De vorba cu Matt Damon
Pe trotoarele din centrul Hollywood-ului s-a stabilit de mulţi ani un protocol ca pe stelele decorative să se īnscrie numele celui onorat şi să se aplice o mini-sculptură īn bronz cu branşa din care face parte (Film, TV, Muzică). Steaua #2343, instalată īn 2007, aparţine lui Matt Damon! El ar merita cāte una īn fiecare an, dat fiind rolurile īn care s-a evidenţiat, fiind răsplătit cu o multitudine de premii, ca Golden Globes şi nominat pentru Oscar de 6 ori, anul acesta de 2 ori pentru filmul MANCHESTER BY THE SEA pe care l-a produs.
RA: Salut Matt! Mă mir că ai avut timp să ne vedem!
MD: Hei, nici chiar aşa, Ray! De altfel ne bucurăm reciproc cānd ne vedem, chiar dacă este pentru scurt timp...
RA: Da, ţin minte...acum două săptămāni cānd ne-am īntālnit pentru lansarea filmului THE GREAT WALL; ai dominat istoria, bravo, Matt! O coincidenţă a timpului: īn 1962 am făcut documentarul THE WALLS OF HISTORY AND THE BRIDGE OF YOUTH, turnat la zidul din Berlin şi acum mi s-a sugerat să īl reīnviez din cauza lui Trump care vrea să construiască zidul de 800 mile la graniţa cu Mexico.
MD: Da, e anormal. Dar cum vei proceda?
RA: Ca serial TV, după cīte īnţeleg, īncepānd cu zidul chinezesc, cel din Berlin şi Ierusalim, ca să sfārşesc cu cele din minţile şi inimele oamenilor.
MD: Interesant! Definitv, cīnd ai propunerea gata, să mi-o trimiţi.
RA: Am īnţeles!
MD: Īnainte de īncepem, vreau să-ţi mulţumesc pentru suportul dat filmului meu MANCHESTER, care e vizionat şi mai mult datorită raportajelor tale şi a colegilor tăi de presă.
RA: Īnţeleg că ai stat şase luni īn China. Cum ai rezistat? Ce ai simţit cānd ai umblat prin istoricul zid?
MD: Glumeşti? A fost grozav! Īţi dai seama că Statele Unite sunt numai o picătură din civilizaţia veche...
RA: Dacă īmi aduc aminte bine, aţi avut un dialog şi despre lăcomia monştrilor de pe zid: este o metaforă, nu?
MD: Se numeau Bestiile Lăcomiei - parte din mitologia Chinezească...
RA: Dar care se aplică īntr-un fel cam peste tot, şi mai ales acum īn America. Ce dorinţe ai vrea să ţi se īmplinească?
MD: Să filmez cu marii regizori sau chiar īncepători, dar foarte talentaţi.
RA: Ca şi tine, care acum te-ai lansat ca regizor?
MD: Īntr-un fel...
RA: Cum te-ai īnţeles cu echipa chineză?
MD: Foarte bine; am avut peste 100 de traducători, jumătate chinezi, restul americani, europeni, australieni, etc.
RA: Ţi-ai adus şi familia?
MD: Da. Avem o īnţelegere: dacă lipsesc mai mult de două săptămīni, vin şi ei. A trebuit să aducem şi o īnvăţătoare pentru copii, ca să nu piardă programul de şcoală. Īn timpul liber am vizitat īmprejurimile.
RA: Chinezii au năpustit investind īn Hollywood, cumpărānd firme producătoare de filme, inclusiv ăsta īn care ai jucat.
MD: Este adevărat că au venit cu mult cash, dar politica economică depinde de oportunităţi şi de potenţialul de cāştig.
RA: Acum, realizarea unui film costă puţin! Cānd nu exista Internet sau video, filmul color de 16mm, singurul existent, costa $1,59 pt un "foot". Cum un film de scurt metraj necesita 1000-ft, devenea foarte scump şi noi, studenţii, nu aveam bani. De asta sunt sensibil la necesitatea de a corela educaţia cu economia şi ajutorul financiar de la guvern.
MD: Din păcate, cam aşa este peste tot! La chinezi, īn ciuda unor restricţii, s-au adaptat rapid la economia globală şi a producerii şi distribuţiei de filme. Beneficiem cu toţi: noi, cu ce ştim şi ei, cu banii. Trebuie să īnvăţăm să īnţelegem cultura lor milenară, deşi au şi ei elemente negative...
RA: Ai stat şase luni acolo! Una este să fii tourist, pentru un timp scurt şi altă cum ai stat tu. Ce te-a impresionat cel mai mult īn afară de costumele naţionale şi probabil arta culinară?
MD: Cred că şi tu ţi-ai dat seama că aceeaşi mīncare la restaurantele chinezeşti de la noi are gustul cunoscut, dar la ei acasă are un gust deosebit!
RA: Da, m-a surprins şi pe mine: la Tokyo, īn renumitul cartier Ginza, am descoperit un restaurant romīnesc. Patronul, īndrăgostit de Nadia Comănici, s-a dus īn Romānia, i-a plăcut ce a mīncat, a vorbit şi cu nişte bucătari romāni şi a deschis un restaurant romānesc. M-am bucurat şi am comandat specialităţile native. Ei bine, la gust, nici pe departe! La fel īn China, la Mc Donald, cu hamburgherul american; probabil că dacă nu tu, copiii au remarcat o diferenţa, sīnt sigur...
MD: Ai atins un punct sensibil ! Cel mai īnţelept ar fi să aducem şefi bucătari de acolo!
RA: La mīncăruri ne-am educat, dar la tuns? Tu ai avut cu tine echipa din America, desigur...
MD: Şi asta e o experienţă aparte, că şi masajele, deşi corpul omenesc este acelaşi. De ce oare? Sigur, ei au o istorie de peste 5000 de ani şi noi, cu cei 200 şi ceva suntem numai o picătură...
RA: Iar din cărţi, fotografii şi chiar din filme, nu putem capta realitatea!
MD: Da! Umblānd pe Marele Zid Chinezesc ai o senzație care se amplifică. Umbli de parcă te pătrunde prin tălpi şi-ţi dă emoţii.
RA: Ceea ce probabil s-a amplificat cu acest film uriaş THE WALL...īn care ai jucat.
MD: Cīnd mi s-a oferit rolul, mi-am zis "Who, ME?" Nu-i tipul meu. DAR... īmbrăcat īn zalele istorice ale războinicilor de pe atunci, n-am putut să refuz şi am amānat alte proiecte pentru această experienţă unică, atīt pentru mine cīt şi pentru familia mea. Pur şi simplu nu am rezistat! Şi nici nu-mi pare rău că am fost detaşat aproape total de viaţa noastră de aici, din America...
RA: Observ! Ţi-a intrat sub piele īnţelepciunea strămoşilor chinezi.
MD: Īnainte de uit: este adevărat că ai implnit 88 de ani?
RA: Da, altfel cum aş avea o memorie aşa de bună īncāt să te recunosc?
MD: Şugubăţ ca de obicei... felicitări, nu arăţi mai mult de 60.
RA: Cam toată lumea spune asta, aşa că m-am obişnuit să spun şi eu 60 cānd mă uit īn oglindă!
MD: O să trebuie să-i spun asta soţiei. Poate şi eu o să am norocul tău.
RA: Atāta timp cīt rămānem activi şi creatori contribuind la fericirea noastră şi a omenirii, un leac mai bun nici nu se poate, cred.
MD: Vorbe de aur, Ray... nu uita să-mi trimiţi subiectele conectate cu China.
RA: Absolut! Premiza documentarului plus THE CHINESE WALL ENIGMA, scenariul: poate o să-ţi placă, cu toate că ştiu că ai multe proiecte īn lucru.
MD: N-avea grijă, totul la timpul lui...
RA: Īnainte sau după Paşte?
MD: Īnainte.
N/O. Restul interviului in forma tipatita a Observatorului din 15 Martie a.c.
|
De la Ray Arco, corespondentul nostru din Hollywood 3/17/2017 |
Contact: |
|
|
