Povestea creionului
O constantă în viaţa tuturor oamenilor este, fără îndoială, faptul că suntem în căutarea bucuriei, a liniştii, a armoniei, a iubirii. Să iubeşti viaţa şi să cauţi fericirea au o importanţă foarte mare pentru noi dar felul în care aşteptăm fericirea nu e întotdeauna cel mai potrivit.
Aş vrea să vă fac cunoscută “Povestea creionului” pe care am citit-o în colecţia de proză scurtă şi reflecţii a lui Paulo Coelho, intitulată Like the Flowing River.
Un băieţel o privea pe bunica lui în timp ce aceasta scria o scrisoare. La un moment dat, a întrebat-o despre ce scrie. Ea a răspuns că mai important decât cuvintele pe care le scrie este de fapt creionul pe care îl foloseşte şi că speră ca şi el să fie asemenea creionului atunci când va creşte mare. Pentru că băieţelul nu vedea nimic special la creion, bunica i-a explicat că asta depinde de cum îl priveşti. Creionul are cinci calităţi pe care, dacă reuşeşti să le menţii, vei avea întotdeauna o viaţă liniştită. Prima calitate: suntem capabili să realizăm lucruri mari, dar să nu uităm că, aşa cum creionul e ghidat de o mână, există o mână care ne ghidează şi nouă paşii. Noi o numim Dumnezeu. A doua calitate: din când în când, trebuie să ne oprim şi să folosim o ascuţitoare. Asta face creionul să sufere puţin, dar aşa va deveni mai ascuţit şi mai bun. Şi noi trebuie să învăţăm să trecem prin anumite supărari şi dureri pentru că asta ne va face în cele din urmă mai buni. A treia calitate: creionul are o radieră care şterge greşelile. Corectarea greşelilor nu e ceva rău pentru că ne ajută să nu ne abatem de la drumul dreptăţii. A patra calitate: ceea ce contează cu adevărat la un creion nu e partea exterioară, din lemn, ci mina dinăuntru. De aceea trebuie să fim întotdeauna atenţi şi să avem grijă de ce se întâmplă în interiorul nostru, în suflet. A cincea calitate: creionul lasă întotdeauna urme. La fel, ar trebui să ştim că tot ce facem va lăsa urme în viaţa noastră şi nu numai.
Prima calitate din această parabolă e esenţială. Dumnezeu ne oferă consolare, sprijin, o legătură cu ceva care se află în exteriorul nostru, mult mai puternic decât noi. El are un plan pentru fiecare dintre noi şi ne ghidează paşii. Aşa cum spune pastorul Joel Osteen, deşi nu înţelegem întotdeauna cum ne ghidează paşii, ştim că situaţia în care ne aflăm nu e o surpriză pentru El. Va face ca fiecare detaliu să fie în avantajul nostru, la timpul potrivit. Dumnezeu ne ştie fiecare dezamăgire, fiecare provocare. Dar când trecem prin situaţii dificile, să nu ne oprim la pagina respectivă. Există un capitol nou în faţa noastră, trebuie doar să avem curajul să păşim în el. Într-o zi când ne vom uita înapoi la ce ni s-a întâmplat în viaţă ne vom da seama că am făcut faţă multor situaţii grele pentru că El ne-a dat putere atunci când credeam că nu mai putem merge mai departe.
Oamenii întelepţi ştiu că nu trecem fără motiv prin anumite suferinţe în viaţă. Neapărat învăţăm ceva important din ce ni se întâmplă şi devenim mai puternici şi mai evoluaţi, cu o stare mai înaltă de conştiinţă.
In călătoria noastră spirituală prin viaţă facem greşeli, inevitabil. Unul din cele mai importante moduri de a trăi o viaţă bună este de a crea armonie în relaţiile noastre cu ceilalţi. Dacă avem un conflict cu cineva, dacă i-am greşit sau dacă ne-a greşit, mai întâi să creăm armonie în noi înşine. Să nu lăsăm centrul emoţional din creier să ne domine acţiunile. Doar aşa vom simţi compasiune şi iubire faţă de persoana respectivă şi vom putea face paşii spre corectarea greşelii.
Mult mai important decât partea exterioară este spiritul nostru. Să avem grijă de el pentru că sufletul are o scânteie divină, este iubire şi nu moare niciodată. Avem într-adevăr o formă fizică, dar suntem în esenţă fiinţe de lumină.
Ultima calitate mi se pare extrem de importantă. Ar trebui să trăim plini de compasiune şi bunătate faţă de oamenii din jurul nostru. De obicei aşteptăm să se întâmple miracole, dar de ce să nu fim noi miracolul din viaţa cuiva? Să-l ridicăm pe cel căzut, să-l încurajăm pe cel descurajat, să-l mângâiem pe cel rănit, să-l vindecăm pe cel în suferinţă şi să o facem fără să judecăm, fără să asteptăm ceva în schimb şi fără să ne întrebăm dacă merită sau nu. Nu e întotdeauna uşor şi poate nu reuşim să o facem de fiecare dată. Să împrăştiem bunătate în jur aşa cum împrăştiem confetti pentru că fiecare act de bunătate ne aduce mai aproape de esenţa noastră.
Sper să vă fi plăcut povestea creionului destul de mult încât să o spuneţi copiilor dv. E o adevărată comoara de înţelepciune.
Toronto / Mai 2017
|
Dănuţa Gherman 5/24/2017 |
Contact: |
|
|
