Liviu Comsia - Povara verbului
Cunoscut ca un literat competent în domeniile esentiale ale liricii, epicii, dramaturgiei si publicisticii, Liviu Comsia publică o carte de cronici literare, declarând, cu modestie, în Cuvânt înainte, că nu are calitătile unui critic literar, dar este „un cititor pasionat de arta cuvântului”. Spiritul conturat de emotie si sentiment l-a fascinat „ca o povară scumpă”.
Volumul este astfel structurat:partea I, de o sută de pagini, se intitulează Scriitori din tot locul (Florentin Popescu, Marin Iancu, Gheorghe Andrei Neagu, Luminita Suse, Stefania Oproescu, Lucian Gruia, Eliza Roha s.a.) si partea a II-a, de o sută saisprezece pagini, numită Scriitori teleormăneni (Florea Burtan, Stan V.Cristea, Stefan Mitroi, Florea Miu, Marin Codreanu, Gheorghe Stroe, Liviu Nanu, Dumitru Vasile Delceanu, Stelian Ceampuru, Florina Isache, Stefan Vida Marinescu, Florian Troscot, Domnita Neagu, Nicolae Dina etc.). Cronicarul încearcă si reuseste să stabilească trăsăturile specifice cărtii fiecărui autor recenzat.
„Scriitorii din Strada Apolodor” de Florentin Popescu nu este alcătuită doar din pagini memorialistice, ci reconstituie epoca postbelică sau comunistă, în care au scris diferiti confrati.Linistea promisă la „blocul scriitorilor” este sfâsiată de zgomotul utilajelor care dărâmă Bucurestiul interbelic, clasic sau burghez, iar evenimentele din decembrie 1989 au adus în fruntea tării amatori, ceea ce a dus la căderea economiei si la haosul din administratie.
Un portret al poetei Viola Vancea prezintă o distinsă, plăcută si stranie figură feminină.Liviu Comsia remarcă echilibrul dintre dimensiunea umană si cea spirituală, literară, personalitatea umană fiind vizibilă în opera literară.
Marin Iancu , în „Dictionarul personajelor lui Marin Preda”, înregistrează aproape o mie de personaje. De existenta si cuvintele personajului depind naratiunea, simbolurile, o întreagă lume. Si personajele care sunt figuri trecătoare slujesc opera prozatorului. La sfârsitul monumentalei lucrări, cercetare unică si completă, obiectivă, cuprinzând peste sase sute de pagini, se află o schită de încadrare psihologică.
O dovadă a păstrării interesului pentru literatura istorică este romanul lui Gheorghe Andrei Neagu „Tarantula” – titlu sugerând amenintarea otomană - , unde pare că suntem în mijlocul realitătii sociale actuale. Autorul renuntă la idila si miticul sadovenian., actiunea nu este stufoasă, iar personajele au caractere care se pot recunoaste la contemporani. Totusi, se păstrează umbre ale mitului, iar romanul istoric dăinuieste, în ciuda nazurilor unor esteti.
Despre Nicolae Radu aflăm că, stăpânind o artă literară desăvârsită,„preface faptul mărunt de viată într-o poveste cu final deschis” („Povestiri despre ziua de mâine”), fiind comparat si comparabil cu A.P.Cehov, iar prin trecerea de la real la fantastic, la dimensiunea homerică, asemănător cu Haruki Murakami.
Motivul visului domină volumul „Pasărea de gheată” de Stefania Oproescu. Visul este descoperirea spiritului, este asemenea zborului unei păsări, iar, prefăcut în poezie, devine miracolul desăvârsirii umane. Poezia rămâne ca un semn al trecerii visului prin viata omului.
Desi a debutat cu proză scurtă, Lucian Gruia este apreciat ca un „esentialmente poet” în volumul „Speranta”. El pendulează între metaforă si postmodernism, percepe starea dureroasă a lumii, iar în poezia de dragoste, singura exuberantă, este „însotit de muza care urcă dealul infinit”.
Punând pret pe naratiune, Eliza Roha urmăreste destinul unei femei care ajunge, în finalul cărtii „Teodora”, în situatia, care este multumitoare, de mamă.. Totusi, se adaptează cu greu acestei lumi, desi povestirea pluteste într-o atmosferă romantică.
În partea a doua cărtii, apar numerosi autori originari sau care activează în zona natală, teleormănenii alcătuind un grup masiv de autori.
Cu volumul de versuri „Despărtirea de cătun” si cu romanul„Atelierul de tâmplărie ” este prezentat poetul Florea Burtan. Singurătatea si tristetea declansează un întreg ritual liric, cu alternantele bine-rău, lumină-întuneric, într-un peisaj fabulos. Plecările, sub umbra mortii, simbolizează despărtirea de noi însine. Despărtirea de sat nu înseamnă si uitarea gesturilor si cuvintelor, care rămân depozitate în memorie.
Istoricul literar si poetul Stan V.Cristea este prezentat cu trilogia sa lirică, atestându-l ca poet neoromantic, cultivând motivele: copilăria, iubirea sau timpul, într-un ritm zbuciumat, pe măsură ce omul se confruntă cu noi rătăciri si ispite, până la atingerea intrării în mit. Impresionată, esential reper bibliografic, noua lucrare dedicată marelui prozator „Marin Preda.Repere biobibliografice” întăreste ideea existentei unui mare clasic al literaturii române, peste opera căruia nu se va putea trece nici în viitor.
Stefan Mitroi, cu cartea „Guantanamo”, roman-parabolă, basm cu sugestie SF si o inedită perceptie a curgerii timpuluieste unul dintre prozatorii contemporani de marcă originari din teleorman. Sub efectul muzicii beethoveniene, locuitorii unui oras îmbătrânesc brusc, în vreme ce, în alt oras, locuitorii întineresc. Cursului anormal al timpului i se poate, însă, opune, numai memoria oamenilor.
Fără a putea include toti autorii, mentionăm câteva cuvinte despre Stelian Ceampuru, traducător care valorifică si calitătile estetice ale textelor, Liviu Nanu, poet ironic în „Îndemn la nesupunere”, Florina Isache, poetă a gândului interior în „Mă voi întoarce pasăre”, Domnita Neaga, poetă care, în cartea „Muntele din vis”, sugerează întoarcerea spre sine, Penelopă în căutarea linistii sufletesti, dar sub apăsarea unui destin nemilos, Dumitru Vasile Delceanu, un scriitor în dialog plin de întrebări cu Dumnezeu.
Liviu Comsia stie să surprindă elementele esentiale ale operelor literare, construind un univers în care fiecare poet, prozator si publicist se recunoaste cu usurintă sau, cel putin, dar mai important, este apreciat ca atare de cititori.
|
Corneliu Vasile 8/1/2017 |
Contact: |
|
|
