Din Toronto pe Coasta Cubaneza
In ultima vacanta petrecuta in Cuba am ajuns la o intelegere cu sotia.Nu imi iau ustensilele de pescuit dar pe parcursul sejurului pot merge o zi in largul oceanului la prins peste.Si cum porneam din Toronto trei familii,urmand sa ne intalnim in insula cu alte doua,aveam mari sperante ca o sa imi gasesc parteneri pe barca.
Plecam dis de dimineata din oras,Toronto,de pe aeroportul Pearson.In patru ore ajungem in Holguin,capital provinciei Oriente.Am mai fost in acea parte de nord est a insulei pe plaja Guardalavaca. Acum resortul e plasat pe plaja Pesquero.Zona vestita pentru plajele frumoase dar salbatice si totodata fiind locul ideal pentru debarcarile armadei spaniole din timpul lui Cristofor Columb.Nisipul fin si abundenta de vegetatie atrag o multitudine de vizitatori din toate colturile mapamondului.
In resort,primele zile de tatonari trec repede.Trebuie sa organizez pescuitul la ocean.Trec doua zile.Apoi inca una.Apar familiile din Montreal si Virginia.Reusesc in sfarsit sa gases un salvamar cubanez,pe plaja, care organizeaza iesiri in larg.Exact ce imi doresc.Pescuit cu localnicii.Rustic si natural.Perfect.Cornel impreuna cu Ciprian se arata dornici sa vina.Elena vrea sa guste si ea din aventura.Gata echipajul e facut.Punem la punct detaliile.Ghidul nostrum cubanez,Isail,aranjeaza totul.Taxiu,itinerariu ba chiar si un restaurant in partea de coasta unde vom ajunge.Din pacate nu vorbeste engleza prea bine iar eu sunt incepator in spaniola..Noroc cu Ciprian.Munca lui din SUA l-a adus aproape de comunitatea mexicana asa ca intelege spaniola.Localnicul ne arata o poza cu barca,pe telefonul mobil.Pare o copaie cu motor gata sa se dezmembreze inorice clipa.Deja imi place.
A doua zi cum rasare soarele ne suim in taxiu.Ernesto soferul e proaspat tuns,aranjat si parfumat,cum sunt majoritatea oamenilor locului.Nu la fel si taxiul,o bomba de Chevrolet,de prin anii cincizeci.De atunci de cand americanii fugeau de Fidel Castro si lasau totul in urma.Mirosul de motorina ce ajunge in spate e groaznic cu toate ca toate geamuri sunt deschise.Cornel nu se simte bine.Oprim si il mutam in fata.Sunt vreo treizeci de kilometrii pana la satul de pescari,destinatia noastra.Trecem prin cateva localitati saracacioase .Ferme,cooperative ori institutii de stat cu gardurile vopsite in alb pe care troneaza sloganurile revolutiei comuniste.”Patria o muerte” zisa de Che ori “Hasta la Victoria Siempre” a lui Fidel.Fidel Castro nu mai este presedinte,a fost inmormantat la Santiago de Cuba insa comunismul continua sa fie politica de baza aici.Nimic nu s-a schimnat de la moartea lui el “maximo lider”,povestesc cunostintele noastre.
Ajungem.Tinutul se cheama Playa Blanca iar mai la sud alte doua locatii Playa las Jibas si Playa Bariay.Le-am mentionat pentru ca aici exista un monument, darapanat ,pe care sta inscriptionat numele lui Cristofor Columb. Conform istoricilor,a doua oprire a spaniolilor in America de Sud a avut loc in 1492,Octombrie 28 in golful Bariay.Pozitia geografica,nisipul fin si spatial deschis au permis construirea unui mic resort touristic, foarte cochet numit Villa Don Lino.In apropiere se afla si o tabara pionereasca. Spre dreapta stanci colturoase coboara abrupt spre ocean.Pe coasta s-a infiripat un sat pescaresc iar localnicii au sapat culore ce te duc la nivelul apei.Acolo suntem asteptati.Trecem printre stanci si ajungem la barca.Doi pescari,unul batran,cu maiinile batatorite de munca iar celalalt foarte tanar ne asteapta.Isail face face prezentarile si plecam in larg.Amicii mei se intereseaza de cat de sigura e barca. Totul e bine, suntem asigurati.Barca vopsita in albastru are un motor matusalemic care scoate un fum negru, urat mirositor.Au si doua perechi de vasle in caz de avarie.Suntem “usurati”.Pornim cu motorul turat la maxim.Sarim peste valuri spre primul loc de prins peste.Pana acolo aruncam unditele in apa avand ca momeala carlige rotative lucitoare ce taie apa in spatele nostru.Suntem atenti dar nimic. Ancoram.Schimbam momeala artificiala cu creveti vii.Prind doi-trei pesti portocalii.Toti prindem diferite animale colorate.Cel mai mare are in jur de un kilogram.Galeata se umple incet.Intreb de numele speciei pe care o prindem.Somon cubanez ni se spune.Intre timp gazdele se pregatesc si ei de pescuit.Am mai vazut cum o fac.Fara bete,simplu acul legat de fir si un plumb greu.Totul infasurat pe un monsor.Il invartesc deasupra capului si il arunca ca o piatra.Apoi tin firul,intins,pe degetul aratator ca sa simta prada.Jose,batranul lup de mare,ia un peste micut din galeata si ii taie coada.Infige carligul in spate si il azvarle in apa.Sunt curios sa aflu de ce l-a ciontit.Sa para ranit cand il vede barracuda.Il inhata mai repede.Orele trec pe nesimtitelea.Schimbam locul.Alta specie argintie,pare o scumbie.Nu inteleg ce e. Prind din ce in ce mai multi dar ma enervez ca mi se pune momeala in ac si ii cert.Saracii.Vreau doar sa fie foarte serviabili.Imi dau o mana de creveti si ma lasa in pace..Aud cum discuta si inteleg un cuvand. ”Pescador”.Adica asta-i pescar.Pestii vin unul dupa altul.Prima galeata e plina.Trecem la urmatoarea. Dintr-o data firul pentru barracuda se intinde. Stam cu sufletul la gura.Jose incearca sa intepe animalul. Din pacate da gres.Mi-e ciuda as fi vrut sa imi fac o poza cu o barracuda.E o vietate impresionanta.
E amiaza.Soare, caldura.Lui Cornel I se face sete si deschide o bere.Apoi inca una.Si dintr-o data se inverzeste.Agitatia oceanului pigmentata cu mirosul pestilential al motorinei arse din masina si ambarcatiune plus berea din stomac il fac sa se pricopseasca cu un rau de mare groaznic.Trebuie sa tragem la mal.Dintr-o data barca nu porneste.Parca nu vrea sa plecam.Propietarii ei se chinuie cu motorul vreo jumatate de ora.Invart la manivela pana la epuizare..Cand ne gandeam sa folosim vaslele,motorul incepe sa duduie.Ajungem la mal.Pescarii spun sa il lasam pe bolnav la mal si sa plecam innapoi in larg.Intelegerea noastra fusese pentru o zi intreaga si era deabia doua dupaamiaza.Cinstiti oamenii.Dar cum am venit impreuna si stam impreuna.Le multumim si ne indreptam spre restaurant ca ne-a apucat foamea.Cornel incepea sa isi revina, acum cand simtea pamantul sub picioare.
Ne asezam la masa in localul numit El Marlin Azul.Cum suntem intr-o zona pescareasca comandam o mixtura de fructe de mare.Ni se aduce o farfurie imensa continand patru cozi de homar,doua halci de peste,juma de kilogram de creveti si un bol de amestecatura format din carne de scoica cu bucati de caracatita si ceva arici de mare.Pe masa troneaza un castron plin de orez rosu, pigmentat cu fasole neagra si ardei rosii.Apoi banana fripte(platanos).Rosii,salata si castraveti. Fabulos de gustos.Cornel inghite in sec si ne pare rau de el.Plecam innapoi la hotel.In drum ne oprim la un localnic sa cumparam trabuce Cohiba.Mergbine cu romul Santiago sau Havana Club..Majoritatea sunt contrafacute insa avem incredere in ghid.
A fost o excursie plina de peripetii.Dar am avut o experienta extraordinara cunoscand oamenii locului, felul in care incearca sa mai castige un ban si sa supravietuiasca.Sunt fenomenal de prietenosi si foarte sociabili.Din putinul lor incearca sa te faca sa te simti bine.Probabil ca in viitor foamea de bani si averi ii va schimba.Si poate ca mancarea atat de nearatoasa dar gustoasa si naturala se va alinia normelor mondiale,aratoase dar inodore si insipide.Deabia astept sa ma duc innapoi si sa mai gust din spiritual cubanez,revolutionar sau nu, fara a baga de seama asemanarile cu reminescentele comuniste din copilaria mea.
|
Cezar Popescu 6/12/2017 |
Contact: |
|
|
