Dinu Lipatti –pianistul nemuritor
În ziua de 19 martie 1917 s-a născut pianistul de unică valoare, omul cu elevată spiritualitate, Dinu Lipatti. În acest an ar fi împlinit o sută de ani, dar a plecat în lumea veşnică la numai 33 de ani. Dinu, numele său de botez fiind Constantin, pe care l-a moştenit din partea străbunicului, s-a bucurat de preţuire din copilărie, fiindu-i apreciat deosebitul său talent. Avea doar câteva luni când şi-a uluit părinţii prin modul în care îi asculta cântând, tatăl la vioară, mama la pian. Tatăl său studiase cu Carl Flesch şi Pablo Sarasate la Paris. Dinu Lipatti avea patru ani când a cântat la pian stând pe genunchii mamei.
În 12 iunie 1921 a fost botezat, naşul său fiind George Enescu. La eveniment au fost prezenţi Florica Musicescu şi Mihail Jora, cu care a studiat pianul şi compoziţia. Primul său concert în public a fost în 1929. În 1933 a participat la Viena alături de 250 de candidaţi la un concurs la care Lipatti a primit Premiul al doilea, primul nefiind acordat. Alfred Cortot, membru al Juriului, a fost foarte supărat, susţinând că Lipatti ar fi meritat premiul I. Cortot l-a invitat să-şi continuie pregătirea la Ecole Normale de Musique. Legătura cu naşul său George Enescu nu s-a întrerupt niciodată. În 1937 au susţinut primul concert de sonate. Spunea Lipatti: "Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noştri, în inimile şi creierul nostru, cu tot ceea ce putem noi să-i aducem ca ofrandă "…
Dorinţa de a-i cunoaşte cât mai bine viaţa şi creaţia m-a ţinut aproape de tot ce îl reprezintă. Am ajuns în multe ţări, centre culturale, unde el a lăsat amintiri de neuitat. La Ecole Normale de Musique din Paris l-am cunoscut pe prof. Jacques Chapuis, preşedinte EPTA France care, plin de emoţie, spunea:.."Lipatti a rămas maestrul meu chiar din prima zi şi până astăzi, după 50 de ani. Când interpretez piesele studiate cu el îl simt alături de mine, ascultăndu-mă, transmiţându-mi concepţia lui. El a fost un părinte al muzicii, un exemplu fabulos de interpretare pianistică"….
Când am ajuns la Geneva, prima vizită a fost la Conservator. Chiar la intrare este o Placă de marmură pe care este înscris numele lui Dinu Lipatti. Aici l-am întâlnit pe prof. Paul Louis Siron, unul dintre primii elevi ai lui Lipatti, care ne-a vorbit cu emoţie despre neuitatul său maestru. Directorul conservatorului din Geneva, pianistul Philippe Dinkel, spunea.. "Dinu Lipatti a fost unul dintre cei mai mari tehnicieni ai secolului. Acest lucru se vede din înregistrările făcute într-o singură şedinţă, care sunt perfecte"..
În Elveţia am fost şi la Radio Geneva, unde directorul Canalului II este prof. François Page, care ne-a dus la Studioul 2: "Aici, în studio-ul 2, Lipatti a realizat înregistrarea Valsurilor de Chopin. În septembrie 1971 a fost comemorată dispariţia marelui pianist şi numele lui a fost dat acestui studio. Deci rămâne pentru totdeauna spre amintirea admiratorilor săi."
Am fost şi la Lucerna, unde Lipatti a dat un concert în august 1950 şi l-am întâlnit pe prof. Henri Hubert, care l-a cunoscut şi lucrat cu Lipatti. "L-am auzit prima oară în dec. 1946 aici, în Lucerna. Era un concert de Caritate la Fundaţia Pestalozzi. Am fost pur şi simplu uluit. Numai auzisem niciodată o asemenea interpretare la pian. Nu uşurinţa cu care cânta, ci calitatea sunetului. Cu ajutorul unor prieteni l-am cunoscut la începutul anului 1947. Când apărea pe scenă, nivelul spiritual al publicului creştea. N-am mai întâlnit acest lucru niciodată, nici prietenii mei. Influenţa lui asupra mea a fost enormă."
În oraşul Berna l-am întâlnit pe dr. Marc Gertsch, renumit cardiolog, care îl consideră şi acum pe Lipatti ca idol al tinereţii sale. L-a cunoscut pe Lipatti datorită profesoarei Estrela Pop –Cohen, care îl ducea des la concerte, mai ales când Lipatti era solist. Aşa a devenit acesta idolul său. Datorită pasiunii pentru Lipatti, dr. Marc Gertsch păstrează o copie a programului concertului din Zurich din 1950, cuprinzând concertul în mi minor de Chopin. Este impresionantă admirația dr. M.Gertsch, care are acasă un mic muzeu dedicat lui Lipatti.
În Elveţia a trăit dirijorul Otto Ackermann, născut la Bucureşti, unde şi-a făcut şi studiile. A avut norocul de a-l cunoaşte pe Lipatti şi de a susţine concerte cu el la Zurich. Marea noastră violonistă Lola Bobescu (1921-2003) l-a cunoscut pe Lipatti la Paris. A lucrat cu el şi cu violoncelistul Antonio Janigro. Sunt emoţionante amintirile legate de marele compatriot. Pianistul profesor Corneliu Gheorghiu, fost elev al Floricăi Musicescu, l-a cunoscut bine pe Lipatti încă din 1936, când avea doar 12 ani. "Trebuie să va mărturisesc, spunea prof. Gheorghiu, că am învăţat multe lucruri de la el. Îmi dădea sfaturi tehnice deosebite. Lipatti ocupă o poziţie unică în istoria pianisticii. Interpretările sale au traversat anii rămânând modern, pentru că aşa era în epoca modernă, numită romantică. Coralul lui Bach Isuse rămâi bucuria mea este o emblemă a artei lipattiene. Să nu uităm că această este piesa cu care şi-a luat "rămas bun" de la această lume."
La Geneva, în cartierul Chene-Bourg, pe bdul Bel Air, există un parc care a căpătat numele lui Lipatti şi unde se află bustul sau. De la acest parc se ajunge destul de repede la cimitirul unde se află mormântul său. Alături este cel al soţiei, Madeleine, şi al mamei.
Dumnezeu să-i odihnească în veşnicie.
Florica Gheorghescu / Toronto
|
Florica Gheorghescu 3/22/2017 |
Contact: |
|
|
