Nevoia omului de iluzii
Viata omului normal se compune din iluzii concretizate (partea practică) si din iluzii zburdalnice sau visuri (partea moral-teoretică), pe cele din urmă tinându-le în taină sub controlul ratiunii până în momentul când consideră că există sanse ca ele să fie înfăptuite. Prima categorie de iluzii ilustrează valoarea finito-aparentială a individului din punct de vedere social, iar cea de-a doua înfătisează valoarea infinito-substantială a spiritului îndumnezeit. Fiind aparentiale, iluziile întrupate, întrucât reprezintă principala sursă a nefericirii, nu sunt în fond decât niste himere, pe când cele substantial-metafizice sunt reale prin aceea că au puterea de a-l elibera pe om de sub tirania timpului si, în acest mod, de a-l face cu adevărat fericit.
Cu completarea că afirmatiile de mai sus n-au nimic de-a face cu oamenii eminamente pragmatici, ale căror iluzii sunt atât de precise si concret-aparentiale încă din fasă (stadiul mental), încât n-au niciun chichirez în afara banilor. Iată motivul pentru care ăstora li se spune în Scripturi că au sanse să pătrundă în Împărătia cerurilor doar printr-o radicală schimbare de macaz moral-atitudinal si că, potrivit canoanelor noutestamentare, fără o atare primenire, nici pomeneală să fie la nivelul săracilor cu duhul: „Ferice de săraci în duh, căci a lor este Împărătia cerurilor” (Matei 5/3).
Vasăzică, nu numai că de-a lungul vietii tot omul cu si fără scaun la cap se autoiluzionează (făureste acele planuri si proiecte pe care Dictionarul explicativ le numeste „himere, sperante neîntemeiate, dorinte neîndeplinite”), dar mai este asaltat din exterior cu alte nenumărate iluzii. Din marea familie a iluziilor externe fac parte atât promisiunile venite de la rude, prieteni si cunostinte (unele concretizate în felicitări, cadouri sau ajutoare, cele mai multe sortite asteptării sau efectiv date uitării), cât si manipulările politico-sociale, economico-financiare si militaro-strategice.
De retinut că toate manipulările opiniei colective (numite diplomatii de către politicieni, profit de către finantisti si război informational sau hibrid de către strategi) sunt alcătuite de „specialisti” în dezinformare cu scopul de-a crea iluzia adevărului gol-golut si că ele mizează pe memoria scurtă a grupurilor sociale, dar mai ales pe puternicul impact emotional asupra individului, respectiv asupra masei. Da, căci asa cum just sustine Gustave Le Bon în Psihologia maselor (Editura Stiintifică, Bucuresti, 1991), „Evenimentele memorabile sunt efectele vizibile ale unor schimbări invizibile intervenite în sentimentele oamenilor”.
După această lege nescrisă a grupurilor sociale s-au derulat până în prezent nu doar războaiele (de pildă războiul din Irak sau din fosta Iugoslavie) si miscările sociale de amploare (Octombriada rusilor, Decembriada noastră), ci si toate campaniile electorale de pretutindeni. În plus, nu-i nicio sansă ca pe viitor lucrurile să se îmbunătătească la acest capitol, cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat stiintific că, începând cu anul 1980, omul a devenit tot mai presat de timp, drept urmare, tot mai grăbit si mai dependent de informatia servită pe tavă (frecventa planetei, cunoscută sub numele de rezonanta Shumann, a crescut de la 7,8 Hz la 12 Hz, fapt care a redus cele 24 de ore la doar 16 ore).
|
George Petrovai 5/16/2017 |
Contact: |
|
|
