Învierea noastră cea de toate zilele
Stiu, din perspectiva crestinului, Învierea lui Isus nu este doar o poveste, ci ratiunea supremă a crestinismului, modul triumfal al întâlnirii dintre uman si divin.
Nu stiu cum altii cum sunt, dar eu, gândindu-mă la nasterea, viata, pătimirea si Învierea lui Isus ca la o poveste, mă simt ca om pe de-a întregul măgulit. Faptul că o fiintă supranaturală, atotputernică vine pe pământ să facă cunostintă cu natura umană, asumându-si pana la ultimul amănunt, conditia temporalitătii, mi se pare a fi cea mai frumoasă, mai nobilă si mai tulburătoare poveste din câte s-au spus până acum. Faptul că Dumnezeu, prin făptura lui Isus, trece fără o protectie specială prin lume, asumându-si toate simtămintele umane de la disperare până la euforie si încântare mi se pare uluitor.
Prin Isus natura umană face un exercitiu magnific de îndumnezeire. Învierea înseamna, între altele, bucuria de a sti că cineva, supranatural, este preocupat de rostul si conditia ta umană. Faptul că nu esti lăsat de izbeliste într-un univers pe care nu îl întelegi, faptul de a sti ca hotarul mortii nu anulează instant si definitiv sensul zbaterii tale între leagăn si mormânt – este cel mai optimist mesaj de care te poti bucura în calitate de crestin. Fără Înviere, ca moment culminant al crestinismului, viata lui Isus pe pământ nu ar fi avut niciun sens.
Mesajul Învierii, pentru noi, cei care nu suntem obisnuiti cu geometria riguroasă virtutilor crestine este unul (de)spre seninătate, despre bucurie si, finalmente, despre faptul ca viata noastră, atunci când pare golită de orice ratiune, este magnific amprentată de un sens ultim si transfigurant.
Suntem invitati subiacent, prin actul Învierii, să înviem noi însine, să facem efortul de a veni în contact cu raiul nostru îndepărtat prin experienta resuscitantă a frumosului de fiecare zi. Nu ni se cere să facem un efort ascetic supranatural, ni cere, în schimb, să ne bucurăm de însemnele dumnezeirii camuflate în cele mai accesibile gesturi umane: zâmbetul copiilor, strângerea mâinii unui prieten, calmul senin al împărtăsirii unei bucurii si, de atâtea ori, efectul linistitor al iertării.
Mesajul transcendent al sărbătorii pascale decriptat în cele mai simple formule ne îndeamnă sa fim vii, să ne îngăduim frumos unii pe altii, să-i întâmpinăm senin pe cei care ne caută si, nu în ultimul rând, să nu ne lăsăm întunecati de nedreptătile mundane ale vietii, biruind, în fiecare zi, riscul imanent al mortificării noastre interioare. Înainte de a transmite mesajul: “Hristos a înviat” ni se cere, asadar, să fim noi însine vii.
Săptămâna patimilor are în punctul ei terminus lumina si Învierea. Mi-as dori să pot face o urare care să fie în ton cu întelesul cel mai profund al sărbătorii pascale. Fiti bucurosi, nu vă temeti, avem atâta viată în noi câtă îndurare avem si avem, în pofida asprimilor de orice fel, bucuria de sti că, atunci când iubim, nu suntem niciodată singuri.
←
Cosmin Neidoni
Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.
webcultura
|
Cosmin Neidoni 4/14/2017 |
Contact: |
|
|
