Muntii nostri aur poartă
E bine că poporul nu întelege sistemul nostru bancar si monetar, căci dacă l-ar întelege, s-ar întîmpla o revolutie înainte de mîine dimineată Henry Ford Cînd m-am aplecat asupra acestei foi cu gîndul de a vă încunostiinta despre încă un rău ce s-ar putea întîmpla în Romania, la Rosia Montana, mi-am amintit de „celebra” lozincă ce se zbiera pe stradă prin ’90 : „Noi nu ne vindem tara!” Din ce guri iesea si în ce urechi îsi dorea să ajungă, o stiti si dumneavoastră ca si mine. Cei rău intentionati ar putea încerca acumo paralelă strîmbă între acel fanatism stradal postrevolutionar de atunci, purtat de o parte din proletariatul de la Apaca si de altii, si atitudinea pe care o au astăzi cei ce intuiesc tragedia ce pare a-si ridica cortina la Rosia Montana. Dar să începem cu începutul. O companie canadiano-română, Rosia Montana Gold Corporation SA, se pregăteste să deschidă în Apuseni cea mai mare mină de suprafată din Europa pentru exploatarea celui mai mare zăcămînt aurifer cunoscut pe continent. Două superlative ce amestecate ar putea duce la al treilea: cel mai mare dezastru ecologic pe care tara noastă si vecinii l-au trăit pînă în prezent. Nu m-as fi hazardat să fac astfel de previziuni negre, dacă în ianuarie 2000 n-ar fi avut loc calamitatea ecologică de pe Tisa si Dunăre, provocată de lucrările unei alte mine aurifere de suprafată din zona Baia Mare, Aurul SA, mină ce avea o participare de 50% a companiei australiene Esmeralda Exploration Ltd. In decursul istoriei, cu tîrnăcopul, lopata sau excavatorul, prin separare gravitatională, amalgamare cu mercur sau tratare cu cianură, se crede că s-a extras o cantitate de 110-140 mii de tone de aur. Actualmente productia mondială de aur este de cca. 3000 tone/an. Rosia Montana Gold Corporation, prescurtat RMGC, mai exact partea canadiană care se cheamă Gabriel Resources Ltd., ce-si are sediul în Toronto, dispune de 80% din actiuni si contribuie cu 100% fonduri bănesti pentru prospetiuni si dezvoltare, prognozează că va extrage un total de 300 de tone de aur pe perioada exploatării, adică cca. 10% din productia mondială anuală de astăzi. Cu alte cuvinte, într-adevăr muntii nostrii aur poartă. Compania românească Minevest SA, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei si Comertului, asociată în RMGC cu 19.3% din actiuni, a exploatat si exploatează la scară mică sau foarte mică aur în cariera Cetate, asa cum de altfel s-a exploatat aur în acel Patrulater de Aura al Apusenilor încă din vremea ocupatiei romane a Daciei. Minevest ar urma să-si închidă lucrările odată cu începerea exploatării miniere făcută de RMGC. Pentru a fi cu adevărat profitabilă, avînd la îndemînă un minereu cu continut mic de aur, de cca. 1.5 gr aur/tonă de minereu, dar foarte mare ca volum,MGC si-a propus să folosească tehnologia de spălare cu cianură pentru a extrage aurul din minereu. Datele pe care le-am avut la îndemînă vorbesc despre o excavare zilnică de 36-70 de mii tone minereu, folosind cca. 20 tone exploziv si 24-40 tone de cianură. Se vor excava 13 mil tone de mineru pe an, pentru care, după un calcul simplu, vor fi necesare măcar 8.000 de tone de cianură. Apele reziduale ar urma să se strîngă într-un lac cu o capacitate de 250 de mil de tone si o suprafată de 600 hectare, situat pe valea Cornei nu departe de Abrud. Aici va fi depozitat si minereul ce rezultă după spălarea aurului. Sperînd că cele cîteva date tehnice sînt apropiate de cele ce ar urma să se dovedească în realitate, să enumerăm si marile neajunsuri ce le va aduce eventuala punere în practică a acestui proiect: relocarea a 1800 de oameni, distrugerea a 740 de gospodării si a 10 biserici. Vor dispărea patru piscuri de munte, iar în locul lor vor apărea munti de minereu steril. Se va crea un potential pericol de infiltrare a apelor reziduale în pînza de apă freatică sau de revărsare a lor peste dig asa cum s-a întîmplat la Baia Mare. Galeriile minere ce se mai păstrează încă din vremea romanilor vor dispărea sub lama excavatoarelor sau vor fi făcute praf de explozii. Un tinut mirific, locuri fermecătoare prin natura si vechimea lor, comunităti care au făcut odinioară istorie si care păstrează datini si dragoste pentru plaiurile lor, vor fi pulberizate de mirajul aurului, de mirosul banului. Pe pagina de internet a companiei se spune: „Proiectul Mina Rosia Montana este menit să restaureze vitalitatea regiunii prin dezvoltarea economică la nivel local, regional, si national, cu creere de locuri de muncă si generare de cîstiguri pentru sectorul privat si guvern.” Hai să fim seriosi doamnelor, domnisoarelor si domnilor. Atîtea intentii bune nu sînt prea usor de suportat. Estimările vorbesc de crearea de locuri de muncă pentru vreo 250 de oameni, mai putini decît se adunau la un bal în Rosia Montană în vremurile ei bune. Bugetul statului va primi un total de 160 mil US dolari care vor proveni din 2% royalties si din profiturile lui Minevest. Cam cît cîstigă un jucător bun de tenis sau de fotbal. Asigurările pe care compania le împarte în dreapta si în stînga precum că va mentine un control sever al exploatării, asa ca poluarea să fie mai mică chiar decît o cere legislatia europeană, sună ca si fraza citată mai sus. Există suficiente mărturii din trecutul mai mult sau mai putin îndepărtat care dovedesc că atunci cînd s-a declansat un dezastru ecologic undeva, datorat unor accidente de transport, deteriorări ale digului create de alunecări de teren sau cutremure, revărsări de ape reziduale peste dig în perioade de ploi abundente sau topiri masive de de zăpezi, compania în cauză, aflată în încurcătură, s-a declarat falită si nu si-a mai îndeplinit obligatiile contractuale. Cehia, Turcia, si cîteva state americane cum ar fi: Montana, Wisconsin si Oneida Counties sînt primele care au decis interzicerea utilizării tehnologiei de extractie a aurului prin spălare cu cianură. Experti de la Banca Mondială, Academia Română, Academia de Studii Economice din Bucuresti, guvernul Ungariei, biserica ortodoxă romană, locuitorii din zona afctată, din vecinătate si din restul tării si-au exprimat dezacordul total cu punerea în aplicare a acestui proiect. Primul ministru Adrian Năstase nu s-a arătat nici el încîntat de perspectivele unei astfel de exploatări. Guvernul Romaniei, în asteptarea documentatiei privind impactul asupra mediului, pe care urmează să i-o predea RMGC, a mai dat un comunicat al cărui ultim punct sună asa: „ Rosia Montana Gold Gold Corporation nu a depus documentatia tehnică necesară demarării procedurii de emitere a acordului de mediu.” Pentru noi cei care nu facem parte din guvernul Romaniei si nici din altul, nu există motive de asteptare pentru a întelege un lucru simplu ca bună-ziua: cei ce vor exploatarea aurului, vor bani. Cei ce trăiesc acolo si în restul Apusenilor nu-si vor casele dărîmate si muntii răsturnati. Cei din Rosia Montana si grupul din Toronto care îi sustin, fac apel la dumneavoastră să vă uniti cu ei pentru a salva Rosia Montana. (Pentru mai multe informatii, contactati: elenadumitru1983@yahoo.ca)
|
Viorel Neacsu - Toronto 11/13/2004 |
Contact: |
|
|