Călătorie in Columbia Britanică - Vancouver Island
Am îmbarcat maşinuţa închiriată pe feribot, pentru
a ajunge pe Vancouver Island, unde urma să se desfăşoare conferinţa.
Vasul ne-a lăsat la Nanaimo şi, în loc să o luăm spre Victoria, locul
conferinţei, am luat-o în direcţia opusă, spre Tofino.
Am trecut pe la Cathedral Grove, un loc cu copaci seculari
ale căror crengi creează adevărate bolţi gotice, de parcă ar fi o catedrală.
Superb. De fapt, e invers, catedralele se inspiră de la păduri,
acum văd şi de ce stâlpii catedralelor sunt aşa înalţi şi zvelţi, chiar
seamănă cu trunchiurile de copaci văzute aici. La Catedrala „Sagrada
Familia” din Barcelona, acest lucru e evident. Gaudi, arhitectul, s-a
inspirat din lumea vegetală. La Cathedral Grove vezi copaci cu
circumferinţa de nouă metri, care sunt mai înalţi decât o clădire cu
douăzeci de etaje. Pentru un element de comparaţie, o să zic doar că
Turnul din Pisa este mult mai mic decât copacii din rezervaţia asta,
unde găseşti specii de cedru roşu şi diverse alte soiuri, specii care
trăiesc până la o mie de ani. Cel mai vechi copac are deja opt secole de
viaţă. El exista încă pe vremea bătăliei de la Posada, una dintre
primele documentate la noi.
Acum vreo trei sute cincizeci de ani, pădurea a fost pârjolită
de un incendiu. Interesant că, deşi interiorul copacilor a ars, scoarţa lor
exterioară a rezistat flăcărilor, copacii continuând să crească chiar goi
pe dinăuntru. Indienii au învăţat astfel să incendieze arborii, ca să nu
mai trebuiască să le scobească miezul pentru a-şi construi canoele şi
bărcile. Aşa se face că acum pădurea are mulţi copaci uriaşi, goi pe
dinăuntru. Te şi miri ce îi ţine în picioare, având în vedere înălţimea
lor. Desigur, am văzut şi arbori căzuţi la pământ, dar chiar aşa fiind,
din ei cresc alte trunchiuri ce se înalţă spre soare. Poate că ar fi bine să
învăţăm şi noi câte ceva de la pădurea aceasta, să învăţăm cum să ne
reînnoim, cum să ne regenerăm, indiferent ce ne doboară...
De la Cathedral Grove, am mers pe un drum şerpuit, superb,
printre munţi înzăpeziţi, oglindiţi în lacuri vaste, până la Tofino, pe
marginea cea mai de vest a Insulei Vancouver, acolo unde se află
Clayoquot Sound, o rezervaţie UNESCO a biosferei, ce conţine o
diversitate biologică rară.
Aflându-ne în Pacific Rim National Park Reserve, am văzut
balene înotând pe lângă coastă. Puteau fi observate cu ochiul liber, aşa
de aproape erau. Am aflat că în fiordurile de lângă Tofino îşi învaţă
puii să gângurească, să comunice sonor. Grupuri de balene treceau pe
lângă noi; după fiecare respiraţie la suprafaţă, uriaşele mamifere
dădeau un spectacol final, cel al intrării cozii în apă, chiar înaintea
submersiei complete. În luna mai trec pe lângă insulă circa douăzeci
de mii de balene (balene cenuşii, balene ucigaşe şi alte specii), care vin
aici să se înmulţească.
Animalele terestre sunt şi ele dintre cele mai diverse şi includ
lupi, urşi şi cougar-i (pume). Cum pădurea merge până pe plajă, eşti
avertizat că te poţi întâlni cu oricare dintre aceste animale, inclusiv cu
ursul grizzly, mult mai mare şi mai agresiv decât ursul brun sau negru.
La un moment dat, cum plecasem singură pe nişte serpentine marcate,
mă gândeam, în sinea mea: cu ce jivină mi-ar place să mă întâlnesc,
dacă aş avea de ales? Cum niciuna dintre variante nu m-a liniştit,
m-am întors din drum, renunțând să mă mai plimb singură prin
pădure. Am avut totuşi norocul să văd căprioare.
Pe cer am admirat vulturii, ce fac deliciul indienilor
Nuu-chah-nulth.
Plajele de lângă pădurile acestea dese, tropicale, luxuriante,
sunt foarte expuse la tsunami. O parte a plajei are apele domoale, dar
în South Beach sunt curenţi puternici, spre bucuria surfiştilor. Curenţii
marini antrenează chiar butuci de copaci, aduşi de puterea valurilor de
cine ştie unde. Aud că multe lucruri luate de tsunami-ul produs după
devastatorul cutremur din Japonia au fost găsite până la urmă pe
această plajă. Cineva şi-a găsit motocicleta pe coastele Canadei, după
ce fusese luată de ape de pe insulele nipone.
De ce e British Columbia aşa interesantă şi bogată? Un aspect
e legat de clima temperată şi umedă. În plus, locurile acestea îndepărtate
sunt ultimele populate de omul alb, motiv pentru care încă mai
vezi animale sălbatice şi sălbăticie, aşa cum greu găseşti în altă parte.
Curenţii de apă sunt încă plini de somoni şi de păstrăvi, iar indienii
sunt încă ei înşişi, exprimându-se prin arta lor, înălţând totemuri
sculptate, gravând măşti ce reprezintă balene şi urşi şi ce mai ştiu ei.
Bogăţia vine şi din natura încă neasfixiată de viaţa modernă, care e
foarte prezentă, chiar şi aici.
L-am rugat pe soţul meu să rezume într-un cuvânt experienţa din
British Columbia şi a zis un cuvânt de trei litere: „awe”, care se
pronunţă ca o singură vocală, „o”. Uimire, uluire! Adevărat, nu poţi fi
mai concis de atât.
|
Milena Munteanu 6/28/2017 |
Contact: |
|
|
