sarea
S-o ia din fundul mării cât e ghiolul.
Dar el a vrut să-nfrunte valul, marea,
Chiar dacă-aórea marea-si cere-obolul.
Putea să zboare-n scrânciob parasolul
Atât de sus – să-ti taie răsuflarea,
Ci el a vrut în cer s-atingă zarea,
Desi si ea-si mai scutură-n nori tolul.
Acesta-i omul, bot de năvârlii:
Pe molcom val el caută furtună,
Pe stins tăciune – ardere nebună.
Chiar viata, moartea, câtu-s de zurlii,
Nu i-ar atinge-n cap un fir de păr,
Dar el se ia cu ambele-n răspăr.
La fel si eu, când cade umbra noptii
Când din senin apari o hetaíră,
Săruti agale-un pâlc de trandafiri
Si peste sălcii pletele-ti resfiri,
Iar ele,-nfiorate, nici respiră,
Doar lacu-si strânge pleoapele, subtiri,
Simtind un giulgiu negru cum se-nsiră
Pe trupu-i neclintit ca o porfiră,
Capac ce-nchide gura la vintiri.
La fel si eu, când cade umbra noptii,
Simt buclele de sarpe ale mortii
Cum strâng în cleste-un nou Laocoon,
Drept care mă afund, umil peon,
În somnu-adânc al visurilor mele
Să-ntâmpin zorii zilei tot cu ele.
Sublim regal slăvit la timp trecut
Bătut în cuie-n paisprezece versuri,
Catrene două si tertine două,
În rime-mbrătisate sau, mai nouă,
Poncise - să se simtă bine-n mersuri,
Pustiul, ars, l-ai coperit cu rouă,
Cuvântul, vechi, l-ai dezgropat din stersuri,
Din mâl ne-ai scos spre alte universuri,
Ne-ai pus în piept nu sapte vieti, ci nouă!
Sublim regal slăvit la timp trecut,
Modest, tăcut, pilos, tu ai stiut
Cum să renasti din veacul tău august
Si, numai susur, ritm si armonie,
Din al rigorii pat al lui Procust,
Ai pus pe tron reala Poezie!
5 sonete pentru revista ”Observatorul”
Nicolae MĂTCAS 11.08.2017.
|
Nicolae Mătcas 8/12/2017 |
Contact: |
|
|
