Ca un artar canadian
CONCLUZII
Dialogul trăirii
Pe calea iubirii
E un semn de răbdare,
De bucurie cu sare.
Ca un artar canadian
Cu sânge dulce în vine,
Cu priviri vesnic senine
Cu ochii umezi de dor
M-ai cules cu amor.
Între mine si-ntre tine
Ne mai schioapătă suspine.
Făr-de ele nu am sti
Cât de bine e de-a fi,
Împreună-mpreunati
Cu iubiri de împărati....
SPERANTA
Am zburat prin gând în suflet.
Am trăit un vis frumos.
Ai plecat spre lumi, departe.
Mi-ai lăsat un dor setos
.
Nu mai esti, dar esti în mine,
Parcă nici n-ai fi plecat,
Dar durerea mă cuprinde
Să nu uit ce mi-a rămas
Într-o zi, în pat, bolnavă,
Tu mi-ai spus cu un surâs:
Draga mea, veni-va timpul
Când vom fi în paradis.
SI-ai zburat din lumea asta.
Blestemată am rămas,
Dar iubirea-i ca năpasta
Si-o-ntâlnesc la orice pas.
Sunt iubiri nemuritoare
Si a noastr-a fost asa.
Sper că-n lumea viitoare
Împreună vom ofta.
ÎNSERARE
O firească înserare.
Iată, te-ai umbrit spre mare
Si în linistea pustie
Intră un zefir din glie.
Iar se lasă doamna lună.
Ce o vrea să ne mai spună?
Numai inima-n furtună
Nu mă uită, ci m-adună
Si mă-ndreaptă în nestire
Spre ce-a fost numai iubire.
Valul leagănă lumina
Revărsată din văzduhuri.
Norul deapănă sulfina
Gălbenelii din trecuturi.
Numai zbuciumul din valuri
Se răsfrânge peste mine
Si lovindu-se de maluri
Parcă pleacă, parcă vine.
Răsfătată înserare,
Amândouă ne întrecem:
Eu, cu salba de mustrare,
Tu, cu vântul ce-l petrecem.
IUBIRE
În miezul verii, din Quebec,
În zborul noptii peste mine,
Mă-ntrec cu ea, dar cad pe bec
Când musc din visul ce revine
În iures trec în limuzină
Printr-un sirag de fapte vii
Când ne uimesc cu-a lor lumină
Toti albii nuferi străvezii.
În zbor spe Nord, spre Aurore,
Spre cercul globului astral,
Mă sorb luciri multicolore
Ce ne îmbată magistral.
Umbra luminilor m-adapă
Cu semne roze de mister
Si beau cu sete a lor apă
Când tu m-atragi ca un cerber.
DRAGOSTE DE FATĂ MARE
Dragoste de fatî mare,
Fragedă,
Tulburătoare,
Când primeste
Flori din stele,
Sau aruncă temenele,
Peste valul îndoielii,
Peste dealul nerăbdării
Cu bătăi nenumărate,
Sincere, necalculate,
Printre stropii de iubire
Altoită în nestire
Pe o inimă aleasă
Cu magie de crăiasă.
Trec iubirile suvoi,
Peste lume si nevoi,
Peste vremuri,
Peste ceruri,
Peste răul din războaie,
Peste pacea din zăvoaie,
Peste tot ce-i omenesc
Sau prea plinul neceresc.
Dragoste de fată mare,
Umedă, fulgerătoare,
Când apare dragul dor
Cu sclipiri de meteor.
ARSURĂ
M-au coplesit apele dorului.
M-am scăldat în ele mereu.
Visând, mă cuprinde-al amorului
Vâltoare senină de zeu.
M-as răsfăta în bratele tale.
Am uitat de ele demult,
Când zodiile cele mintale
Plecat-au din mine-n tumult.
Te-ai oglindit în inima-mi pură.
As fi ars si eu într-a ta,
Dar lăsat-ai o MARE arsură
Ascunsă în inima mea.....
RENASTERE
E primăvară târzie
Cu flori de cires la chindie,
Cu soaptele mele de strajă
Să-mi umple iubitul cu vrajă.
Ah! Asta e viata acuma.
Prin vremuri pluteste ca spuma,
Firavă si dulce nălucă
Când dorul e parcă pe ducă...
Pe drumul plecării i-amorul.
S-a spart cum se sparge ulciorul.
Venit sau plecat precum vântul
Sau zboară prin noapte avântul.
Si, iaca, trăiesc doar în suflet.
Din el va porni un răsuflet.
Din moartea iubirii se naste
Un dor ce din nou ne va paste
Cu flori din veninuri si visuri
Pe drumul iesit din bisuri.
Si iar vom surâde-mpreună
Prin timpul ce vrea si ne-adună.
AS VREA
Cum sufletul mă doare,
Te văd atât de trist,
Iar tu, pe-a mea cărare,
Esti un recidivist.
Putină fericire
S-apuc dintr-al tău ram,
Fără împotrivire,
Din dragoste si-alean.
Pe drumul revenirii
Atât visez cu foc:
Din coasta înfrătirii
S-apară un noroc.
VIS DE DRAGOSTE
Pe undele visului zboară
Dorintele mele spre tine.
Sunt prinsă în zarea usoară
A dragostei mele senine.
Îm gând îti astept mângâierea,
Să-mi sature foamea iubirii,
Să umple cu dor împăcarea
Din golul plecat al uitării.
Si rupe cămasa de sare
Ce-mi tine fiorul simtirii
Si strânge-mă tare, mai tare
Să urlu în spasmul trăirii.
Atunci, ca si ieri, destrămată,
Să-mi urce tumultul în noapte.
Să sorbi si culegi dintr-o fată
Delirul din fructele coapte.
Sub genele mele flămânde
Să strâng tot amurgul din stele.
Prin picuri de ploaie, crescânde,
Să intri în vinele mele.
DORINTĂ
Valeu si valeu. Valeleu!
Cu ce ape senine, din greu,
M-as putea răcori si spăla
De zodia cruntă a mea?
Ce dulciuri si visuri de fată
Ar vrea să mă simt înăltată
Pe clipa iubirii trecute
Spre drumuri demult nestiute?
El fuge, se-ntoarce mereu,
Se scurge-n vâltorile mele,
Iar eu l-as dori Prometeu
Cu fortă si raze din stele
Să-l strâng cu amorul meu mut
Dezbrăcat de-amintiri si durere.
Să-l am cu un singur sărut
Pe drumul plecatelor rele
TE SIMT
Esti, tu, omule, o mare?
Mă primesti cu dor si sare?
Mă aprinzi cu toate cele
Din nesimturile mele?
Eu stau, iaca, linistită.
Tu, mă-mbii ca o ispită,
Mâna ta înfgiorată
Se strecoară-n fusta lată.
Îmi aprinzi toti funigeii
Pas la pas cu vătăseii.
Când îti simt privirea dragă
Tu-mi sucesti fiinta-ntreagă.
Când te mângâi, pe-ndelete,
Iar devii ca un sticlete
Si mă chemi cu trei cuvinte
Să-mi aprinzi gânduri în minte.
REGĂSIRE
Când dragostea devine o uitare
Se-asterne un amurg pe cerul meu.
Alunec precum gândul pe-o cărare
De care-mi amintesc cu dor, mereu.
Pe-o lavită de moarte esti acuma.
Iubirea mea de-o viată, nu te las.
Te simt aproape si te simt într-una.
Cu mine esti la fiecare pas,
Trecutul si prezebtul se-mpreună.
Ne-am despărtit, dar totul nu e mort,.
Când umbrele spre seară ne adună
Si ne culeg pe-o margine din port.
|
Eugene Caraghiaur 6/20/2017 |
Contact: |
|
|
