Mica poveste a florilor de tei…
Sunt ca de obicei infipta in analiza unor rapoarte pentru a trage cateva concluzii strategice. Lucrez cu atentie sa nu-mi scape vre-un detaliu…
Este liniste si am uitat sa-mi deschid radio-ul. Simt o jena placuta in ochiul stang. Cateva raze de soare ma obliga sa-mi ridic un pic ochii.
Imi vine in nari aburul cald al cafelei cu aroma de dor... Ma imbie sa mai iau o inghititura, ceea ce si fac. Razele scipicioase nu-mi dau pace. Dar am de lucru…
Este liniste… Imi place linistea asta, caci asa ma aud ceva mai bine pe mine, acolo inauntru…Cate as mai avea sa-mi spun! Mi-e tare dor sa mai stau un pic la taifas cu mine! De parca tu nu?
-Si ce-ai avea asa de important, draga, sa-mi spui?- ma aud!
-Pai uite: aia…, ailalta…, cealalta…
-Stai, draga, linistita, ca nu esti singura care le are pe toate astea… Si eu am atatea sa-ti spun!
-Pai, hai s-o luam pe rand. Te ascult, imi spun mie insami, politicoasa- de data asta.
-Ia… ridica-ti un pic ochii din foaia aia natanga, scoate-ti ochelarii, deschide fereastra si trage aer in piept. Tu nu mai vezi, nu mai auzi nimic?! Pe mine m-a izbit astazi dimineata albastrul cerului, curat-lacrima- fara nici-o picatura de nor, m-am uitat in jur si cerul mi-a intrat in suflet! Vezi aici, printre frunzele Teiului meu cum se vede cerul indecent de curat! Hai, nu mai sta! Teiul meu a inflorit, draga! Mireasma florilor lui ma invaluie discret, timid si delicat, ca o marama din cel mai fin borangic! Ma innebuneste parfumul florilor lui! Suave flori mai are Teiul meu! Auzi cum canta pasarelele astea de parca au luat-o razna, asaltand scena din frunze cat palma mea. Se intrec in triluri de parca ar fi la concert. Soprane, mezzosoprane… Mai este si cate un cintezoi acompaniind baritonal tot „angrenajul”.
Teiul meu, prietenul meu este aici! Iti marturisesc , draga, ca el a fost aici cu mine tot timpul. In iarna aia grea, cand omatul era pana aproape de brau, pe ici pe acolo, si era alb de-ti lua ochii, iar sufletul meu era catran, el era aici, draga. Imi lipeam fruntea grea de durere de fereastra asta rece si priveam firele de zapada lucitoare ca diamantele, pe trupu-i drept si demn. Imi ridicam privirea printre crengile lui puternice, acolo Sus, la Cer, draga, si el imi facea scara potrivita sa pot urca sa-mi alin durerea si dorul. El stie, draga, nu stiu de unde, ca eu nu i-am spus, el stie ca rana mea mai sangereaza din cand in cand… Zilele trecute a fost atata de tandru cand mi-a spus „Hai, Fetito, uite aici acum ai scara din frunze matasoase si dintr-un verde curat, te ajut eu sa urci iar ca sa-ti mai ostoiesti dorul ala al tau.!” I-am multumit si i-am spus ca astept sa-si deschida floarea si ca-l voi ruga sa-mi imprumute putina miasma calda, ca un mir, sa pot sa-i duc si lui, acolo sus. Stii ca-i placeau lucrurile delicate si curate, asa cum era si el, si mai stii ca iubea floarea aia multicolora, de-i zice „sporul casei”.
Teiul meu stia si asta, draga, stia ca odata – era ca si-acum la sfarsit de mai, inceput de iune, cand era ziua mamei, - mi-a spus: „Ce frumoase sunt florile tale, o sa-mi pun si eu din astea in curte.” Iubea trandafirii, avea foarte multi in curte, el ii plantase. Iar Teiul meu stia ca in toamna aia, inainte sa plece de tot, ii tunsese cu responsabilitate, asa cum facea el toate lucrurile - cu responsabilitate - si-i era teama ca in anul ce-avea sa vina nu vor mai inflori la fel. Dar in primavara urmatoare trandafirii lui au expodat in floarea. Parca de ciuda ca el nu mai putea sa-i mai mangaie. Caci el plecase… Iar Teiul meu stia si asta, draga. De unde-o fi stiut?!, ca eu nu i-am spus nimic, nimic…
Teiul meu isi leagana acum usor frunza si ma priveste cu tandretea lui: ”Hai, Fetito, ia de-aici cata mireasma vrei si nu mi-o adu inapoi. Este a ta si du-o acolo Sus, sa se bucure si el, sau… mai bine… da-o la lume ca si ea are nevoie de mireasma curata - mireasma de flori de tei.”
Te-am cam tinut de vorba, asa-i,- aud dinauntrul meu! Hai acum… eu ti-am spus cate ceva, dar parca tu aveai mai multe sa-mi spui! Te ascult rabdatoare!
-Ce sa-ti mai spun, draga, le-ai spus tu pe toate… Asta aveam si eu sa-ti spun!
|
Mariana Cusu 5/30/2017 |
Contact: |
|
|
