Jurnalista Simona Catrina, în vârstă de 49 de ani, a murit joi dimineaţă
Jurnalista Simona Catrina, în vârstă de 49 de ani, a murit joi dimineaţă, după ce anul trecut a fost diagnosticată cu cancer mamar în stadiu avansat.
Vestea morţii Simonei Catrina a fost dată de soţul ei, pe pagina personală de Facebook.
„Nu ştiu cum să vă spun asta. Nici nu v-aş fi spus dacă îngerul pe care l-am avut lângă mine nu ar fi fost Simona cea atât de iubită de toată lumea care a zâmbit măcar o dată la articolele ei poznaşe. Dacă ar fi putut să anunţe chiar ea, ar fi făcut-o, cu siguranţă, în stilu-i propriu, prin care să ne smulgă un ultim zâmbet în loc să o plângem. 23 martie 2017, ora 00.50. Ziua şi ora la care zâmbetul a îngheţat pentru noi. Ziua şi ora la care Simona Catrina-Roman a plecat dintre noi. "
Simona a trăit ani buni in Canada inainte de a se intoarce definitiv in România.
A colaborat cu ziare si reviste, a făcut emisiuni TV .
Am apreciat la Simona talentul si bucuria de a scrie , interesul de a descrie, cu o ironie specială, situatii si evenimente ale lumii in care trăim.
Un om diotr-o bucată, o luptătore, cu un caracter curat si cinsitit.
Dumnezeu să te aibă in paza lui Simona.
Mai jos un articol pe care Simona l-a scris in 2016'
" Daca eu am cancer in stadiul trei si inca lupt, lasati smiorcaiala!
Sunt un om pozitiv (folosesc un termen la moda). De aceea, cand medicul mi-a spus, politicos si metalic, „Ai cancer de san in stadiul trei”, am ranjit ca o idioata. Nu stiu sa ma psihanalizez. Poate ca nu am crezut-o pe doamna doctor Nedelcu, desi e geniala. Sau poate ca nu eram de acord cu Dumnezeu si n-aveam curaj sa-I spun.
Am revenit aici, ca sa va invat sa traiti, dragii mei. Nu luati asta ca pe o abordare aroganta, nu stiu legile fericirii, le-am facut praf de cate ori am avut ocazia. Dar acum nu mai e vorba de subiecte frivole, precum barbatul cat p-aci insurat care cat p-aci ma iubea si cat p-aci a ramas cu mine. Acum e vorba despre lucruri care tin de viata si de (ma scuzati) moarte.
Daca era sa ma gandesc strict la confortul meu, as fi zis clar: ma, domnule (sau doamna) medic minunat, eu nu vreau chimioterapie, tata, nu vreau tortura de-astea stiintifica, nu vreau stres, nu vreau nimic, vreau doar sa ma odihnesc. Doar ca iubesc niste oameni din preajma mea si nu pot sa-i las sa-mi aprinda lumanari (decat la rubrica „Vii”, sa fie clar).
Si, uite, numai de-a naibii (si Dumnezeu ma iarta ca vorbesc urat), am sa traiesc, am sa inot prin iad, am sa ies la suprafata, am sa ma trezesc din orice coma, am sa indur orice. Am sa arat ca Dumnezeu e mai puternic decat o satana deplorabila, care, fiindca se simte o leguma, ataca murdar. Tipic. "
|
Puiu Popescu 3/23/2017 |
Contact: |
|
|
