De vorba cu gravorul Florin Hategan din Toronto
Ortansa Moraru : Buna ziua Florin, multumesc pentru ca ai acceptat invitatia Revistei Observatorul.
Ai plecat din Romania in 1994 daca imi amintesc bine. Cum au trecut acesti ani pentru gravorul Florin Hategan? Usor?
Florin Hategan: Nu a fost si nu este usor dar m-am adaptat din mers. Problema este ca realitatea pe care am trait-o in Romania nu este realitatea de aici si timpul prezent din Romania nu era timpul de aici. Cele doua “prezenturi” in 1994 nu se intilneau decit in calendar. Lumi paralele…
OM: Iti amintesti care a fost prima matrita pe care ai considerat-o “gata”
pentru o editie?
FH: Lucram pe vreme aceea cu Suzana Fantanariu, artist plastic pe care o admiram si continui s-o admir pentru ceea ce face, unul din putinii gravori romani care apare constant in cataloagele internationale de gravura si m-am gindit sa lucrez xilografie; asa ca m-am apucat de o matrita de lemn, arata foarte frumos, arata ca un basorelief, dar la imprimare s-au pierdut multe detalii.
Si atunci am descoperit linoleumul romanesc.. flexibil si adecvat tehnicii pe care o utilizam si incomparabil din acest punct de vedere (al maleabilitatii) cu ceea ce se gasea pe piata canadiana. Am folosit acest linoleum cativa ani, primit in continuare de acasa, dupa care am trecut la alte tehnici si ca atare alte materiale.
OM: Esti la fel de strins legat de matrita cum esti legat de gravura pe care ai imprimat-o?
FH: Nu. Problema mea foarte mare raportata la gravura este cea a multiplicarii in serie, cu care personal nu sint de acord. Nu vad cine mai are nevoie de editii mici-mari-mijlocii. Pentru asta sunt masini industriale care pot face milioane de reproduceri. Problema este a unicitatii si de aceea cosider ca gravura sufera si este privita mai mult ca “sora vitrega” decat ca arta majora in lumea vizualului.
Gravura ca disciplina artistica asimileaza si integreaza tehnici traditionale si contemporane si artistic o vad mai curand in ansamblul unor instalatii modulare de anvergura, ce pot integra tehnologii industriale moderne si instalatii adaptabile la orice fel de spatii.
OM: Cind imprimi, imprimi cu mana?
FH: Linoleumul il imprim manual prin presare cu o lingura. Incerc sa lucrez cit mai simplu si direct, dar asta nu inseamna ca nu folosesc si integrez tehnici fotografice si digitale,care imi inlesnesc o exprimare vizuala mult mai diversa. Binenteles ca folosesc si tehnici traditionale precum acul rece si silkscreen dar prefer sa le integrez cu tehnicile mixte. Mi-am luat o presa Praga, mi-am facut un mic atelier, particip in competitii nationale si internationale si incerc sa vind cat mai mult.
OM: O Praga ? Ai o Praga Press?
FH: Da. Contrar unor opinii, eu zic ca e foarte buna. Lucrez si color desi e foarte, foarte complicat ai nevoie de ajutor la imprimare. O alta problema a gravurii este perfectiunea tehnicii care te poate pierde usor in detalii mecanice daca vezi mereu o piedica in faptul ca nu ai echipamentul cel mai performant…care binenteles vine cu un pret la fel de “performant”, ca si fotografia sau tehnicile digitale dealtfel.
OM: Aceasta era una din urmatoarele intrabari, Florin. Stiam de la Timisoara ce lucrai numai alb-negru. Am vazut insa in citeva cataloage lucrarile tale trimise la bienale si trienale de gravura in ultima vreme lucrari cu interventie de culoare. Cum s-a petrecut schimbarea aceasta?
FH: Dupa '90 in Romania fiind m-am mutat de mai multe ori, lucram ca si profesor si in acelasi timp si studiam la facultatea de Arte. Faceam sul linoleumul, il luam sub brat si lucram la atelier la facultate sau acasa si pe unde ma asezam, lucram cit puteam, o ora, doua…Era facil sa lucrezi alb-negru.
In Canada dupa ce am avut atelier, am putut lucra si color.
Galeriile comerciale nord americane nu sunt neaparat adepte ale gravurii alb-negru, si nu din motive artistice neaparat.
Interesant totusi este ca la facultatea de arte din Alberta exista un curent in gravura, care lupta pentru o viziune proprie, iar artisti ca si Walter Jule, Liz Ingram, Sean Caulfield cu care particip permanent in arena internationala, lectureaza ca si profesori si sustin o galerie ce promoveaza in special arta gravurii. Invita artisti de pretutindeni iar presa urmareste aceste evenimente. Dar vorbim de lumea academica care nu urmareste profituri neaparat si isi permite “luxuri” intelectuale.
OM: Ce hirtie preferi?
FH: Una de foarte buna calitate si care se preteaza la tipar inalt pe care am lucrat este Soda Ash Kozo si se gaseste la Japanese Paper Place. Cu multi ani in urma am cunoscut-o pe prorietara magazinului, Nancy Jacobi,si de cite ori mergeam acolo era extrem de bucuroasa sa impartasesca pareri despre calitatea exceptionala a acestor hartii inca produse manual in Japonia.
OM: Ai cumparat prima daltita, Florin, sau ai primit-o?
FH: Am primit-o.
OM: De la cine?
FH: De la o prietena din Timisoara. Am folosit-o cit am stat in Romania, am obtinut niste detalii extraordinare cu ea, sau poate ca aveam mai multa rabdare si mai mult timp atunci...Cind am ajuns aici nu am mai putut sa lucrez cu ea. Am tot incercat dar pur si simplu fizic nu-i mai gaseam unghiul de ascutit.
OM: Te desparti usor de lucrarile tale?
FH: Relativ. Recent mi-au trimis citiva prieteni din Timisoara si Germania fotografii cu desene de care uitasem…isi au viata lor, le-ai facut, le-ai dat…circula.
OM: Vorbind despre prieteni, pagina 11 din Observatorul, in care va apare si interviul cu tine, era pagina in care Nica Petre isi publica notele lui de cariera ani dea randul.
Ce a insemnat pentru tine apropierea de atelierul si de personalitatea lui Nica? A marcat el in vreun fel pasii tai la Toronto?
FH: Despre Nica … Pacat ca Romania l-a pierdut si pacat de Canada ca nu l-a inteles.
Eu l-am cunoscut in perioada de booming cind isi trimitea sculptura intitulata INNATENESS la trienala de sculptura din Osaka- Japonia , singura lucrare canadiana acceptata in competitie. Am lucrat impreuna aproape o saptamana ajutandu-l pe sa impacheteze 3 metri de sculptura in lemn si s-o expedieze in Japonia.
O saptamina de pura energie, multe povesti, ras dar si hard work!
Apoi a fost epoca barnulu din Kingston Rd,i care a fost o experienta extraordinara. Acolo a desenat, a sculptat , a scris, a intalnit prietenii,
Atelirul de acolo are o fantastica istorie, O doamna canadianca i l-a oferit, gratis, acel loc de creatie, pe durata vietii.
Asa am gasit barnul, n mijlocul orasului, intre munti de beton si autostrazi, un parc privat rupt de lume, cu niste copaci seculari si case ca la bunici si in parcul acela un barn foarte vechi, din lemn, care nu fusese folosit de mai bine de 30-40 de ani. Cind am deschis usile am intrat in alt timp, am gasit masini si unelte agricole de la inceputul secolului – eram parca iarasi in podul casei bunicilor!
Ce a urmat acolo este extraordinar . A scris despre asta in Observatorul, in cartile care le-a publicat.
Ne-am intalnit apoi deseori si la manifetarile culturale organizate de Observatorul, unde i-au fot prezentate cartile lui, autobiografice, care merita sa fie cunoscute, mai ales de cei tineri, recita din Eminescu si plangea de fiecare data, ne vorbea despre arta . Ce seri culturale frumoase petreceam in tipografia unde se imprima Observatorul, printre masini si suluri de hartie, cu muzica, poezie, expozitii, prezentari de carti.
Ma bucur ca cei de la Observatorunu nu l-au uitat, exista un cenaclu Nicapetre, si ca Observatorul acorda un premiu special de ziua lui de nastere a lui Nicapetre pentru arta. Am fost si eu onorat cu acest premiu
Cei de la Braila, orasul unde s-a nascut, nu l-au uitat nici ei si acolo a fost creeat un important centru cultural Nicapettre, pe langa muzeul de arta.
Ne lipseste Nicapetre.
OM: Multumesc, Florin.
N.O,
participari si premii ale lui Florin Hategan :
Crossing Lines, Delaware Contemporary Centre for the Arts DCCA (curator: Darsie Alexander, Walker Art Centre) US * Varna Biennial 2009þ * Guanlan Biennial 2009, China *
Print and Drawing, Thailand * Premio de Gravado Maximo Ramos, Spain * The Boston Printmakers, North American Print Biennial (Curator: Judith B. Hecker, Assist curator, MOMA, NY) US * Premio Acqui, Italy * Evora, Portugal * Crakow Triennial, Poland. * MAAPS Biennial, Canada * Egypt, Triennial * IPCNY, spring (International Print Center New York, Selected and Curated by Richard Tuttle) USA * Voir Grande, Montreal, Canada * Iowa Biennial, USA * Busan Art Festival (invitational) Korea * Inter - Grabado 2005, Uruguay * Tokyo Triennial (invitational) Japan * Cremona (invitational) Italia * Kyoto Municipal Museum of Art, Japan * Taipei Biennial, Taiwan, ROC (invitational) * Bitola Triennial, Macedonia. * Beijing Biennial, China * Canada Prints Now (Curator: Prof. Walter Jule, U of Alberta) Liu Hai Su Art Museum, China * Josef Gielniak Competition, Poland.* Grona Gallery, San Antonio, Texas, US * Bradley Exhibition, Illinois, US * SNAP Biennial, Alberta, Canada. * Harlech Biennial, UK * Kochi Triennial, Japan * Tallin Triennial, Estonia. * Estampe Contemporaine, Quebec, Canada. * Wrexham, UK. * "INTERGRAFIA 2000 - World Award Winners Gallery", Katowice, Poland. * "ARTS 2000", Royal Canadian Academy of Arts, Stratford Gallery, Canada. * Majdanek Triennale, Poland.* Frechen Triennale,Germany. * Kanagawa Triennial, Japan. * Belgrad Biennial, Yugoslavia * Osaka Triennial, Japan * Ljubljana Biennial, Slovenia. "THE BEST of PRINTMAKING", An International Collection, Rockport Publishers, USA.* Sapporo Biennial, Japan * “GRAPHIUM”, Biennial, Romania. * Seoul Biennial, Korea. * "EAST MEETS WEST", Graz, Austria * "INTERNATIONAL ARTS HORIZONS", New York, USA.
|
interviu realizat de Ortansa Moraru 3/2/2017 |
Contact: |
|
|
