Un vis de armideni
-după o ideie realizabilă-
mă plimb prin cimitir, că am acolo
o cruce - şi un mic apartament,
pe care-am dat o groază de parale
şi n-are locatar…pentru moment.
în Notre-Dame e linişte sinistră.
pretexte nu găsesc să mă inspir.
sunt anonim ca un poet în viaţă,
sau ca un rege - sunt un musafir.
la locul faptei blândă-mi stă iubita.
pe-un braţ al crucii e şi poza ei.
îmi iau muierea şi-n eternitate
să ne scăldăm prin lacuri pantha-rei.
visam odată singur, lângă crucea
din colţul meu stingher din ţintirim.
…se năzărea o tipă-n straie negre
care mi-a spus c-ar vrea să ne iubim.
-străino, dar eu nu-mi înşel nevasta.
eu sunt poet de gaşcă…tu mă ştii,
iar diva m-a cuprins în braţe lâncezi
şi ne-am topit prin vise naşparlii.
şi ne-am iubit - era un mai sălbatic
ce ne-a culcat pe verzile-i ghirlande,
iar muzele dansau în jurul nostru
şi-mi inspirau…poeme vagaboande.
…m-a rupt din vis o rimă mai lucidă.
pe cer curgeau luceferi pirpirii.
prin cimitir cânta o damă-n negru :
poete…când te-ntorci în veşnicii?
Aprilie - 2017, Montreal.
|
George Filip 5/1/2017 |
Contact: |
|
|
