Globalişti şi patrioţi
Se vorbeşte mult despre încălzirea globală în mediul ambiant fizic, lăsând impresia că aceasta este sursa tuturor dezordinilor globale. Încălziri accelerate se fac simţite şi în mediul politic, economic, social, militar, cultural, familial, educaţional, spiritual, financiar etc. În ritmul acesta nu-i exclus ca într-o bună zi ( dacă poate fi bună o asemenea zi ) globul pământesc să ia foc de-a binelea ( mai potrivit ar fi de-a răulea).
Democraţia, care acţiona în cadrul frontierelor statale, conform specificului locului, nu mai poate rezolva probleme globale cu impact asupra tuturor popoarelor. Aşa că, în secolul XXI ( puţin probabil să urmeze şi un secol XXII), societatea civilizată a schimbat paradigma, adică macazul. De la democraţie, devenită greoaie, inoperabilă, s-a trecut la postdemocratie. Creştineşte, postdemocratia se poate înţelege ca un post , o abstinenţă sine die de la democraţie.
Care ar fi, în mare, deosebirile dintre democraţie şi postdemocratie?
Democraţia:
- existenţa unei opoziţii politice organizate, care se poate exprima liber;
- existenţa unui sistem judiciar care judecă conform legii;
- existenţa a cel puţin două alternanţe ( ceea ce dovedeşte post factum că este vorba de o democraţie);
- existenţa unor unităţi de media independente şi libere.
În democraţie avem partide cu cele mai diverse ideologii.
Aceste criterii asigură alegeri representative, drepturi pentru cetăţenii şi necetăţenii statului, dezbateri echilibrate. Toate problemele naţiunii se discută, se rezolvă în cadrul ideal, naţiunea.
Postdemocratia:
- alegeri care duc la rezultate nereprezentative pentru popor;
- drepturi juridice nerespectate de către stat sau de către depozitarii unei autorităţi;
- dezbaterile sunt puţin echilibrate, limitate la câteva subiecte sau orientate în favoarea aceloraşi răspunsuri.
Problemele naţiunii nu se mai pot discuta şi rezolva numai în cadrul naţiunii ci trebuie avute în vedere ( şi implicate) instanţe politice supranaţionale şi administraţiile întreprinderilor internaţionale, multinaţionalele Pentru detalii a se vedea: https://frwikipedia.org/wiki/Post-d%C3%A9mocratie
În postdemocratie,partidele clasice cu ideologii bine conturate, de la stânga la dreapta şi invers, nu mai au relevanţă, devin desuete. Concurenţii politici se aliniază pe două culoare: globalişti sau internaţionalişti şi patrioţi sau naţionalişti.
Globaliştii, au spatele ( şi buzunarul) asigurat de instanţele politice supranaţionale şi de multinaţionale. Mass-media, care în general ( nici în democraţie) n-au fost, nu sunt şi nu vor fi libere, îi prezintă pe globalişti ca fiind speranţa, viitorul. Patrioţii, zugrăviţi ca extremişti naţionalişti, neo-nazisti, terorişti, fundamentalist religioşi, xenofobi, antisemiţi, retrograzi etc.vor să ducă lumea în tenebrele istoriei. Mass-media ( şi ziariştii trebuie să mănânce o pâine) îşi fac datoria.
La ce sunt buni patrioţii în noul sistem electoral postdemocratic? Sunt bau-baul care convinge electoratul să voteze partida globalistă. Lucrul acesta iese cel mai bine în evidenţă când e vorba de a alege între doi candidaţi, cu puteri mari în stat. Succesul candidaţilor globalişti este garantat graţie candidaţilor patrioţi.
Globalismul nu este unitar, unele ţări fiind puse în situaţia de a alege între două globalisme. La ultimele alegeri prezidenţiale, Moldova de peste Prut a trebuit să aleagă între Igor Dodon, globalistul globalismului euro-asiatic ( pe fond rusesc) şi Maia Sandu, globalista globalismului euro-atlantic. A câştigat Igor Dodon, cel mai de seamă invitat al lui Putin la parada militară de 9 mai din Piaţa Rosie ( vezi: https://youtu.be/6MGj7CdLDds)
Pentru globalişti nu mai au nicio relevanţă calităţile candidatului. Doar una singură: să fie globalist ascultător de instanţele politice supranaţionale şi de multinaţionale.
Înainte de alegeri, o glumă franţuzească, circulând pe internet, plasa alegerile sub zodia unui complex oedipian: o fiică intenţionând să-şi ucidă tatăl şi un fiu care s-a însurat cu maică-sa. Probabil de aceea 25,44% dintre cetăţenii cu drept de vot înscrişi ( ca.47 milioane) nu s-au prezentat la vot iar din cei care s-au prezentat 11,47 % au depus buletine albe sau nule.(
http://www.lemonde.fr/les-decodeurs/article/2017/05/07/presidentielle-un-record-de-bulletins-blancs-et-nuls_5123805_4355770.html )
A câştigat fiul însurat cu maică-sa şi are sprijinul a mai puţin de 50% din cetăţeni, jumătate din aceştia votând de nevoie, să nu iasă din urne Marine le Pen.
Un votant , bine mediatizat, declara că dacă iese Marine le Pen va curge sânge! A ieşit Emmanuel Macron şi va curge lapte şi miere, nu numai pentru Franţa, ci pentru toată Europa!
Democraţia, în esenţă o demonocratie (puterea omului autonom în care se amestecă şi cel rău), îmbătrânind, degenerează la stadiul de zombi postdemocratic.
|
Nicusor Gliga 5/10/2017 |
Contact: |
|
|
