Regele Ferdinand I al României - La 90 ani de la moarte
La 20 iulie 2017 se împlinesc 90 ani de la moartea Regelui Ferdinand I al României. Ferdinand-Victor-Albert de Hohenzollern, viitorul rege Ferdinand I al României, s-a născut la Sigmaringen, Germania, la 24 August 1865, ca fiu al Principelui Leopold si al Principesei Antonia.
Timid, calm si retinut, cu educatie princiară, pasionat de botanică, a fost desemnat de Regele Carol I ca mostenitor al Coroanei României la 18 Martie 1889. La 29 Decembrie 1892 s-a căsătorit cu Principesa Maria a Marii Britanii si Irlandei. Dumnezeu le-a dăruit sase copii, botezati în credinta ortodoxă, ceea ce a atras furia Vaticanului, care l-a excomunicat, interzicându-i sfintele taine. în armată, Ferdinand a urcat toate treptele ierarhice, iar în al doilea război balcanic a fost comandant suprem al trupelor române care au trecut peste Dunăre.
După moartea unchiului său, Regele Carol I, la 28 Septembrie 1914, Ferdinand devine Rege al României, fiind încoronat la 11 Octombrie 1914. Avea 48 de ani si era pregătit pentru noua sa misiune. A fost supranumit 'cel leal" de către politicieni si "cel bun" de către tărani până în 1918 când, odată cu realizarea României Mari, va fi pentru toti "întregitorul".
După doi ani de tergiversări, la 27 August 1916, Regele Ferdinand I a ales calea angajării României alături de aliati, împotriva propriei sale tări de origine.
Simtul datoriei si al onoarei a învins vocea sângelui. Comentând această decizie, M S. Regele Mihai I al României scrie. Trebuie să ne închipuim drama interioară pe care o atare situatie o poate reprezenta pentru constiinta unui Principe. Să mori pentru o tară care nu este cea în care te-ai născut, ci pentru cea căreia, în mod liber, i te-ai dăruit. Totusi este ceva frumos, prioritatea datoriei fată de patrie...
(O Domnie întreruptă, Convorbiri cu Ph. V. Desplaces, Bucuresti, 1995).
Evenimentele se precipită. După eliberarea a jumătate din Ardeal, trupele austro-ungare, ajutate de cele germane resping trupele române si la 6 Decembrie 1916 ocupă Bucurestiul, făcând jonctiune cu bulgarii. Regele, Guvernul si armata se retrag în Moldova si opun o rezistentă îndârjită la Mărăsesti si Oituz. "Aliatii" rusi încep să prade: situatia era disperată: foamete, păduchi, tifos. în aceste circumstante se semnează Tratatul de la Bucuresti (7 Mai 1918), prin care bulgarii iau Dobrogea, iar ungurii, Ardealul.
UNIREA BASARABIEI CU
ROMÂNIA - 27 MARTIE 1918
După prăbusirea tarismului, în 1917, puterea rusească a început să se clatine în Basarabia. Sfatul Tării de la Chisinău a cerut Guvernului român de la lasi să trimită trupe în Basarabia, pentru a restabili ordinea. La 10 ianuarie 1918, trupele generalului Brosteanu trec Prutul, iar la 26 Ianuarie eliberează Chisinăul si, în câteva zile întreaga provincie.
După tratative de unire între Guvernul român, condus de A. Marghiloman si reprezentantii Sfatului Tării din Basarabia, la 27 Martie 1918, aceasta din urmă votează unirea cu România.
Cu acest prilej, Regele Ferdinand I telegrafia de la lasi: Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet multumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriste, ca o mângâiere să văd - după o sută de ani pe fratii nostri basarabeni revenind la Patria-Mamă.
Actul Unirii Basarabiei cu Tara a fost promulgat de Regele Ferdinand si publicat în Monitorul Oficial din 10
Aprilie 1918. Cele două comisii, agrară si constitutională, au lucrat efectiv si în toamna aceluiasi an s-a votat reforma agrară. Unirea Basarabiei a fost recunoscută prin Tratatul de la Paris, din 28 Octombrie 1918, semnat de Anglia, Franta, Italia, Japonia si România. Acest important moment istoric a dus la restabilirea limbii si culturii române în administratie, justitie, viată socială, religie si scoală în provincia recuperată.
Pe plan bisericesc, în 1923 s-au înfiintat episcopiile Cetatea Albă, condusă de episcopul Nectarie, si cea a Hotinului, condusă de episcopul Visarion Puiu, viitorul Mitropolit al Bucovinei. După ridicarea Bisericii Române la rang de Patriarhie (4 Februarie 1925), în 1927 s-a înfiintat Mitropolia Basarabiei, cu Mitropolitul Gurie Grosu, care păstorea la Chisinău din 1920.
UNIREA BUCOVINEI CU ROMÂNIA
La 28 Noiembrie 1918, tot în vremea domniei Regelui Ferdinand I, Bucovina s-a unit cu România. Adunarea constituantă a Bucovinei a cerut ajutorul Armatei Române care, la 9 Noiembrie 1918, condusă de generalul Jacob Zadic, intră în Bucovina, si, la 11 Noiembrie, eliberează Cernăutii. Armata română ajunge până la vechea granită de pe Ceremus, Colacin si Nistru, populatia locală rezervându-i, peste tot, o primire entuziastă.
La 12 Noiembrie 1918, în Sala de marmură a Mitropoliei Ortodoxe din Cernăuti, Iancu de Flondor a dat citire Declaratiei de Unire cu România, iar istoricul Ioan Nistor a făcut o amplă expunere a motivelor istorice ale acestei uniri.
Regele Ferdinand I a răspuns votului Congresului cu o telegramă din care cităm: Din adâncul sufletului multumesc Proniei divine care mi-a îngăduit ca sub domnia mea, fiica răpită acum 144 de ani să se reîntoarcă la sânul Tării-Mamă, aducând noi forje pentru propăsirea neamului.
în aceste clipe înăltătoare, gândul meu se îndreaptă către oamenii patrioti care au stiut să tină vie în
inimile poporului memoria lui Stefan cel Mare si Sfânt si sentimentul national, pregătind astfel ziua binecuvântată de astăzi...
La 29 Noiembrie 1918, o delegatie bucovineană a prezentat Regelui Ferdinand, la lasi, actul Unirii Bucovinei cu Tara. La 31 Decembrie a aceluiasi an a apărut decretul -lege privind această unire, iar Tratatul de pace cu Austria s-a semnat la Saint Germain, la 10 Septembrie 1919. Austria renunta astfel la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României.
în prezenta Familiei Regale, la 24 Octombrie 1920 s-a inaugurat la Cernăuti Universitatea Românească.
Pe plan bisericesc, Biserica Bucovinei si-a păstrat Mitropolia Cernăutilor, cu Episcopia Hotinului, cu sediul la Bălti. Noul mitropolit ales a fost Nectarie (1924-1935), urmat de Visarion Puiu (1935-1940) si Tit Simedrea (1940-1945).
UNIREA TRANSILVANIEI, CRISANEI, BANATULUI Sl MARAMURESULUI CU ROMÂNIA
La 1 Decembrie 1918, tot în timpul domniei Regelui Ferdinand I, Transilvania, Crisana, Banatul si Maramuresul s-au unit cu România, unire consfintită prin Proclamatia de la Alba-Iulia. Biserica ortodoxă si cea greco-catolică au avut o participare deosebită, cei cinci ierarhi ardeleni semnând declaratia de adeziune la Consiliul National Român.
Duminică 1 Decembrie 1918, după Sfânta Liturghie săvârsită în bisericile ortodoxă si unită din Alba-Iulia, cei 1228 delegati s-au reunit într-o Adunare National-Constituantă. Raportul principal a fost rostit de Vasile Goldis. Adunarea a ales Marele Sfat National Apoi, pe câmpia lui Horea, cei peste 100.000 de români prezenti au proclamat Unirea cu Tara, discursurile fiind rostite de episcopii Iuliu Hossu al Gherlei si Miron Cristea, al Caransebesului.
O telegramă trimisă la Bucuresti în aceeasi zi, unde tocmai sosise Familia Regală si Guvernul (aflat în refugiu la lasi), anuntă Marea Unire. La 14 Decembrie 1918, o delegatie a Marelui Sfat National prezenta, la Bucuresti, Regelui Ferdinand, Actul Unirii Transilvaniei cu Patria-Mamă.
Pe lângă schimbările politice, economice si sociale, Marea Unire a avut repercusiuni si în viata bisericii. La 31 Decembrie 1919, episcopul Miron Cristea al Caransebesului a devenit Mitropolit-Primat al României. Au fost reînfiintate Episcopiile Oradei (1920), Clujului si Armatei (1921),. Tomisului, Cetătii Albe si Hotinului (1923).
Mai mult, Constitutia din 1923 afirma, în art.22, că Biserica ortodoxă Română este si rămâne neatârnată (independentă, nn) de orice chiriarchie străină, păstrându-si însă unitatea cu Biserica Ecumenică a Răsăritului în privinta dogmelor."
Una din marile împliniri ale Unirii din 1918 a fost construirea catedralei ortodoxe din Alba-Iulia, arhitect V. G. Stefănescu si pictor Costin Petrescu. Ea a fost sfintită la 15 Octombrie 1922, de Mitropolitul-Primat Dr. Miron Cristea cu ocazia încoronării Regelui Ferdinand I si a Reginei Maria ca primi suverani ai României Mari. (Coroana Regelui era din metalul unuia din tunurile capturate la Plevna). Singurul nor care a planat asupra acestui măret act istoric, a fost refuzul Bisericii Greco-Catolice de a participa la ceremonie, ceea ce l-a determinat pe Nicolae Iorga să scrie: Atârnarea prea strânsă de ordinele, de altfel firesti, ale Romei, a dus Biserica Unită la marea greseală de a nu fi voit să asiste, în noua Biserică din Alba-Iulia, la încoronarea primului Rege peste toti Românii.
Cu ocazia încoronării din 15 Octombrie 1922, în catedrala numită de atunci a Reîntregirii, Regele Ferdinand a spus, între altele: Mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile si pretutindeni prin credinta lor, au asigurat unitatea natională, si salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o, într-un glas si o simtire, de la Tisa până la Nistru si până la Mare.
După împlinirea unitătii nationale, mai erau probleme grele de rezolvat în România reîntregită; reforma agrară si votul universal, cele mai de seamă dintre ele, au fost cuprinse în noua Constitutie, cea din 1923; Initiatorul acestor reforme a fost Ion I. C. Brătianu, fost prim ministru în timpul războiului si, în mai multe rânduri, si după război. Un punct important al noii Constitutii a fost acela al garantării în scris a drepturilor minoritătilor (maghiari, ucrainieni, etc).
în culmea gloriei, Regele Ferdinand si regina Maria au făcut un tur al Europei; în Mai 1923 au vizitat Varsovia, iar în Aprilie si Mai 1924, Paris, Bruxelles, Londra si Berna, fiind
primiti cu simpatie si consideratie. Prestigiul Regelui si inteligenta Reginei deveniseră proverbiale. Un diplomat din Austria scria că Regina Maria valora pentru România cât 25 de ambasadori. Tot ea fusese cea care, în uniformă de soră de caritate, făcuse întreg războiul, fiind numită Mama rănitilor.
Regele Ferdinand I, "cel mai de seamă Rege al României" (Guy des Cars, Les Rois de coeur, Paris, 1965), s-a stins din viată la 20 Iulie 1927 - plâns de întreaga Tară, ca cel care "a întregit Tara si tarina" - la vârsta de 62 de ani. îsi doarme somnul de veci în mormântul din mănăstirea Curtea de Arges, alături de Regele Carol I si de ceilalti membri ai Familiei Regale.
Vesnică să le fie pomenirea !
|
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu / Montreal 7/5/2017 |
Contact: |
|
|
