Amintiri din Chei
Sa intri pe "viu" in Cheile Bicazului...
La o "aruncatura de bat" este si Lacul Rosu si Barajul de pe Bicaz, cu lacul de acumulare.
Cel mai mare baraj din tara. Monument arhitectonic.
Pastravariile din mijlocul lacului sunt constructii speciale, de crezi ca sunt OZN-uri.
Nu mai vorbim de statiunea Izvorul Muntelui.
Intrega zona, rezervatie naturala, este o minunatie a naturii ce-ti taie respiratia, ca de alfel in multe alte locuri din tara. Cheile sunt foarte inguste, iar versantii sunt foarte abrubti, ideal pentru alpinism; raul Bicaz, afluent al Bistritei este zglobiu si trece prin canion, caci este un canion in Chei, cu un zgomot usor.
Apa este limpede, cristalina si galgaie precum spuma marii.
Simti ca toate bateriile sunt incarcate la maxim si n-ai pleca de-acolo in nici-un chip.
Soseaua, in multe puncte cu serpentine in "ac de par" ,este ametitoare, abia zaresti cate o raza de soare printre piscurile ingemanate.
Este de vazut, nu de povestit
Prin jocul destinului, am fost de multe ori in zona. Aici am vazut pentru prima data campuri intregi de branduse, pe talazurile dealurilor de sub Ceahlau.
De cum iesi din Chei, inspre Moldova, intri in Bicazul Ardelean, iar la mica distanta, in aceeasi localitate incepe Bicazul Moldovenesc.
Desi oamenii sunt la la fel, totusi portile din lemn sunt sculptate dupa specificul fiecarei zone, astfel incat doi vecini au portile diferite, daca trecea fosta granita printre ei.
In acest loc din tara oamenii sunt molcomi si au un fel de a vorbi cu tine, de ti se face atata drag ca n-ai mai pleca. Simti ca timpul a stat in loc si ca este atata energie pozitiva ca parca ai renaste natural, fara nici un efort. De atlfel intreaga zona este renumita pentru campul energetic ce culmineaza cu Ceahlaul.
Nu intampator manastirile dinspre Nordul Moldovei sunt dadatoare de echilibru.
Cand am fost prima data la Manastirea Varatec, intr-o minunata luna mai, cand liliacul era inflorit si trandafirii si iasomia inmiresmau tot locul, am avut sentimentul ca acolo este Raiul.
A fost sentimentul de puternica piosenie si usuratate sufleteasca ce rar imi fusese dat sa traiesc pana atunci.
A fost ca o revelatie pentru mine. Agapia, Manastirea Neam, Cetatea Neamtului- alta constructie strategica - sunt destinatii ce nu ar trebui ratatate...
Avem atatea locuri mirifice in tara, incat, cu toata consideratia mea pentru voiajorii de toate felurile, nu as ezita nici-o clipa in a ma"arunca" in orice periplu prin tara....
De cum treci de Brasov, incolo, dupa ce treci Silvanele-asa cum spunea un respectabil domn director din tineretea mea, de la care am avut multe de invatat- se deschide Podisul Transivaniei de o frumusete inegalabila, incat doar de piatra sa fii sa nu simti, pana in cea mai fina fibra, frumusetea naturala a peisajului ce ti se deschide in fata.
Prin natura activitatii am ajuns in multe locuri din tara.
Tara noastra are frumuseti si locuri tainice, zone neexplorate turistic, in sensul locurilor ascunse, unde ai sta de dragul verdelui in toate tonurile din pajistile si poienile subcarpatice sau pe culmi alpine; ochiuri de apa, raulete unde nici nu gandesti. Este atata varietate si frumusete....
Ei dar iar m-am luat cu vorba! Si iar ma repet: este de vazut, nu de povestit!
|
Mariana Cusu 3/1/2017 |
Contact: |
|
|
