Ostasilor Unirii
Un centenar s-a scurs în vieţi fugare.
Din trunchiul ţării este cu putinţă
Să crească o mlădiţă-n fiecare
Purtând o floare de recunoştinţă
Ce-o prindem cu sfială-n butoniera
Vestonului purtat şi în tranşeu.
În faţa morţii gândul vă era
La ţară şi la bunul Dumnezeu.
E vară. Este zi de sărbătoare.
Vă rechemăm. Vrem să vă mulţumim
Că aţi dorit o Românie Mare
În care fericiţi aţi vrut să fim.
Că aţi crezut că-n ziua care vine
Va fi mai bine decât a fost ieri
C-aţi rezistat prin vremi de gloanţe pline
Găsind nebănuitele puteri,
Că prin neînfricarea dovedită
Sunteţi exemplul pentru cei ce vin
Şi vor să aibă Ţara întregită
Iar mesele cu pâine şi cu vin.
Din şanţ vedeaţi pe cer nemărginirea
Pe la Oituz, Marăşti şi Mărăşeşti.
Aţi fost chiar Feţi-Frumoşi ce au menirea
Să-nvingă-n luptă zmeul din poveşti.
Avem o Românie “dodoloaţă”
Cu Crişuri, Oltul, Dunăre şi Prut.
Hotarele-i vorbesc de-un veac de viaţă
În care doar un grai a încăput.
În limba noastră dulce ca o miere
Vă mulţumim şi azi că ne-aţi lăsat
O Românie ce în veci nu piere
Că noi suntem românii ce-au urmat.
Azi, îmbrăcaţi în strai de sărbătoare
Cu plecăciune noi vă mulţumim
Că aţi făcut o Românie Mare
În care fericiţi vrem să trăim.
IMN PĂCII
De ce să moară vieţi nevinovate,
Căzând civilizaţii în noroi ?
De ce fără hotare, libertate
Nu poate fi, fără s-avem razboi ?
De ce noi, oameni, nu putem susţine
S-avem cu toţi acelaş cer senin ?
De ce nu schimbăm totul cum e bine ?
De ce nu făurim un alt destin ?
Refren:
Să nu mai facem păsări lucitoare
Ce-nghit o pace scumpă pentru om !
Să punem toată forţa-n dezarmare !
Ca toţi copiii s-aibă dulce somn !
Vrem pacea să ne-mpodobească era
Şi-o vom vedea ajunsă la liman
În orice mic sau mare colţ din Tera
În Siria, Ucraina, în Liban.
De ce s-auzi copilul cum îşi strigă
Părinţii, ce au fost, dar nu mai sunt ?
De ce să stai în chin, ca-ntro verigă
Când viaţa este una pe pământ ?
De ce o amintire mult prea tristă
Să ne păteze gândul de apoi ?
De ce să nu vedem că mai există
Destulă omenie, încă-n noi ?
Refren:
Să nu mai facem bombe nucleare
Şi energia chiar dintr-un atom
S-o folosim, ca-ntre Pământ şi Soare
Oriunde-ar fi, omul să fie OM !
Vrem pacea să ne-mpodobească era
Şi-o vom vedea ajunsă la liman
În orice mic sau mare colţ din Tera
În Siria, Ucraina, în Liban.
|
Domnica Varzaru 8/7/2017 |
Contact: |
|
|
