Atitudini : Despre discretie
„Nu poate exista gratie, acolo unde nu există discretie” – Miguel de Cervantes
DISCRÉTIE conform DEX’09 este o însusire manifestată prin rezervă în atitudine, retinere în vorbe si în fapte; calitatea de a nu atrage atentia, a nu soca, prin aspect în special, spre deosebire de expresia „la discretie” care înseamnă a oferi ceva, a face ceva fără restrictie. Discretia mai este considerată ca o calitate de a păstra o taină care îti este încredintată, sau o taină a ta pe care trebuie să o păstrezi cu decentă, nu pentru a-i minti pe ceilalti, ci pentru a-i menaja, a nu lovi în conceptiile lor traditionale, bine si cu folos înrădăcinate.
Din păcate s-a cam renuntat la această calitate, termenul – discretie – nu mai este atât de imperativ, oamenii au libertatea de a sti, au devenit dornici de a afla picanterii din viata oricui, îsi permit să ceară niste drepturi complet aberante, fără însă a avea în vedere si anumite responsabilităti, comportamente, menajamente necesare si chiar fără a gândi la consecinte.
Oamenii discreti au trăit si trăiesc întotdeauna mai departe de agitatia vietii. În ei nu găsesti nimic prefăcut, teatral sau artificial. Se fac aproape neobservati si apar doar când este nevoie de a manifesta gesturi de altruism, ca de exemplu gestul de încurajare a unei persoane care se află într-un impas etc. Un om discret este linistit, bun si întelept. El se manifestă exuberant sau pasional în muncă si în acte de creatie. Stie când trebuie să vorbească, când trebuie să actioneze, si în ce mod, pentru a nu-i tulbura pe cei din jurul lui. Nu va face mărturisiri în fata ecranelor care să socheze, doar pentru a fi în centrul atentiei. Va fi sincer în expunere, dar în acelasi timp va fi si discret.
Dacă un om, fie el mediocru, fie un om cultivat, va comite o indiscretie, îl vom putem descoperi ca un om care, este altfel decât ni l-am imaginat. Din dorinta de a epata, îsi va exprima păreri care vor indigna oamenii cu bun simt, oamenii care tin la traditii, la educatia pe care au primit-o sau pe care si-au însusit-o. Putem să-l suspectăm de o judecată limitată, necontrolându-si cuvintele sau ideile expuse, nedându-si seama că există momente când tăcerea e cel mai bun lucru pe care-l poate face, sau să refuze o pledoarie care îi este cerută, provocată, dacă nu stăpâneste bine subiectul sau dacă nu poate să-l expună în limitele bunei cuviinte.
Discretia este o trăsătură foarte fină a unui caracter care include pe lângă bunul simt – inteligentă, sensibilitate, iubire. Unui om cult nu i se permite a fi dur; el nu trebuie să împrumute comportamentul unui politician, vrând să dovedească că are dreptul de a exprima idei moderne, călcând în picioare traditiile unui popor.
Omul poate fi indiscret cu privire la propria-i fiintă, dar si aici există limitele bunului simt, adică spui atât cât este onorabil/suportabil din viata ta, si nu treci în sfera vulgaritătii, sau nu spui lucruri care nu-i interesează pe ceilalti. Valabil – în vorbire, dar si în scriere.
Avem libertate, dar libertatea nu trebuie să ne vicieze viata. Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) în Critica ratiunii pure spune: „Conceptele morale nu sunt concepte absolut pure ale intelectului, căci la baza lor se afla ceva empiric (plăcerea sau neplăcerea). Totusi, având în vedere principiul prin care ratiunea pune limite libertătii anarhice în sine (…), conceptele morale pot servi ca exemple de concepte pure ale ratiunii”. Iar în Critica ratiunii practice: „Ratiunea nu poate cunoaste totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoasterii. În schimb are o valoare în domeniul practic, asadar moral”.
Românul Petre Tutea credea că „libertatea omului este partea divină din el”, si comentând mai pe larg, o asemăna cu „o frânghie agătată de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti să cobori în întuneric”. În cartea Omul – tratat de antropologie crestină, Tutea aduce în discutie conceptia economistului si sociologului german Werner Sombart (1863-1941), „Omul este o fiintă care apartine la două lumi si al cărui destin este să poarte în sine acest dezacord între spirit si natură, si să lupte cu el până la moarte. […] Omul trebuie să se adeverească în lupta dintre constrângere si libertate”.
În fine, este important cum ne manifestăm, dar si despre ce vorbim si felul în care vorbim în public, la interviuri televizate, fiindcă putem leza sufletele si gândirea unor semeni. Cu atât mai mare ar trebui să fie această responsabilitate, când ea vine din partea unor intelectuali. Ar trebui să ne gândim si la adolescentii nostri care urmăresc actiunile dar si pledoaria oamenilor maturi, în căutarea unor exemple de viată, de conduită, vrând să-si formeze un crez, o personalitate. Actiunile si pledoariile oamenilor maturi îi vor influenta, desigur. Ne-am gândit că de vorbele si actiunile noastre pot depinde destinele unor adolescenti în formare, ei fiind speranta propăsirii natiei?
O analiză si o părere, de exemplu, trebuie dată cu flexibilitate, fără pic de ură sau dispret pentru traditie. Cum adică, „Familia traditională nu este reală, este un basm”? Nu este oare o insultă indirectă la femeile vietilor noastre? Femeile despre care Marquez spunea că „întretin nelinistea lumii”, acea minunată neliniste! Religia crestină ne învată că „familia reprezintă un adevărat izvor de viată. Familia este singura care înnoieste permanent lumea, aducând cu sine copii care, mai apoi, vor deveni cei ce vor întemeia la rândul lor alte familii, asa dar, familia conferă prin structura sa unitate întregii societăti”. Este un neadevăr această învătătură crestină? Nu îi judecă si nu-i condamnă nimeni pe cei care gândesc altfel, dar s-ar cere gândirea logică asupra libertătii, se cere bun simt, se cere acea Discretie, pentru a nu se intra în conflict. Cu alte cuvinte, iată ce vor oamenii: să primeze discretia, ratiunea si respectul pentru valorile spirituale. Si sunt multi care se conformează acestui deziderat. Mai dăună zi am citit că undeva s-a făcut sex în spatiul public. Este posibil să ajungem să ne comportăm ca animalele? La ce ne-a folosit civilizatia de mii de ani?
Judecătorul Daniela Pantazi, amintea într-un eseu, vorbele lui Voltaire: „Fii sincer, dar discret, deschis, dar întelept; si fără să-l risipesti, iubeste adevărul”. Deci, a fi altfel nu înseamnă să fii fals, nu înseamnă să minti, să ascunzi, ci să fii sincer si să păstrezi discretia necesară. Cei care o fac, nu deranjează pe altii si astfel se evită neîntelegerea, conflictul.
Un om discret înseamnă un om care arată modestie, răbdare fată de ceilalti si astfel se respectă pe sine. Se spune că unii oameni au în sânge discretia, altii si-au educat-o sau si-o pot educa. Nu ne putem permite păreri sau gesturi extravagante, bazate pe cunostinte ale experientei personale de viată, fie că părerile sunt sincere, fie că sunt false, si a le expune într-un fel, din dorinta de a soca, de a arăta că poti dărâma o traditie. Dacă „Sinceritatea este de sticlă, discretia este un diamant”, spunea scriitorul francez André Maurois (1885-1967).
În cele din urmă nu libertatea este aceea care ne tulbură atmosfera, ci răutatea din sufletele noastre si convingerea gresită care-i determină pe oameni să se exprime sau să se manifeste uneori extrem de violent. Ne-au dovedit-o si evenimentele tragice din ultimele zile din orasul Charlottesville din statul Virginia – Statele Unite. „Am spus de multe ori înainte, indiferent de culoarea pielii noastre, trăim după aceleasi legi, salutăm acelasi steag măret si cu totii am fost făcuti de acelasi Dumnezeu atotputernic”, a spus presedintele american.
Vavila Popovici - Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 8/11/2017 |
Contact: |
|
|
