Pe creanga timpului
Pe creanga timpului vârsta e petală,
Urările-s parfum din univers,
Poezia cuib dintr-o beteală
Tesută-n inimi, cu vise pe-nteles.
Picură prin iarba crudă rouă
Din rugina penelor dogite,
Trăim într-o sperantă nouă
Cu pinioanele frumos tocite.
Vă invit la horă pe bătute,
Să tipăm metafore spre cer,
Să plantăm copaci în orice curte,
Să simtim mirosuri de mister.
Să sară praf de stele peste tot,
Să ne ungem cu lumina lor,
Numele să fie scris pe-un tort
De Dumnezeu cu pana ochilor!
Muza ghiceste în cafea
În viată, pe artera principală,
Muza mea învârte în pahar
Spumă maronie de cafea amară,
Ca un vis cu sufletul de jar.
O sorb cu inima-mi voioasă
Si o rotesc în ochi de stea,
Printre mătăsuri de iubire
O scald în sânge si tot vrea.
În mine trupu-i se căleste
Si-mi face sufletul molcom
Încât se scutură tot rodul
Din oasele mele de om.
Sub soare se deschide cerul
Cu vise-n ochii de clestar,
Zatul ia forme dulci-amare
Când ea ghiceste în pahar!
Trăistute de fum
Păduri de oase si de vise
Si de vorbe necuprinse,
Sting si gheată, sting si jar,
Sub aripă de sitar.
Toamna trage foc de puscă,
Ceata de irisi o muscă,
Latră câinii la hotar
Trupul sângelui hoinar.
Ochiul mortii în noi scrie
Cărti de putredă vecie
Si-n clepsidra de mister
Creste serpi de foc în cer.
În praf o umbră nebună
Alergă c-o stea în mână,
Calul ei răpus de roată
Mănâncă jar din covată
Si mai rontăie câmpii
Strânse de harnici copii
În trăistutele de fum
Cu iubiri de-albastru scrum!
PASTE FERICIT
(Acrostih)
Peste noi trece lumină,
Aerul ni-l primeneste
Si o cruce i se-nchină,
Toti ne-nchinăm crestineste,
E-o ocazie divină!
Fiecare îsi înaltă
Eu-l în credinta Lui,
Râd copii-n Marea Piată,
Iisus e la dreapta Celui
Ce ne iartă de păcat:
„Iisus azi a înviat!”
Toti rostim: „E-adevărat!”
Sub ghilotina sortii
Nu am loc înapoia timpului niciodată,
Nici umbra nu primeste ghem de raze
În vulva craterului noptii răsfătată
De izvorul lacrimilor ascunse între oase.
Nu stiu să mă adune mângâierea ta
În noaptea inimii turnată-n mila sortii,
Să trăiesc din vorbe mult as vrea
Dar se lipeste limba chiar de usa mortii.
Nu mă tine drumul împărtit în două,
Mai mult către apus, putin în răsărit,
Merg cum merge ceata pe cojile de ouă
Să transforme noaptea în coji de infinit.
Nu am loc în mine să-mi citesc în suflet,
Sunt butelca vietii băută pân' la fund,
Golul se măreste într-un mare tunet,
Sub ghilotina lui alunec, mă afund.
Mă înconjoară liber o noapte întristată,
Contemplu meteorul ce vine în surdină,
Nu-l chem, îl las să zboare pe-o cale încurcată,
Să nu mă întâlnească sub steaua din grădină.
Rovinieta dată de Dumnezeu
Am mers prin vârtoapele visului
Cu rovinieta dată de Dumnezeu
Pentru calea liberă spre portile
Raiului desenat în sufletul meu.
La bancomat am schimbat hârtia
Intrării în noul an cu implicare,
Am rupt-o pe cea veche, n-am citit
Că trebuie păstrată după expirare.
Amenda primită de la cnadnr
Mi-a luat aerul rostuit de la gură,
Ei au adus îngălbinirea vietii
Tăind cu stângăcie a visului măsură.
Dacă Sfântul Petru ar face la fel
Cu rovinieta dată de Dumnezeu,
As merge în genunchi până la poarta
Raiului ascuns în sufletul meu!
O zi bună, suflet drag!
Soarele râde în prag:
O zi bună, suflet drag!
Îti dau lapte de lumină
Pentr-o iubire senină.
Îti dau raze de-mpletit,
Flori pentru omul iubit,
Te îndemn pe mai departe
Să pui gândurile-n carte,
Să fie mereu citite
De inimi îndrăgostite,
Îti mai dau un curcubeu –
Sal frumos în visul tău,
Să te-adune în iubire
Cu-n sărut de izbăvire,
Dragostea răsune-n prag –
O zi bună, suflet drag!
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărusii din ochi se adapă
Atârnati vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vietii,
Stropi înflorati în suflet descriu
Frumuseti din geana diminetii,
Vreau să fie asa si-n vesnicul târziu.
Si reciproc,o, Doamne,vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
Doi bătrânei…
În singurătate caut steaua noptii
Sub care-au împărtit frăteste hotii
Lumânări si cruci pe limba lor
Ascunzându-se în sâni devoratori.
În credinta mea visez păcatul
De-a fi eu hot, când tu cu altul
Mergeai la brat seducătoare,
El un nimic si tu o floare.
Acum, în clipa minunată,
Găsim poteca-ntortocheată
De steaua multilor iubiti
Sub care noi ne credem sfinti.
Dar eu sunt hot din cer cu foc,
Ard lumânări, pun busuioc
În grinda casei, soarele crestez,
Doi bătrânei ferice să visez!
Iertati pentru propriul sânge
Nuferii albi plutesc pe valuri,
Din cer plouă cu sângele nostru,
Înotăm în mană de colostru
Cu ochii tintuiti de idealuri.
Tineretea părelnic e bătrână,
Ziua ei se rostuieste-n noapte,
Stelele curioase sunt coapte
În sâmburii cireselor din mână.
Inexistenta plânge-n pustie,
Crucea atârnă la gâtul tăcerii,
Nuferii albi vor Ziua Învierii
Trecută sărbătoare-n poezie.
Iertati pentru propriul sânge
Înaintăm prin vesnice canale,
Suntem clona durerilor fetale,
În idealuri inima ne plânge!
Când treci strada
Când treci strada ca o floare
Mlădioasă, colorată,
Zeii îmi pătrund în suflet
Cu ochi dulci de ciocolată.
Tremură în mine clipa,
Îmi rătează-n disperare
Gândul că din sânii tăi
Îngerii împart mâncare.
Tai cu sabia privirii
Gestul tău plecat departe
Să adune din trădare
Partea înecată-n soapte.
Mă întrec a trece strada
Să te opresc o clipită,
Să-ti arăt cum fierb în sânge,
Torturat de-a ta ispită.
Zeii mi-au pătruns în suflet
Ghicind sensuri în ghioc,
Tu, doar tu poti cu iubire
Disperării să-i dai foc!
Visul ce se pierde lent
Dorinta mea este un vis
Pe-un bob de lacrimă aprins…
Dorinta mea-i steaua ce frânge
Pâine în inima ce plânge.
Când steaua mea va râde-n vis
Vom arde-n vesnic foc nestins…
Tu pură floare, eu polen
Ce rătăcim sub cruci de lemn.
Se-nchină viata, noi la ea
Când lacrima devine stea,
Tu inima ce-mi bate-n piept,
Eu visul ce se pierde lent!
Vârtej de lacrimi
Cuvintele dulci găsesc lacrimi amare,
Pe pământ iubirea se naste si moare,
Transfigurati rămânem iubito, amândoi,
Primeniti de vise, de griji si de nevoi.
Credeam c-am adus soarele în casă,
Că l-am asezat între rime pe masă,
Că i-am luat coaja stelară-n cutitul
Ce caut-n afund lumina, infinitul.
Fractalul a cuprins durere si tristete,
Pete de-ntuneric pe scurta bătrânete,
Unde în adâncimi mai desenăm sihastru
Un vârtej de lacrimi dintr-un ochi albastru.
Uităm să păsim…
Am pus inima noptii în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că esti la mare.
Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.
Umbrele topite sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiti de aburii iubirii,
Uităm să păsim în alt anotimp.
Marin Moscu
|
Marin Moscu 6/28/2017 |
Contact: |
|
|
