Atitudini : Ce are Iaurtul cu Paşaportul?
Legătura dintre iaurt şi paşaport nu este de loc evidentă. La fel ca şi legătura dintre"ceva" (care cu toţii ştim ce e) şi Prefectura. Limba romānă, după cum vedeţi, e bogată īn metafore umoristice. Īn cazul meu, legătura dintre iaurt şi paşaport va deveni clară după ce va povestesc ce mi s-a īntāmplat.
Am lucrat cāţiva ani la o firma internaţională de produse lactate cu sucursale multiple īn Canada. Īn poziţia mea de "Corporate Engineer", una din atribuţiunile mele era să găsesc metode de procesare mai rapide, mai bune, mai igienice şi evident, mai ieftine. Faza din proces care oferea ample posibilităţi de realizare ale acestor īmbunătăţiri, era cea de umplerea containerelor cu lapte, iaurt, smāntānă, kefir, etc. īn butelli, cartoane şi căni . O fabrică de a noastră din Ontario, care producea exclusiv iaurt, cu tehnologie demodată, multe faze manuale şi randament redus, era īn căutare desperată de modernizare fundamentală. Am fost īnsărcinat cu cercetarea , găsirea, documentarea şi justificarea unui astfel de proiect. După un efort intens, am īnceput să primesc oferte scrise de la diferite firme, mai ales Americane, dar n-am găsit acolo nimic unic sau deosibit. Cu mici variaţiuni, aveau aceeaşi techologie veche de 20 de ani, standard la toate systemele automatizate cunoscute.
Īntr-o bună zi, la invitaţia vice-preşedintelui, care era şi şeful meu, a venit la firma noastră proprietarul unei firme locale de robotică . Firma era mică dar producea echipament cu tehnolgie foarte avansată. Am fost invitat şi eu pentru prezentare deşi nu era proiectul meu. Şeful meu, avea obiceiul bun să invite la astfel de evenimente pe toţi inginerii lui, atāt pentru a auzi opinii diverse cāt şi pentru a avea subalternii lui deja īn cunoştiinţă de cauza, cānd proiectul le era aruncat īn cārca, mai tārziu.
S-a nimerit ca proprietarul firmei de robotică, David, care era un evreu rus, avea probleme serioase de comunicare fluentă īn engleză, la nivel de prezentare, un handicap serios pentru afaceri. Cum eu vorbesc rusa bine, m-am oferit să-l ajut cu prezentarea īn Engleză, traducānd. David, a fost foarte recunascator iar eu am fost răsplătit prin şocarea favorabilă a şefului meu, care nu ştia nimic de talentele mele lingvistice. Cum conversaţia s-a īntins şi la alte subiecte, David a aflat de interesul nostru īn echipament de īmbuteliat iaurt, şi a cerut permisiunea să-l invite pe "partenerul" lui din Israel, Levan, care era cică "cel mai mare expert din lume" īn procesarea şi īmpachetarea iaurtului, ca să facă o prezentare. Cum David a trecut examenul de "evaluare" cu brio, după o prezentare foarte bună, firma a acceptat reclama lui bombastica şi a aprobat condiţional vizita lui Levan din Israel, īn 2-3 săptămāni. Condiţia de confirmare a vizitei era un raport foarte favorabil atāt despre businessul lui Levan cāt şi unul despre Levan, omul. Evident, era sarcina mea. Am aflat astfel că Levan era un evreu din fosta republica sovietică Georgia, deci era gruzin şi a studiat Mecanică de Aviaţie la universitatea din Moscova īn care şi-a luat şi doctoratul. Mai tārziu a devenit enginer şef la secţia de proiectare de avioane militare, unde a excelat. Cu timpul, i s-a făcut lehamite de o viaţă cu limitări excesive , mai ales de călătorie. A demisionat şi a emigrat īn Israel. Īn scurt timp a īntemeiat un business şi apoi o fabrică de componente mecanice pentru avioane militare şi SUA i-a devenit clientul principal. Cum mintea de inventator a lui Levan era mereu in priză, un prieten i-a cerut sfaturi pentru rezolvarea unor probleme mecanice cu maşinăria lui de īmpachetat iaurt. După examinarea situaţiei, Levan i-a spus că asta ar fi o pierdere de timp, şi că mai bine o să-şi pună mintea la proiectarea unui sistem cu maşini mult mai avansate şi practice. Zis şi făcut, īntr-un an Levant a creat un prototip pe care l-a īncercat īn fabrica prietenului său cu un succes enorm. Īn următorul an, au venit comenzi pentru 50 de maşini īn Israel şi vre-o 200 internaţional. Principiile de funcţionare ale echipamentului său sunt revoluţionare şi nimic de pe piaţa internaţională nu se compară cu produsele lui. Levan s-a īmbogăţit extraordinar şi continuă īn "timpul liber" cu proiecte de hobby creativ, ca de exemplu controlul cu telecomanda a patului fiicei sale īn dormitorul ei la etajul 23 (un penthouse) de lux, īntr-un block la malul marii, īn Tel Aviv. Patul se roteşte automat după poziţia optimă a soarelui dar poate fi pus in orice poziţie prin telecomandă. Aceste informaţii au fost suficiente pentru confirmarea īntīlnirii.
David ne-a informat că Levan vorbeşte foarte puţină engleză şi s-a asigurat că eu voi fi de faţă cānd se va face prezentarea. Aşa s-a şi īntāmplat, şi şeful meu, a fost dat gata cu prezentarea care a deschis ochii şi la ceilalţi participanţi. Ei au īnţeles că era vorba de ceva foarte deosebit şi mai ales potrivit pentru nevoile firmei noastre. Ceea ce a urmat după prezenatre, a fost foarte neobişnuit. Levan a lansat o invitaţie pentru două persoane de la firma, ca să se convingă cu ochii lor de performanţa echipamentului pe viu. El a oferit nu numai plata costului zborului Toronto-Tel Aviv "clasa de afaceri" dar şi costul hotelului şi mesei pentru 8 zile. Programul urma să cuprindă două zile la fabrica lui, cu atenţie specială la procesul de fabricaţie şi metode de īntreţinere plus 4 zile intense de vizitare ale unor fabrici avansate Israeliene şi internaţionale, care foloseau echipamentul lui, pentru a fi evaluate direct, īn exploatare. Pentru a compensa efortul celor 6 zile de lucru, a mai oferit două zile de "Touring Israel" cu ghid, de-asemenea pre-plătit.
Era foarte clar că cele două persoane vizate au fost şeful meu şi cu mine. Spre sfarsitul zilei, şeful m-a chemat īn biroul lui pentru o discuţie. Pe scurt, m-a informat, că după discuţia cu nevasta sa, i s-au consolidat gāndurile iniţiale, cum că nu era nici o posibilitate sau dorinţă din partea lui să meargă īn Israel. Era o ţară īn război, periculoasa, plină de surprize şi terorişti, iar riscul ca el să păţească ceva foarte grav, punāndu- şi viaţa la risc era mult prea mare şi ne-acceptabil, considerānd că el avea doi copii foarte tineri, unul de 8 ani şi unul de 10. El avea 55 de ani, nevasta 35, şi n mod clar avea "un cuvīnt greu. Calatoria asta nu putea fi justificată. Totuşi, a mai adăugat, daca eu voiam sa mă duc, el īmi va permite, avānd deplină īncredere īn capacitatea mea de a forma o opinie solidă care o voi putea prezenta profesional la corporaţie, la intoarcerea mea după vizită.
Eu am fost cuprins de mare entuziasm la gāndul că voi pleca singur, īn condiţii de lux, fără un şef care să mă ţină sub control. Mă luptam tutusi cu dilema dacă să-l las "să moară prost" sau să-i deschid ochii despre Israel şi condiţiile īn care va sta, ce lucruri unice va vedea şi cum va fi tratat, dar el avea ceva foarte ferm şi īncăpăţānat īn privire, care m-au descurajat de la a īncerca să-i schimb părerea. Oricum, era un dar de la D-zeu să mă duc fără şef. Tot ce stia omul despre Israel era ceea ce a mai citit prin ziar, văzut la televizor sau absorbit din īnţelepciunea lui nevasta sa, care nici ea nu ştia nimic, dar ştia că nu voia ca soţul să plece īntr-o delegaţie unde va fi şi amuzament. Deci l-am lăsat să moară prost.
Preşedintele firmei noastre cānd a auzit că vicele nu vrea să meargă, s-a gāndit că poate şeful de īntreţinere de la fabrica vizată m-ar putea īnsoţi, mai ales că gazdele din Israel au oferit două "pachete" de călătorie. Preşedintele m-a īntrebat dacă e OK să fiu īnsoţit de omul de la īntreţinere, şi mod clar, răspunsul meu politic corect trebuia să fie un "Da" plin de entuziasm. Adevărul era că mie această companie īmi convenea de minune, īntrucāt Mike, şeful de īntreţinere era un om foarte liniştit, plăcut, extrem de cunăscător īn materie, şi mă trata cu respect, ca pe şeful lui. N-a fost niciodată īn viaţa lui de 58 de ani īn străinate, vorbea doar Engleză şi era foarte entuziasmat de această ocazie unică. N-avea nici prejudecăţi despre Israel sau evrei, şi nu-i era frică de nimic, mai ales după ce i-am spus că totul va OK şi că va trăi o experienţă unică. Mike era şi un fotograf bun, un lucru important cānd vrei ca cineva să ia poze bune cu tine. Ziua cea mare a sosit, şi m-am arătat la 7 seara la aeroportul Pearson din Toronto, la ghişeul El-Al. Mike era deja īnăuntru, a făcut "check-in" cu 10 minute īnaintea mea. A urmat examinarea biletului meu de avion şi a paşaportului meu Canadian. Agenta de la ghişeu, s-a uitat īn ochii mei, şi cu o privire serioasă dar cu o undă de dezamăgire m-a anunţat că eu nu voi putea călători şi nu voi fi acceptat pentru "Boarding" adică īmbarcare, īntrucāt valabilitatea paşaportului meu Canadian era cu o zi sub cele minimum de 6 luni cāt e nevoie pentru ca paşaportul să fie considerat valabil pentru o astfel de călătorie. Mi s-au muiat picioarele şi mi s-a făcut negru īn faţa ochilor de furie, desperare şi dezamăgire.
Am stat paralizat vre-un minut şi noroc că nu era nimeni īn spatele meu la ghişeul de "Business Class", aşa că agenta nu s-a agitat, dar eu am devenit din nou "militant". Am revenit cu argumentul că eu mă duc doar pe 8 zile şi paşaportul e valabil pe 6 luni şi că eu nu vedeam unde era problema. Agenta mi-a răspuns calm dar ferm că astea erau regulile internaţionale pentru foarte multe destinaţii, iar compania El-Al era foarte strictă cu această regulă şi nu exista nici o posibilitate de negociere. Am mai stat un pic la ghişeu şi m-am gāndit că "teroriştii" nu erau īn Israel ci la ghişeul EL-AL, şi viziunea rămānerii acasă, pierderea acestei ocazii superbe atāt pe plan profesional cāt şi personal, jena şi ruşinea de a explica la gazdele din Israel şi la şeful meu ce s-a intāmplat, ura īmpotriva unui sistem care afecta pe nedrept şi pe omul cinstit şi cumsecade George Kun, era absolut nesuportabilă. Cred că aveam lacrimi īn ochi de neputinţă şi de terminarea bruscă a "jocului" de negociere aşa de rapid şi ferm, cānd aceeaşi agentă "serioasă" m-a intebat: "Domnule Kun, aveţi cumva şi un alt paşaport?". M-am gāndit un pic şi i-am spus: "de fapt am unul, e un paşaport Romānesc" La care ea a zis :" Perfect, asta-i bun! Puteţi călători."
O nouă speranţă s-a dechis īn sufletul meu, şi mi-am văzut cu ochii minţii paşaportul romānesc nou nouţ, valabil pe 10 ani īntr-un sertar de la biroul meu de acasă. Cu un an īnainte, mi-am reīnoit paşaportul romānesc albastru, inca din timpul lui Ceausescu, cu idea ca nu strica să ai un paşaport de EU.
Mai erau vre-o 45 de minute pānă la īmbarcare, timp insuficient pentru un drum dus īntors acasă. Atunci am sunat acasă şi printr-un nou miracol al Domnului, soţia era acasă, că de obicei miercurea avea ore la universitate pānă la 9 seara. I-am explicat rapid situaţia şi prin următorul miracol, soţia l-a găsit exact unde i-am spus că era. Ea a lăsat totul baltă s-a aruncat īn maşină şi a condus cu 120-140 km/h pānă la aeroport. Tot printr-un miracol n-a fost oprită de poliţie pe tot drumul de 30 minute.Soţia a ajuns cu exact 2 minute īnainte de īnceperea īmbarcării şi eu am ajuns la īmbarcare īn timp cu biletul şi paşaportul "valabil" romānesc īn māna. Săracul Mike, era deja īngrijorat că s-a īntāmplat ceva cu mine, şi n-avea nici un chef să călătorească singur. Probabil că īn acest moment am fost cel mai māndru īn viaţă mea de a fi romān şi īn plus mi s-a confirmat foarte clar că EXISTĂ DUMNEZEU! Deci asta clarifică legatura dintre iaurt şi paşaport E de prisos să menţionez că sejurul īn Israel a fost excellent. Gazdele s-au ţinut de cuvīnt şi au respectat planul promis 100%. După īntoarcere am mai vizitat şi alte fabrici īn USA şi am făcut raporturi de evaluare comparativă, după protocol. Propunerea din Israel a ieşit cāştigătoare şi firma a cumpărat sistemul Israelian. Mike mi-a rămas un prieten ataşat, şi veşnic recunoscător pentruj prilejul da a vizita Ţara Sfānta. Şeful meu a exprimat o bucurie moderată că m-am īntors viu. Alţi "prieteni" din firmă, la care idea că echipamentul cel mai bun a fost găsit in Israel, era ca o palmă, si ei au continuat sa exerseze prietenia cu mine la un nivel vizibil mult mai "moderat".
George Kun, Toronto Martie 2017
|
George Kun, 3/10/2017 |
Contact: |
|
|