Noapte de Martie
Locurile si oamenii
mă suportă tot mai greu.
Trag noaptea spre zi
salvez bucăţi din ea sub pleoape
mă lupt cu secundele rontăind-o
ciopârţesc din marginile zilei
reiau întâmplări
din arhiva celor mai frumoase vise
înaintând somnambulic
pe străzile amiezii
care încă mă mai suportă.
Modificările viselor sunt acceptate
culorile lor-mai vii ca niciodată
beau apă si fug repede în somn
acopăr ochii de zorii presimţiţi
trag de marginea nopţii cât pot
urăsc zilele egale cu noaptea
visele au nevoie de timp
chiar si pe diavol îl pun pe fugă
când îi dezleg paradoxurile înainte de echinox.
Lumina zilei si neîntrerupta noapte din mine,
dulceaţa ei hrănindu-se
din letargia sfântă a lui martie
când încolţesc seminţele.
A NIGHT IN MARCH
People and places
can stand me less and less.
I'm dragging night toward day,
saving pieces of it under my eyelids,
struggling with the seconds while crunching it,
devouring the day around its fringes,
reliving events
from the archive of the finest dreams,
walking about in a somnambulist manner
down that noon's streets,
which are still putting up with me.
Changing dreams is still acceptable,
their hues- brighter than ever.
I drink some water and dash back into the dream
shading my eyes against the break of day,
clinging to the edge of night with all my might.
I hate those days that are equal with the nights;
dreams need time to develop;
they can even rout the devil away,
when they crack his paradoxes before the solstice.
Daylight and the endless night I'm carrying inside me -
its sweetness feeding
on the holy sluggishness of March,
when seeds start putting their first roots down.
Translated from the Romanian by Heathrow O'Hare
From the volume Elegies from New York City, Koja Press,
|
Mirela Roznoveanu 3/23/2017 |
Contact: |
|
|
