Dialog cu doctorul Mihail Noica
Pe domnul Mihail NOICA l-am cunoscut în urmă cu putin timp si într-un mod aparte. Mai exact prin intermediul internetului, dovadă că acesta foloseste si la altceva, nu numai la postarea mizeriilor umane de felul bârfelor, cancanurilor si insanitătilor pseudoculturale.
George PETROVAI: Domnule doctor, aflu din cartea-album că rădăcinile neamului Noica încep, potrivit Diatei (Testamentul) lui Ilie Dogaru din 10 februarie 1825, cu Ghencu (Gheorghe), copilul înfiat de Anica, zisă baba Noica, si sotul ei Ilie Dogaru, cel care va fi numit de vecini Ghencu al babei Noica si în cele din urmă Ghencu Noica.
Vă simtiti mai atasat de neamul Noica asa cum l-a plămădit Dumnezeu, ori de exponentii străluciti ai familiei, asa ca tatăl dumneavoastră, urologul Nicolae I. Noica sau filosoful Constantin Noica?
Dr. Mihail NOICA: Mă simt atasat în primul rând de exponentii familiei, dar si de neamul Noica, asa cum l-a plămădit Dumnezeu.
George PETROVAI: Nicolae Titulescu opina că „forta României o fac familiile în genul Ottescu si Noica, una o familie de profesori, cealaltă de agricultori”. Sunteti de aceeasi părere cu Titulescu? Spre ce se îndreaptă lumea noastră, acum după subrezirea fundamentelor familiei traditionale (necredintă, concubinaje, căsătorii împotriva firii) si, în final, după disparitia totală a acestor fundamente?
Dr. Mihail NOICA: Nu sunt de aceeasi părere cu Nicolae Titulescu. Familia Noica nu a fost numai o familie de agricultori. A avut în componenta ei ilustri medici, filosofi si profesori. Voi da în acest sens câteva exemple: marele filosof Constantin Noica, profesor dr. Dumitru Noica, seful clinicii de neurologie de la Spitalul Militar si, în acelasi timp, apreciat de foarte multi neurologi străini cu care a lucrat la Paris. De altfel, chiar i s-a propus să rămână acolo…Este cunoscut în neurologie si pentrul semnul Noica, pe care l-a descris. A fost în aceeasi serie cu marele neurolog prof. dr. Gheorghe Marinescu.
As continua cu prof. dr. Nicolae Noica, cel care a condus clinica de urologie de la Spitalul Panduri, si – desigur - nu pot să-l uit pe tatăl meu, dr. Stefan Noica, eminent medic primar chirurg - a construit un nou spital în orasul Rosiorii de Vede, spital pe care, de altminteri, l-a si condus. Nu-l voi omite nici pe fratele meu mai mic, prof. univ. ing. Nicolae Noica , cel care a fost ministrul Constructiilor si Lucrărilor Publice între anii 1996-2000. Foarte procupat de istoria constructiilor, nu doar că a predat si continuă să predea acest curs ce se bucură de mare audientă, dar a scris mai multe cărti cu această temă.
În ceea ce priveste partea a doua a întrebării (familia si viitorul ei, asa cum just l-ati ilustrat), vreau să vă spun că de felul meu sunt un optimist, motiv pentru care cred cu tărie că fundamentele familiei traditionale nu vor dispărea cu una, cu două, după cum speră oribila grupare a necrestinilor si anticrestinilor…
George PETROVAI: Andrei Plesu, semnatarul Cuvântului însotitor al cărtii, subliniază „buna crestere, amenitatea, altruismul si încăpătânarea de a face ce e de făcut cât mai bine cu putintă” în portretul moral-spiritual al neamului Noica, pe care-l schitează pe baza bogatului material uman furnizat de cei trei descendenti directi ai familiei: inginerul Nicolae St. Noica, autorul lucrării, urologul Nicolae Noica si filosoful Constantin Noica, omul despre care afirmă că i-a schimbat viata.
Vă regăsiti în acest portret general al Noicalestilor?
Dr. Mihail NOICA: Desigur, căci gena îsi spune cuvântul. Evident, cu inerentele diferente caracterologice, care conferă personalitate indivizilor din acelasi neam.
George PETROVAI: Cât v-a dăunat în perioada bolsevică faima familiei Noica si cât v-a ajutat în timpul vietii mostenirea genetică a neamului, precum si constiinta apartenentei la o veche si ilustră familie românească?
Dr. Mihail NOICA: Perioada bolsevică a dăunat foarte mult familiei Noica prin arestări (tatăl meu, unchiul meu, filosoful Constantin Noica, si alti membri ai neamului), prin domiciliul fortat impus majoritătii familiilor din neamul nostru, precum si prin greutătile întâmpinate de vlăstarele tinere ale familiei la examenul de admitere în facultate. Dar mostenirea genetică a neamului si constiinta apartenentei la această veche si ilustră familie românească ne-a ajutat să trecem cu bine peste toate suferintele amintite mai sus.
George PETROVAI: Cu atâtea modele vrednice de stimă în familia Noica (înrudită cu familia Ottescu), cum vi se pare afirmatia năucitoare din capitolul cinci a lui Constantin Ottescu: „Nu ne trebuie modele, decât să avem ce dărâma”?
Dr. Mihail NOICA: Nu sunt de acord cu surprinzătoarea afirmatie a marelui profesor si scriitor Constantin Ottescu. Pesemne că a utilizat acest paradox cu gândul la tragediile provocate de bolsevism în marile familii românesti…Căci fără modele si fără vrednici înaintasi, acest popor (ca, de altminteri, oricare popor) nu numai că nu se poate dezvolta, dar practic nu mai are viitor! Fiecare disciplină si-a avut mentorii săi, care au creat o scoala de specialisti în domeniul respectiv.
|
George Petrovai 7/22/2017 |
Contact: |
|
|
