Crestinismul si responsabilitatea
Intr-un mediu care vibreaza de religie si care s-a adincit in confuzie, societatea s-a organizat pentru a-si usura povara faptelor si pacatelor, cautind eliberarea de vina. In cautarea solutiei care vroia usurari dar nu rezolvari, s-a conturat convenienta unui tap ispasitor, si puterea unui miel de sacrificiu!
Ca sa scape de vinovatie Adam a spus: “femeia mi-a dat sa musc din mar si eu am muscat”. Evident omul Adamic, in cautatrea nevinovatiei si-a zis: “Nu poate sa fie vina mea, trebue sa fie vina cuiva!” Exista mai mult adevar in acest sentiment al omului decit pare sa fie! Omul s-a gindit ca ceva rau trebue sa fie de vina! Sau ca altcineva trebue sa fie de vina! Si atunci, ca sa nu poarte vina, nici de la ceilalti nici de la el insusi, omul in istorie a inventat un ritual de acuzare a altcuiva, si de punere a pacatelor pe alte creaturi, cum ar fi tapul spre exemplu!
Un ritual de incarcare a unui tap cu pacatele grupului care celebreaza ritualul, detaseaza cimpul care poarta vinovatia si il conecteaza ritual si mental de un tap care poarta pacatele. Adica omul nu ia responsabilitate pentru pacatele lui dar se usureaza de apasare asociind pacarele cu alta fiinta care devine un surogat de salvare! Interesant este ca omul acuzat de rebeliune gaseste un animal agil, cu echilibru neobisnuit de mare, cu initiativa si comportanment care se opune la control, nu atit cit magarul dar destul sa nu fie usor de minuit de catre om!
Nu e cu mult mai usor pentru om sa duca de funie un tap decit sa duca un magar! De aceea, la Florii Isus a intrat in Ierusalim calarind un magar, simbol al stapinirii incapatinarii, dar si simbol al rapunerii politeismului grec implicit si roman. Cum asa? Zeus, regele zeilor greci lua forme diferite pentru scopuri diferite, sa se ascunda sau sa isi atinga scopurile, si forma de magar era una din formele lui preferate! Calarind magarul era din parte lui Isus declaratia lui de control asupra zeilor!
Acum tapul numai lua pacatele si era fugarit sa duca pacatele in desert, departe de oameni! Si de acolo a venit in inima rominului expresia “duca-se pe pustii!!”
Dar pacatele erau multe si grele si doar tapul, nu facea fata! Porcii se sinucideau … Si atunci ce sa faca omul! A gasit ca mielui este bun la spalat pacatul! Pur si nevinovat, blind si supus, mielul nu se lupta pentru viata lui. Mielul, care are ca pradator natural Lupul, era era un simbol de blindete care convenea fiilor Romei. Fiii lupoaicei, care era fie Lupoaica din lupanar, fie blindetea materna care hraneste pruncii, chiar daca nu sint ai ei, impresurau mieluseii omenirii, si ii pregateau pentru ziua de apoi!
Decit sa se gaseasca omul cu pacat la ziua de apoi, s-a pregatit ca mielul sa poarte pacatele omului, dar si sa le spele! Cum Mielul era Fiul Tatalui, oamenii au zis: TATA, tu ne-ai facut! Nu e vina noastra! Tapul razvratit ne-a impins la pacat, acum sa sufere Mielul, ca noi am suferit destul! Multe implicatii sint aici, demne de explicat alta data! Important de retinut este ca hrana simbolica de paste are trei aspecte de baza: ouale, cozonacul si mielul.
Ce sint ouale? Simbolul oului galactic, care ca si oul cosmic, si oul universal este ceea ce ramine dintr-o galaxie, comos, univers, contractate, inainte de a reincepe expansiune , asemenea civilizatiilor cazute, din care ramine esentialul in cultura, esential care continua intr-o mare masura, in timp ce civilizatia respectiva e transfrmata in ruina saspindite cum sint cojile de ou cazute dupa ce este consumat continutul, cu esenta sa devenind parte din alt corp.
Asa si galaxia indivizilor pierduti a carei esenta ramine sa hraneasca un ciclu cultural, istoric, fiannciar, care lasa cojile si absoarbe esenta consumind fiintele care nu au putere sa devina.
Si daca piinea este corpul lui Isus, cozonacul, pe placul omului este aromat si indulcit si combinat cu bunatati, uns cu ou sa ii straluceasca crusta, schimbat pe gustul omului cautator de delicatete si placere, si a omului cautator de placere estetica, care prin gustul pentru arta si culoare, aminteste ca ouale colorate sint cele care anunta viata! Curcubeul protejeaza pamintul!
Cozonacul si ouale insotite de luminare aduc simtire si lumina. Dar mielul…in tava sau la protap, aminteste omului de puterea pe care si-o asuma asupra vietii, si de vointa omului de a sactifica Mielul, pentru binele omului!
Intrebarea este “cum a acceptat Mielul sa se sacrifice pentru OM? Cum supunerea fata de Tatal este sacrificiul a ceea ce a nascut Fecioara?
Multe sint intrebarile la aceasta sarbatoare deosebita, dar acum ca nu traim in desert, si nu avem tapi in curte, si nici miei personali, ba avem o constiinta cormica trebue sa evoluam de la luminare la stele, de la sacrificiu la ascultate, de la invinovatire la ispasire, de la a a da altuia pacatele sa sufere el, sau ea, la responsabilitatea care vine cu Imparatia Lui Dumnezeu pe Pamint, si cu Paradisul intern, universal, cosmic…care creste in noi, pe linga n si printre noi, pina cind poenele lumii vor fi pline de florile dumnezeiresti ale binelui!
Dragi cititori ai Observatorului, Tuturor crestinilor, Un Paste fericit cu familia, cu masa bogata si ginduri sfinte. Bucurie de viata celor protejati de Passover.
Aprilie 2017 / Toronto
www.sandadavis.com
|
Sanda Davis 4/11/2017 |
Contact: |
|
|
