Cuvântul bine temperat - La Multi Ani, Canada!
Din cei 150 de ani pe care-i împlineşte Canada, eu am fost prezentă în ea aproape un sfert din vârsta ei. Pot afirma, cu satisfacţie, că şi eu şi regretatul meu soţ Emil Lerner, inginer constructor care a calcuat structura multor clădiri importante, am lăsat o urmă a muncii noastre în Canada. Construcţiile calculate de Emil sunt vizibile nu numai în Canada şi SUA, dar în toată lumea. În Canada, cele mai importante sunt la Montreal (Montreal Trust, 1000 de la Gauchetičre, La Maison des Coopérants, etc), la Ottawa (National Gallery şi altele), la Toronto (câteva hotele spitale şi centre medicale), etc.
Familia noastră a fost invitată la inaugurarea lui "National Gallery" din Ottawa, cu ani în urmă, şi am vizitat-o împreuna cu oficialităţile, în frunte cu Bryan Molroney, atunci Prim Ministru al Canadei. Clădirea, devenită simbol al capitalei, a apărut acum câtiva ani pe un timbru aniversar.
Am avut şi eu rezultate ale muncii mele în Canada, dar mai puţin vizibile publicului larg. La uzinele de separare a aerului din Hamilton (Ontario) şi din vestul Canadei funcţionează şi astăzi instalaţiile automatizate de analiză a purității gazelor, lucrări pe care le-am realizat în anii 90 împreună cu un inginer electronist tot de origina română. Avantajul invenţiei mele a fost costul substanţial redus faţă de cel propus de companiile specializate în automatizări.
Pot afirma deci, cu mândrie, că si familia noastră, alături de ceilalţi imigranţi veniţi din toate colţurile lumii, şi-a adus aportul la înflorirea Canadei.
Sărbătorirea aniversării a 150 de ani de la formarea Confederatiei e marcată anul acesta prin numeroase manifestări. Într-una din ele sunt implicată şi eu, ca membră a grupului MWG -Mississauga Writers Group- (grupul de scriitori din Mississauga), care a publicat recent o Antologie Canada 150, în care membrii grupului sau invitaţi ai lor au prezentat povestea venirii lor în Canada. Eu am contribuit cu două texte personale şi cu unul scris de o invitată a mea, funcţionară la un depozit de echipament medical, a cărei poveste m-a impresionat şi am rugat-o s-o scrie. Antologia cuprinde şi o colecţie de poezii dedicate Canadei ale elevilor unei şcoli din Mississauga. Lansarea Antologiei se va face la Biblioteca Centrală din Mississauga, într-un cadru festiv.
Frumuseţea Canadei e dată nu numai de aşezarea ei geografică, cu inegalabilele ei peisaje, dar şi de multitudinea de comunităţi etnice care îmbogăţesc environmentul cultural şi culinar al ţării. Numeroase festivale se ţin cu regularitate în toate oraşele ţării. În regiunea în care sunt eu, în ultimul week-end al lunii mai are loc anual festival multicultural Carassauga, în care comunităţile etnice îşi expun, în pavilioanele situate în diverse puncte ale oraşului, articole de artizanat, dau spectacole de dans şi muzică şi au chioşcuri cu mâncare specifică. Accesul de la un pavilion la altul este asigurat de autobuze şi e gratuit , iar intrarea se face pe baza achiziţionării unui paşaport valabil pentru toate pavilioanele. .
Îmi face plăcere să particip, de peste 20 de ani, la Carassauga şi am constatat, de-a lungul anilor, creşterea continuă a popularităţii şi a numărului de comunităţi participante la festival: de la numai câteva în anii 90, s-a ajuns in 2017 la un peste 30 de pavilioane.
Românii au avut prima lor participare la Carassauga în 2016, anul acesta a fost a doua. Alte comunităţi, cum ar fi cea poloneză, ucrainiană, sârbească, egipteană, portugheză şi altele, participă de mulţi ani. În fiecare an, comunităţile îşi îmbogăţesc prezentările şi prestaţiile din pavilioane, iar vizitatorii de toate naţionalităţile se bucură de un festival care le lărgeşte orizontul.
Eu m-am delectat anul acesta cu o cafea grecească (zis si turcească) la pavilionul grecesc, cu nişte dansuri ţigăneşti în costume multicolore la pavilionul polonez, cu o delicioasă shavarma de pui şi o piesă - foarte bine jucată- despre Nefertiti - la cel egiptean si m-am fotografiat, la pavilionul canadian, cu domnul costumat care-l reprezenta pe Prim Ministrul John Macdonald, al carui potret e pe bancnota canadiană de 10 dolari. La pavilionul hawaian am apreciat o idee interesantă: în afară de dansurile vioaie pe muzică locală, cei din Hawai au prezentat şi alte dansuri - tot cu mişcări hawaiene, dar pe melodiile altor ţări (Israel, Noua Zeelandă, etc). În plus, în echipa de adulţi erau şi câte doi-trei copilaşi de 3-4 ani, în costume identice cu ale adulţilor, dansând alături de ei. O minune de spectacol!
Mi-ar fi plăcut ca la pavilionul românesc, pe lângă masa cu brânzoaice, fursecuri şi cozonaci să regăsesc şi chioşcul de anul trecut cu sarmalele şi mititei, care anul acesta a lipsit. Dar, vorba canadianului: "everywhere is room for improvement", peste tot e ceva care poate fi îmbunătăţit!
La Mulţi Ani, Canada!
|
Veronica Pavel Lerner 6/20/2017 |
Contact: |
|
|
