Te duci copilărie
Zburdam prin curtea plină cu rate si găini
Trăiau pe-atunci părintii si rude si vecini
Mi le-ai luat pe toate si-o lacrimă îmi storci...
Te duci, copilărie, si nu te mai întorci
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e smecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toti eroii tăi
Un prof ce ne-nvătase cum să plantam stejari
A defrisat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, si devenim haini
Bunica si bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră si tac pe sub pământ
Si mai era si crângul, si-un râu si niste tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii si soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, si devenim mai răi
Ma zgâriam pe brate urcând in corcodus
Iar cel mai bun prieten era un cătelus
Eram atat de veseli fugind prin porumbisti
Te duci, copilărie, si devenim mai tristi...
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, si devenim fragili
Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
As da orice pe lume să redevin copil
|
Cezar D. 3/26/2017 |
Contact: |
|
|
