”Povestea alfabetului” de Pusa Roth
povestea alfabetului pusa roth teatru radiofonic
”MĂRGELUŢĂ: Bunico, învătă-mă si pe mine să scriu! Tu scrii toată ziua si eu nu pot citi ce scrii tu!
BUNICA: Bine, asa o să facem, dar tu trebuie să mă ajuti să scriem povestile Alfabetului.
MĂRGELUŢĂ: Ce e Alfabetul, bunico?
BUNICA: Alfabetul este ca o familie care are mutli copii. Acesti copii sunt de fapt literele cu care noi scriem.
MĂRGELUŢĂ (Băietelul tăcu o clipă, apoi se nelinisti brusc): Bunico, dar tu stii atât de multe povesti! Dacă nu mai stii povestea unei litere, ce facem?
BUNICA: O să inventăm, puiule.
MĂRGELUŢĂ: Bunico, ce înseamnă că o să inventăm?
BUNICA: Asta înseamnă să facem o poveste nouă. Sunt atâtea întâmplări că ar trebui să povestim ani în sir ca să le cuprindem pe toate.
MĂRGELUŢĂ (entuziasmat): Atunci, spune-le pe toate, spune-le, ca să învătăm mai multe!
BUNICA: Dragul meu, noi trebuie să învătăm mai întâi povestea Răbdării, ca să întelegem mai multe, mai încet, dar temeinic.
MĂRGELUŢĂ: Cine e Răbdarea, bunico?
BUNICA: Răbdarea este una dintre cele mai frumoase si mai bune Zâne, cea care ocroteste oamenii, mai ales copiii. Se spune mereu: «cu răbdarea, treci marea».
MĂRGELUŢĂ (curios): Dar noi nu avem aici nicio mare?!
BUNICA: Marea este Nerăbdarea, sora nebunatică a Răbdării.
MĂRGELUŢĂ: Eu vreau s-o văd pe Zâna Răbdării, poate stie si ea poveşti!
BUNICA: Dragul meu, trebuie să astepti să mai cresti putin, ca să o poti întelege pe această Zână. Ea nu prea vorbeste, dar face numai fapte bune. Nu-i lasă pe oameni să fie nerăbdători, să fie repeziti, să nu se gândească atunci când sunt nervoti. E o Zână foarte importantă pentru oameni. Trebuie să înveti, să asculţi de părinti, de bunici şi să fii bun, blând şi prietenos cu cei din jur, şi apoi Zâna Răbdării va veni singură la tine.
MĂRGELUŢĂ (Băiatul se gândi o clipă, apoi începu să se uite la colţul cu jucării): Bunico, eu am multe jucării, spune-mi ce literă trebuie să ştiu, ca să pot să scriu numele jucăriilor?
BUNICA: Uite, dragul meu Eric, pe această hârtie (foşnet) eu am să scriu prima litera a alfabetului. (nostalgică) Mi-aduc aminte acum de primele mele zile de şcoală, de domnul Învăţător care ne dicta: a mic de mână, A mare de mână…
MĂRGELUŢĂ: Bunico, ce tot spui acolo?
BUNICA (tresărind): Priveşte, copile, aşa scriam eu când eram în clasa întâi. Acum trebuie să scrii şi tu ca bunica.
MĂRGELUŢĂ: Biineee! Cum ai zis? A, da, îmi amintesc. Uite, aşa ca tine: a mic de mână şi A mare de mână. (Repetă de câteva ori. Fosnet de hârtie.) Gata bunico, am scris pe toată foaia. Uite ce frumos am scris. Vreau să le arăt şi jucăriilor ce mult am scris.
BUNICA: Du-te, dragul meu şi arată-le şi lor prima ta literă.”
Pusa Roth, Povestea alfabetului, fragment
|
de Costin Tuchila 3/26/2017 |
Contact: |
|
|
