Vremuri grele
M'am oprit la casa scundă
De la margine de sat,
Palizi si cu ochi’n lacrimi
Doi copii stăteau la sfat:
- Grea-i viata! - zise unul
Grea si plină de păcate,
Tata a murit în luptă,
Si murim de foame, frate!
Cel mai mic cuprins de spaimă,
Trist începe să îngâne:
- Mama noastră e bolnavă
Si în casă nu e pâine!
Noaptea, când venea pe dealuri,
M'am oprit lâng'un isvor,
Povestea încet pe iarbă
Un tăran c'un cersetor:
Si-n anu-acesta demnitarii
Ce sufăr foame si tânjesc,
Primi-vor iar bacsisuri grase,
Căci e-obiceiul pământesc!
- Grele vremuri - spuse bietul
Cersetor - Si-s răi stăpânii!
Ori si unde voi să intru
Mă amenintă cu câinii!
- S'a mărit fârtate, birul,
Vai de noi - sopti tăranul -
Ne sugrumă sărăcia
Si cu greu se face banul!”
Luat-am bătul pribegiei
Si-am pornit înspre oras,
Două umbre se'ntâlniră -
Erau doi sărmani slujbasi:
- N'am un ban pentru chirie -
Zise unul alb ca varul,
De trei ani astept zadarnic,
Nici un spor, si-i mic salarul.
Celălalt zâmbi ironic
Greu lovit de-al sortii val:
- Boala-mi roade'n piept, păgână.
Voi muri într'un spital!...
Si dacă băncile si-acuma
În falimente-au să sporească
Atunci directorii de bancă
Ajunge-vor ca să cersească!
M'am oprit apoi la usa
Bietului poet sărac,
Unde gândurile'n aur
Si’n smaralde se prefac
- Stau cu muza mea de vorbă
Si tăcerea e de piatră.
Sunt flămând - cânta poetul -
Si nici foc nu am în vatră.
Laurii i-ati vinde-acuma
Pentr-un pol, sărman poet, -
Bate iarna la fereastră,
Blana mi-e la amanet."
JUSTIN ILIESIU – “Realitatea Ilustrată” (8 ianuarie 1928)
|
Iustin Iliesiu 6/19/2017 |
Contact: |
|
|
