Poeme
Mersul trenurilor care nu mai vin
Mersul trenurilor care nu mai vin, mersul trenurilor care nu mai pleacă. aici e gara nimănui și-a mea de când eram prea ruda ei săracă. peronul s-a întins
ca un covor în calea celor care
nu coboară, un difuzor abia că mai respiră când spune de un tren că intră-n gară. că altul pleacă lin
cărând bagaje, iluzii, călători si frunze moarte. de ieri, copacii au dat buzna-n sate si-acuma îsi pun gâtul mai departe. se-arată
alte fierăstraie-n ceată, se-anuntă primăveri înghesuite, cum toti ar vrea să rupă câte-o floare în cinstea unei nopti neprihănite. un suier lung
Si usile se-nchid, pericoloso e mergând
pe scară. au mai căzut, dar urcă
si n-ai grijă,
te vei trezi ajuns în altă gară.
Hologramă cu tine (8)
Deja văzut? deja trăit? deja plecat? afisele anuntă de zor premiera! pe toate, pe toate le-a preschimbat îngerul care îmi eliberase artera. era sub forma
unei globule, a unui fulger în ochiul meu stâng, copil întâmpinat cu destule, uitasem pe loc să si plâng. aflasem că se plăteste
lichid - cu clipa, cu zeciuiala,
cu picătura, chiar si usa pe care-o deschid celui ce-mi scrijeleste figura. s-a spălat râul de insomniile lui, pădurea
s-a golit de fantasmele sale. toamna
are ochii căprui, cei peste ea
se aprind mai la
vale.
|
de Virgil Dumitrescu 7/27/2017 |
Contact: |
|
|
