Hristos a inviat!
De aproape doua milenii, pe pamantul binecuvantat al Romaniei - ca si in toata lumea crestina - de Sfintele Pasti rasuna cuvintele: HRISTOS A INVIAT! Prin care recunoastem, cu toata puterea convingerii noastre, cea mai mare minune a lumii, slavita Inviere din morti a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Timp de 40 de zile, - pana la inaltare - ne salutam cu aceste cuvinte simbolice, la care raspundem - cu taria stejarilor nostri seculari - ADEVARAT A INVIAT! Marturisim astfel, ca evenimentul petrecut, potrivit traditiei crestine, duminica 7 aprilie, in anul 30 al erei noastre - invierea Domnului - este adevart si-l vom comemora pana la sfarsitul veacurilor.
Pentru noi, crestinii, asa cum razele calde ale soarelui de primavara trezesc la viata, tot asa, Invierea Domnului din mormantul pecetluit si pazit cu staja, umple de lumina, de sens si de bucurie viata noastra. Ne staruie in memorie chipul preotului care in noaptea Sfintei Invieri, din fata Sfantului Altar ne cheama - cu vocea-i calda - "Veniti de luati lumina". Si ne-am aprins nu numai faclia pe care, dupa slujba, am dus-o la casele noastre, ci mai ales ne-am umplut suflete de lumina cea tainica, dar reala si vie, a Mantuitorului Iisus Hristos. Caci - asa cum ne incredinteaza Sfantul Apostol Ioan - "El este lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul ce vine in lume" (In. 1,9). De aceasta lumina vorbescsfintele cantari din ziua invierii: "Ziua Invierii si sa ne luminam popoare, ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut" sau "Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii" ori "Ziua Invierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi. Sa iertam toate pentru Inviere. Si asa sa cantam: Hristos a Inviat din morti / Cu moarte pre moarte calcand / Si celor din morminte / Viata daruindu-le!".
Cea mai mare sarbatoare crestina - praznicul Invierii Domnului - este sarbatoarea luminii, a vietii, bucuriei si a pacii. Este sarbatoarea luminii, pentru ca lumina a rasarit noua Hristos-Domnul din intunericul mormantului; este sarbatoarea vietii pentru ca - in Hristos - viata s-a aratat mai puternica decat moartea si de atunci, Invierea a devenit izvorul vietii vesnice si fundamentul invierii noastre; este sarbatoarea bucuriei, pentru ca toti - mari si mici - ne bucuram din suflet ca a Inviat Domnul Iisus; in sfarsit, este sarbatoarea pacii pentru ca Invierea Domnului este adeverirea ca prin cruce s-a facut pace intre noi si Dumnezeu, ca Iisus este cu noi, cu Biserica sa pana la sfarsitul veacurilor si ca El ne cheama la pace cu Dumnezeu, cu noi si cu semenii.
Invierea lui Hristos nu este numai intoarcerea la viata obisnuita, cum a fost cazul lui Lazar, ci este inaltarea trupului in zona vietii vesnice, patrunderea lui in viata divina, care nu cunoaste moarte, caci - dupa invatatura crestina - exista mai multe trepte ale vietii: una este viata tuturor vietuitoarelor de pe pamant - de la o clipa pe zeci de ani; alta este viata sufletului omenesc, care, fiind viata spirituala este nemuritoare; in sfarsit - si ceea ce-i mai important - este Dumnezeu, viata cea vesnica si absoluta, izvorul a tot ceea ce exista, a tot ce viaza si al nemuririi sufletului insusi, al nemuririi noastre.
Caci - dupa cuvantul Sfantului Pavel - "In el viem si suntem" (F.A. 17,28). Exact aceasta viata vesnica - cu adevarat fara de moarte si fara de sfarsit - ni s-a descoperit, ni s-a darauit si ni se daruieste mereu in Iisus Hristos, in Invierea Lui divino-umana unindu-se deplinatatea dumnezeirii cu cea a firii umane. El este Dumnezeu desavarsit si om desavarsit. Firea lui omeneasca este indumnezeita, este ridicata pe planul vietii vesnice.
Aceasta dumenzeire si a trupului Domnului s-a descoperit deplin in Invierea Sa. Spre deosebire de invierea lui Lazar - unde a fost nevoie ca piatra cea grea de pe mormant sa fie data la o parte - Iisus iese biruitor din mormant, piatra fiind pe mormant, intra in camera unde erau adunati ucenicii si iese de acolo, usile fiind incuiate, se arata Emausului lui Luca si Cleopa, apoi dispare, pentru ca - dupa 40 de zile - sa se inalte la cer intru marire dumnezeiasca, de unde va venii la sfarsitul veacurilor sa judece vii si mortii.
Trupul lui indumnezeit, patruns de lumina Dumnezeirii, are viata vesnica. De aceea Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, este viata vesnica si, in el, aceasta viata vesnica ni se impartaseste tuturor. Caci El a zis: "Eu sunt invierea si viata. Cel ce crede intru mine, de va si muri, viu va fi" (In 11,25), adica va avea parte cu intreaga lui fiinta de viata vesnica.
Viata este un mare dar de la Dumnezeu, ea sprijinindu-se pe viata vesnica. Invierea lui Hristos este temeiul invierii noastre, al vesniciei noastre. In toate formele vietii, exista un dor, o chemare dupa vesnicie. Oamenii tind spre vesnicie nu numai prin generatiile care se succed, ci si prin cultura si civilizatia pe care le creeaza, le imbogatesc si le transmit prin vigoarea vietii lor spirituale, expresie a sufletului in goana dupa Adevar, Bine si Frumos, dupa Desavarsire, Nemurire si Indumnezeire.
Viata omului pe pamant trece prin tot felul de amenintari. Dar noi credem ca Dumnezeu, care este viata absoluta si vesnica, izvorul insusi al vietii si care ni s-a descoperit in Iisus Hristos in chip desavarsit, vegheaza continuu peste cursul vietii fiecarui om si fiecarui popor si ne cheama sa conlucram cu El pentru ca viata sa se dezvolte in chip armonios si deplin. Invierea Domnului este si sarbatoarea bucuriei, a celei depline. Ne putem inchipui navalnica bucurie ce a inundat sufletele femeilor mironosite cand Iisus le-a intampinat - dupa Inviere - cu cuvinte-le "Bucurati-va" sau a ucenicilor carora li s-a arata de mai multe ori inainte de inaltarea la cer. Sau cine ar putea cuprinde in slove omenesti bucuria sfanta a Maicii Domnului, care era impreuna cu ucenicii si cu mironositele (F.A. 13-14), vazandu-si Fiul cel iubit intors de la moarte la viata, bucurie atat de plastic exprimata de Sfanta noastra Biserica ortodoxa in cuvintele irmosului (cantare bisericeasca): "Ingerul a strigat celei pline de dar, bucura-te Fecioara, bucura-te. Si iarasi zic bucura-te caci Fiul tau a inviat a treia zi din mormant".
In sfarsit - dar nu si in cele din urma - Invierea Domnului este sarbatoarea pacii. Pacea este prima chemare a Domnului dupa Inviere. "Pace voua" sunt cuvintele cu care Mantuitorul ii intampina pe ucenici la prima Sa intalnire cu ei. Invierea Domnului ne cheama direct la pace, la impacare cu semenii: "Pastele cele prea cinstite noua ne-a rasarit, Pastele cu bucurie unul pe altul sa ne imbratisam". Iar la tara, unde traditiile au ramas mai puternice decat la orase, crestinii isi dadeau o sarutare a pacii in ziua de pasti.
Invierea Domnului o traim fiecare, in felul nostru, dar mai deplin in bisericile comunitatii noastre. Pregatiti cum se cuvine pentru intampinarea "sarbatorii sarbatorilor", iertand gresalele aproapelui, savarsind fapte bune, indepartand zgura pacatului prin spovedanie si primind Sfanta Impartasanie, sa ne amintim de frumoasele versuri ale unui poet clasic roman:
Ai cantarit, cu mintea ta, crestine
Cat bine ai facut, sub cer umbland,
Esti tu pornit, macar acum spe bine?
Macar acum te simti mai bun, mai bland?
Simti tu, topita-n suflet vechea ura?
Mai vrei pierzania celui plin de har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoare gura?
Iubirea pentru semeni o simti iar?
O dac'aceste legi de-a pururi sfinte
In aur, macar azi te-au imbracat, -
Cu serafimi in suflet, - imn fierbrinte -
Ai drept sa canti: "Hristos a inviat!"
Cu ocazia slavitului praznic al invierii Domnului dorim tuturor Romanilor din tara si din exil, sanatate, belsug si iar belsug.
HRISTOS A INVIAT!
|
Pr. Cezar Vasiliu - Montreal 4/15/2017 |
Contact: |
|
|
