Subiectiv : Minciuna s-a născut în Paradis
Se spune că într-o zonă unde cerul e vesnic senin, soarele abundă cu blândete peste pajisti verzi si moi ca un covor plusat si păsările cerului cântă de dimineata până seara, un om si fiul lui stăpăneau peste o grădină unică în frumusete pe care au numit-o Paradis. Servanti constiinciosi aveau în grijă ca pacea stăpânului să fie netulburată, veghind ca ordinea si armonia să domnească în fiecare ungher. Printre ei, mai îndrăgit, se afla un tănâr drăgălas cu ochi isteti, cuvânt curgător ca o melodie si cârlionti ca de cerubin, numit Lucius. Mai arătos ca oricare, Lucius se bucura de favoarea si dragostea părintească a săpânului si chiar a fiului, ce i-au îngăduit privilegii contestate celorlalti servanti. Stăpân pe darurile cu care a fost dotat, Lucius ar fi vrut favoruri egale cu ale fiului, ale cărui modestie si cumpătare erau cunoscute si apreciate de toată lumea. Dar cum nu putea cere stăpânului asemenea doleantă, a început să răspândească printre servanti idea că ce bine ar fi dacă toti membrii Paradisului ar fi egali cu superiorii lor.
Nu e oare păcat că într-un loc asa de armonios ca Paradisul unde ”dragostea” este venerată si socotită ca literă a legii, unii au drepturi diferite de ceilalti? Unii au început să dea importantă cuvintelor, altii le-au nesocotit ca pe o glumă, iar Lucius sustinea că el spune aceste lucruri numai din dragoste pentru dreptate si o adevărată armonie. Stăpânul vedea ce se întâmplă în Paradis, dar a socotit că e mai bine să lase lucrurile în voia lor până ce fiecare va putea singur să vadă în vorbele lui Lucius adevăratele lui intentii. Sub voalul deceptiv al iubirii pentru dreptate si a celor din jur, el se pronunta pentru libertate si egalitate pentru toti, insinuând că dacă el ar fi ales să conducă Paradisul, situatia ar fi complect diferită. La acest punct, stăpânul l-a izgonit din Paradis împreună cu toti acolitii lui. Asfel putem spune că minciuna, înselăciunea si coruptia s-au născut în Paradis.
Pe-un picior de plai, cu munti si poiene ca-n rai, si bogătii iscodite de vecini hămesiti de putere, trăiau si munceu oameni harnici ce nu cutezau să răvnească la bunurile altora. Dar soarta a făcut ca acest loc să se afle la răscrucea vânturilor si omul trebuia să înfrunte furia lor istovitoare ce n-au reusit să-l facă să-si părăsească vatra părintească. Semintiile barbarilor au trecut ca lăcustele peste aceste plaiuri, pârjolind si mistuind tot ce-au găsit în cale. Apoi Poarta a trimis demnitari străini să stoarcă aur din sudoarea oamenilor sărăciti. Si dusmanii n-au contenit să bătătorească pământurile patriei din toate directile. Apoi a răsărit din răsărit binevoitoare si caldă, o natiune protectoare, să ne vină în ajutor cu vorbe frumoase si indrumări frătesti. Au trimis dascăli si consultanti, si-n timp ce noi buchiseam lectile predate, vagoane plecau încârcate cu bunurile noastre mai bune, până n-a mai rămas nici de sământă. Astfel am învătat că minciuna, înselăciunea si coruptia au fost perfectionate pe pământ.
Copii omului după ce au ispărăvit de explorat pământul pe care au prins viată, văzând că bogătiile orientului vin vămuite de ciubucarii Pasei si a falitilor italieni, au purces să înfrunte calea apelor în căutarea unor căi noi către izvorul mătăsurilor, brocaturilor si a mirodenilor. După luni străbătute pe apele vestului când au dat de pământ, nimeni nu a realizat faptul că o epocă nouă a istoriei s-a decshis cu acest eveniment datat ca Act de Nastere al Lumii Noi. Astăzi ne numărăm printre sutele de milioane de locuitori al acestei lumi ce s-a impus ca centru magnetic de atractie al celor năpăstuiti de sărăcie în locurile natale, a celor terorizati că se roagă altfel si a celor amenintati cu pierderea libertătii pentru exprimarea dorintei de-a fi liberi să gândescă. Primii veniti în această lume au fost ei însusi prigoniti de pe lanurile lor de orândutorii locali pentru puritatea credintei lor, urmati de multimea celor ce nu aveau cu ce să-si hrănească copii, a celor înfricosati de bolile si războaiele Lumii Vechi si a multor căutători de noroc mai bun.
Când s-a pus probema guvernării, cei ce-au urât tirania au optat pentru republică, în timp ce traditionalii au rămas loiali coroanei, si ca urmare s-au separat, unii la nord, altii la sud. Astăzi, după două veacuri si mai bine, aceste natiuni îngemănate de soartă si aspiratii comune, continuă să trăiască în pace si armonie, cu vatre învecinate ca între frati. Dar lumea e schimbată. Ororile ultimului război mondial au creat nevoia de alertă în prevenirea unor noi războaie promovate de unii ca surse de îmbogătire. Inegalitatea socială din vechea lume europeană, au făcut pe multi să creadă că solutia se află numai în socialism. Cei ce n-au trăit socialismul, nu pot întelege eroarea. Norocosii soartei de pretutindeni, formând clanul iluminatiilor au născocit globalizarea, o conducere a elitei mondiale a celor puternici ce vor să dicteze celorlati ce li se cuvine. Un prim pas pe acestă cale este Uniunea Europenă, un organ legiferator compus din birocrati desemnati de guvernele natiunilor membre, ce sunt datoare să respecte legile elaborate de ei. Birocratii nefiind alesi de popor, alegerile democratice locale nu au valoare pentru că legile vin de la Bruxel. Urzelile elitei mondiale sunt fardate cu lozinci sforăitoare, discursuri menite să dovedească fraternitate cu restul populatiei si bombardament în media cu înfricosătoare concluzii ale savantilor cu simbrie ce prevăd cataclisme mondiale dacă solutiile lor nu vor fi urmate.
Zilele noastre sunt afectate de politicienii zelosi ce decid pentru noi prezentul si viitorul. La sud, americani, execută un U-turn din calea globalizării. Noi continuăm încă pe drumul ce până în prezent nu a produs decât mai multă sărăcie. Oamenii stiu că cineva umblă cu înselăciuni, dar pentru că nu stiu pe cine să creadă, î-si revarsă mânia pe oricine.
Minciuna, înselăciunea si coruptia, sugrumă ultimile sperante.
Toronto /ON
|
David Kimel 8/1/2017 |
Contact: |
|
|
