Frunze pe lac
Eram vioara unei păduri
cu frunzele căzătoare
căutând o simfonie
nu vuiet care să zboare.
Şi am rămas o poezie
pe valul unui lac s-aştept
lângă o floare de nufăr
să te ţin la mine-n piept.
Noi din valul nostalgiei
mângâiaţi cu glas de ape
am lăsat în voalul clipei
ani ca să mai fim aproape.
Nu credeam că printre stele
viitorul părea complicat
lacul nu mai e al nostru
el a fost revendicat.
Ecuaţia vieţii
Înşirând sunete îngemănate
strădania ornicului are înţeles
punând numerele căutate
să le învăţăm cu mult interes.
Matematica nu e mascaradă
clipa vieţii nu o ştim deriva,
extragem rădăcinile grămadă
şi nimeni nu le mai poate cultiva.
Drumurile sunt pline de sinusoide
cu intersecţii pe drumuri abjecte
integrate direct în piramide
străbătute de coridoare secrete.
Viaţa este o complicată ecuaţie
şi vrem s-o rezolvăm conjugal
dar soluţiile nasc doar o agitaţie.
Totul din ecuaţie cu zero este egal.
Minciuna
Cu lumânarea nădejdii stingem
luminile nedesluşite ale minciunii
căutătoare de comori cu izvoare
născute în ziua cu o rază de soare
care măsoară pasul singurătăţii
şi nu lasă aproape nici umbra
pe care o rostogoleşte copilăros
ca să nu plătească nici un impozit.
Soluţiile cu minciunile iluziilor
nasc o spectrală fugă-n infinit
cu resemnare în zborul fără aripi
prin reticulul adus ieftin în viaţă.
Balanţa are fără rost încă o tavă
cu impresiile imprevizibil de mute
care nu rămân ceva de nepătruns
de-a şti că minciuna-i mincinoasă.
|
Constantin Rusu 5/15/2017 |
Contact: |
|
|
