Cuvântul bine temperat Iubitorii de cafea: Bach, Beethoven, Balzac
Cine s-ar fi gândit la seriosul Bach, compozitorul cantatelor religioase de mare profunzime, ca la un om capabil de glume muzicale? Şi totuşi, iată, Bach a scris şi o cantată veselă. Autorul libretului, poetul Christian Friderich Herinci, cunoscut sub numele de Piscander şi prieten cu Bach, a scris multe librete pentru Bach, printre care şi pe cel al cunoscutei cantate "Pasiunea după Matei".
În oraşul său natal, Bach frecventa, împreună cu Piscander, cafeneaua lui Gottfried Zimmermann, cea mai mare şi - se pare- cea mai bine aprovizionată din Leipzig. Fiind amândoi amatori de cafea, le-a venit ideea unei glume muzicale dedicată cafelei. Şi aşa s-a născut, pe la începutul anilor 1700, cantata nr. 211, care purta glumeţul titlu: "Linişte! Nu mai bîrfiţi!" , dar pe care melomanii au denumit-o mai serios "Cantata Cafelei", nume sub care e cunoscută până în zilele noastre.
Nu se ştiu amănunte despre apariţia cantatei, dar eu cred că iniţiativa a aparţinut poetului Piscander, iar Bach a acceptat proiectul. Şi, cum Bach, deşi serios, era un mare maestru al compoziţiei, a reuşit să scrie o cantată pe măsura titlulului glumeţ al libretului.
Subiectul este legat de pasiunea pentru cafea: Un tată -cu numele satiric Schlendrian, care înseamnă înţepenit în nămol- este foarte supărat pe fiica lui, Lieschen, din cauza plăcerii cu care ea consuma trei cafele pe zi. Pentru ea, cafeaua era "mai dulce decât toate sărutările" şi "fără cafea ar fi devenit ca o friptură uscată de gâscă". Cum, în acea vreme, libertăţile tinerelor fete erau limitate, tatăl a ȋncercat să oprească preferinţa fiicei pentru cafea. Dar toate ameninţările tatălui la adresa fiicei n-au reuşit s-o convingă. N-o interesau nici hainele, nici petrecerile, nici plimbările, ea voia să-şi pasteze cafeaua. În cele din urmă, disperat, tatăl a recurs la ultima şi maxima ameninţare: "Dacă nu renunţi la cafea, nu te mai mărit". Se pare că aici a atins-o, pentru că ea i-a promis ca, dacă el îi găseşte imediat un bărbat, ea va ceda. În aceeaşi zi, tatăl a plecat în căutarea unui ginere, dar fiica a răspândit imediat zvonul că nu se va mărita cu ginerele propus de tatăl ei decât dacă în contractul nupţial va exista permisiunea ca ea să bea trei cafele pe zi. În cele din urmă, tatăl a fost nevoit să accepte: cafeaua şi-a câştigat dreptul de a fi consumată şi finalul cantatei este o triumfală odă ȋnchinată cafelei.
Durata lucrării este de 29 de minute şi se găseşte pe internet în diverse interpretări. Uneori, ea e montată ca o mică operă, în care cântăreţii sunt costumaţi şi au un mic decor în jur. Sunt în total trei personaje: tatăl, fiica şi povestitorul. Tot pe internet se află şi savurosul libret, tradus din germană în diverse limbi. Lucrarea este singura cantată laică a lui Bach.
Misterul apariţiei cafelei nu e nici azi complet elucidat, există mai multe legende în această privinţă. Dar...ce contează cum a apărut, sau în câte feluri se poate prepara? Cert este că oamnii o iubesc. Legenda (reală de altfel) a cafeluţei de dimineaţă a lui Beethoven este bine cunoscută: în fiecare dimineaţă, Beethoven îşi număra cu răbdare, uneori chiar repetat, ca să nu greşească, 60 de boabe de cafea prajită, pe care le măcina pentru cafeaua de dimineaţă. O mulţime de cofeina ȋn cele 60 de boabe...
Balzac a fost de asemenea un pasionat consumator de cafea. Era în stare să parcurgă pe jos tot Parisul pentru a găsi, undeva, o cafea bună. Consuma 20 de ceşti pe zi, deci, practic, el obişnuia să bea cafea continuu! Se pare că moartea lui prematură, la numai 51 de ani, s-a datorat excesului de cafea...
Şi mie-mi place cafeaua, fie turcească, fie cappuccino, fie espresso. În Toronto există o reţea de cafenele cu numele Balzac, care servesc cafele foarte bune, dar la cafeneaua cu acelaşi nume din Stratford (orăşel din Ontario unde vara au loc festivale de teatru cu piesele lui Shakespeare) nu am găsit decât cafea americană, un lichid diluat servit într-o cană imensă. Probabil că Balzac nici n-ar fi gustat-o!
Închei gândurile despre cei trei B care au iubit C(afeaua), sorbind ultima înghiţitură din cafeaua turcească pe care am avut-o lângă mine când am aşternut rândurile de faţă.
|
Veronica Pavel Lerner 7/19/2017 |
Contact: |
|
|
