Ana Blandiana la 75
Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n. 25 martie 1942, Timişoara) scriitoare (autoare a 26 de cărţi publicate în română şi a 60 de volume apărute în 26 de limbi) şi luptătoare pentru libertate civică din România.
Înainte de Revoluţia din 1989, i s-a luat în trei rânduri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de a publica, iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis şi cărţile i-au fost scoase şi din biblioteci. Inainte de a deveni poetă a lucrat pe un şantier de construcţii, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceauşescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) şi au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.
În luna mai 1990 a reînfiinţat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianţei Civice (preşedinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost iniţiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent.
Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016).
Otilia Coman s-a născut la Timişoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiş. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Coman a fost arestat ca "duşman al poporului". Ca fiică a unui deţinut politic, a trebuit să aştepte patru ani până când autorităţile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.[3][4]
Pentru a ocoli şicanele regimului, Otilia Coman şi-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenţia politică.[3]
După absolvirea facultăţii, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
Opera
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. În afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.
Premii literare
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internaţional "Vilenica", 2002;
În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertăţii”, pentru volumul Patria mea A4, care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediţiei a 4-a din cadrul concursului cu acelaşi nume, organizat la Gdansk, în Polonia.
|
Dumitru Constantin 3/24/2017 |
Contact: |
|
|