Oameni pe care i-am cunoscut - Prof. Anca Sîrghie, scriitor *)
Marchez, prin acest articol, două aniversări, ambele de cinci ani şi ambele foarte dragi mie. În 2012 am fost primită în distinsa familie a revistei Vatra veche, condusă cu rafinament, competenţă şi bun gust de poetul, scriitorul şi editorul Nicolae Băciut. Cum am mai scris, dragostea şi admiraţia pentru N. Steinhardt ne-a apropiat pe d-l Băciut şi pe mine şi iată, suntem la a cincea aniversare de colaborare întru frumuseţea cuvântului!
Tot în 2012, am avut supriza şi bucuria de a o cunoaşte pe d-na prof. Anca Sîrghie la o întâlnire a cenaclului Nicapetre de pe lângă ziarul Observatorul din Toronto. D-na prof. Anca Sîrghie este o atât de activă şi neobosită promotoare a culturii româneşti pe continentul nord american, încât este puţin probabil ca drumurile noastre să nu se fi încrucişat la un moment dat. Dacă luăm în consideraţie simplul faptul că, în cei cinci ani de când am cunoscut-o, d-na Sîrghie a publicat cinci volume, a fost prezentă la numeroase conferinţe şi adunări ale diasporei româneşti din Canada şi Statele Unite, scriind apoi materiale informative asupra întâlnirilor la care a participat, ne putem da seama cu ce om plin de energie avem de a face.
Întâlnirea cu d-na Sîrghie a fost specială pentru mine. Mă aflam, în ianuarie 2012, la întrunirea cenaclului Nicapetre şi d-l Dumitru Puiu Popescu, directorul ziarului şi al cenaclului, vorbise despre Eminescu şi despre regretatul sculptor Nicapetre, comemoraţi de noi în fiecare ianuarie. Apoi ne-a prezentat-o pe d-na prof. Anca Sîrghie ca oaspete din România. Titlul prezentării mi-a atras atenţia: lansarea cărţii "Radu Stanca şi obsesia Thaliei" (Ed. Tribuna 1996). Am ascultat prezentarea şi, la sfârşit, m-am adresat autoarei, exprimându-mi dorinţa de a cumpăra cartea. D-na Sîrghie, foarte zâmbitoare, mi-a spus că, din păcate, nu mai are niciun exemplar, dar că îmi va trimite unul dacă îi dau adresa. Am întrebat-o, dintr-o suflare, dacă o cunoştea pe Doti, soţia lui Radu Stanca, cea cu care am fost prietenă şi de care nu mai ştiam nimic din anii '60. Sigur că o cunoştea, trăieşte, e tot la Cluj, la aceeaşi adresă la care mă găzduise ca studentă. Mi-a dat numărul ei de telefon şi mi-a promis că-i va spune lui Doti, când o va vizita, că m-a întâlnit. Am sunat-o pe Doti (ce regăsire, după 50 de ani!) şi mi-a confirmat că Anca Sîrghie îi vorbise de mine!
Am descris-o pe actriţa Dorina Stanca (Doti) în cartea "Oameni pe care i-am cunoscut" (Ed. Vatra Veche 2016). I-am i-am vorbit d-nei Sîrghie despre rubrica mea la revista Vatra veche. Ce mică e lumea! D-na Sîrghie îl cunoştea bine pe d-l Băciut...
Din acea zi de ianuarie, 2012, (dedicaţia datează din februarie, am avut cartea, cum spuneam, mai târziu), d-na Sîrghie şi cu mine ne-am apropiat şi, în anii care au urmat şi ne-am întâlnit, fie la mine acasă, fie la vreun muzeu în Toronto, timpul nu ne-a ajuns ca să ne împărtăşim toate ideile şi amintirile.
Subiectul Radu Stanca a fost şi este, pentru doamna prof. de la Universitatea din Sibiu, o preocupare permanentă. Volumele despre Radu Stanca sunt bogate în informaţii, autoarea repertoriind tot ce a găsit în munca ei de cercetare - fie la biblioteci, fie în convorbirile cu oamenii care l-au cunoscut sau i-au studiat opera. Cartea "Radu Stanca - Evocări şi interpretări în evantai"(Ed. Tehno Media, Sibiu 2016) cuprinde o serie de amintiri ale celor din preajma poetului sau a familiei. Printre ele se află şi materialul meu din cartea "Oameni pe care i-am cunoscut". Cartea "Radu Stanca - Profil spiritual" (Fundatia Natională pentru Stiintă si Artă, Bucuresti 2015), semnată de Anca Sîrghie împreună cu Marin Diaconu şi prefaţată de acad. Eugen Simion, este o amplă şi interesantă trecere în revistă a întregii vieţi a lui Radu Stanca. Cele două volume cuprind numeroase ilustraţii, facsimile ale manuscriselor lui Radu Stanca, scrisori şi mărturii de o mare valoare documentară şi artistică.
Neobosita doamna Sîrghie însă nu s-a oprit la subiectul Radu Stanca. Când m-a vizitat, în vara lui 2015, mi-a adus cartea "Lucian Blaga şi ultima lui muză" (Ed. Tehno Media 2015). Mi-a povestit cum a cunoscut-o pe d-na Elena Daniello şi cum s-a hotărât să scrie cartea, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Am recunoscut, în dorinţa ei de a scrie cartea, ideea pe care mi-o spusese şi d-l Nicolae Băciut când ma convertea ca să public cartea cu textele apărute în revista Vatra veche: "noi trecem, cărţile trebuie să spună poveştile nostre şi celor care vin după noi".
De câţiva ani, vara, Anca Sîrghie participă la Săptămâna Internaţională a Culturii Româneşti de la Câmpul Românesc din Hamilton (Canada). Cu această ocazie, vara trecută, am invitat-o la muzeul McMichael Collection din Toronto, unde sunt expuse tablourile pictorilor canadieni din celebrul Group of Seven. Ce zi bogată am avut! Nu numai picturile şi muzeul însuşi, situat într-un loc feeric înconjurat de o pădure, au adus bogăţia, ci mai ales dialogul fermecător pe care l-am avut cu această Domnă a culturii româneşti, în care arde flacăra vitalităţii şi a bucuriei de a împărtăşi frumosul.
Omagiul meu, cu ocazia celor două aniversări, prieteniilor întemeiate pe dragostea pentru cuvântul românesc.
_____________________________
*) Articol apărut în "Vatra veche" nr. 3/2017
|
Veronica Pavel Lerner 3/19/2017 |
Contact: |
|
|
