Gară pentru doi
Săracul tânăr, ce-si asteaptă trenul
să-l ducă, să mai facă o navetă,
Să-si mai câstige zilnica lui chetă,
să tină - iar - pe sine - întreg regnul
de gări, fântâni, si garnituri - ce-aleargă
din nod în nod - prin tara lui cea dragă,
doar să-i cunoască ritmul - si catrenul -
si să-si găsească - cea mai dulce fragă -
si - care oare - să îi fie - trenul?
si unde va ajunge - unde trage?
si-i va primi si vreun hangiu - poemul -
ca plată - pentru ce-are-n papainoage -?
Niste-ncropeli - vedenii – slăbănoage –
De cum ar fi – de ar avea – vreo slujbă –
Ba să se dea pe sârmă – ba pe doage –
Doar să nu-si taie zilele la drujbă…
Săracul tânăr – o retea întreagă
Din CFR-ul cel de odinioară,
De i-ar fi cal - la minima-i povară,
Ce-ar galopa – din iarnă-n primăvară –
Ca un Hyperion – să-si găsească –n piatră
Să-I modeleze apa, cerul, lutul,
Să-si plămădească nobila Galată,
Si vesnic – să nu-I piardă – nici sărutul…
El ce-are? O pereche, doar, de gânduri –
De ghete – si de blugi – si-o biată geacă –
Si-atâtea trenuri – fete – rânduri – rânduri
Prin fata lui – mereu – de or să treacă –
De n-o să urce , si-o să tot coboare
În fiecare gară – să aleagă –
Pe una – doar – dintre mărgăritare –
A cui – va fi – si dragostea – întreagă?
|
Jianu Liviu-Florian 8/1/2017 |
Contact: |
|
|
