Semne de intrebare ; O zi a a sărbătorii in familie
Scăpati de lunile de “fortă” decembrie si ianuarie, răsuflăm usurati simtind adierea déjŕ primăvăratică ce ne învăluie ca o promisiune mult asteptată.
Inviorati de lungimea crescândă a zilelor (ce răsfăt să te întorci acasă, după o zi de lucru, “pe lumină”) si de temperaturile simtitor mai ridicate, suntem gata să ne bucurăm de o zi de sărbătoare ce se iteste cu timiditatea unui ghiocel, undeva la jumătatea acestei luni incerte aflate la hotarul dintre iarnă si primăvară.
O zi liberă recent adăugată în calendarul zilelor de sărbătoare civică din Canada, si recunoscută deocamdată numai în anumite provincii (Alberta, Ontario si Saskatchewan), cu dorinta declarată de a celebra, asa cum numele indică, familia si valorile sale, si, de ce nu, de a oferi familiilor ocazia de a-si vedea reuniti toti membrii pe durata unei zile întregi (un adevărat lux în acest secol al vitezei, al automatizării si al programelor zilnice supraîncărcate).
O zi care, prin amplasarea sa temporală, îngăduie celor ce o sărbătoresc să se bucure de toate deliciile sezonului, de la patinaj sau ski, la delicioasele – pentru cei amatori de dulciuri traditionale - “beaver tails”.
O zi necesară, asa cum spuneam, în contextul vietii moderne, cel putin al celei nord-americane, în care membrii unei familii, după ce îsi dau in fugă buna dimineata, se mai revăd, în cazul fericit, la cină, sau direct la ora culcării.
Chiar dacă departe de a fi suficientă pentru a reda unei familii normalitatea atât de necesară pentru existenta si mentinerea unei relatii armonioase între toti membrii săi, armonie proportională cu timpul acordat acestei relatii, totusi această zi are cel putin meritul de a “rupe” asprimea iernii canadiene în două (câteodată si prin mini-vacantele asociate ei) si de a face astfel acest îndelung sI greu sezon mai suportabil.
Purtând în suflet nostalgia după statornicia altor vremi, când timpul era parte integrantă din viata oamenilor, si nu un lux (sau chiar mai rău, un factor care ne controlează existenta, ca astăzi), când oamenii creeau relatii trainice, fie de familie, fie între prieteni sau vecini, fiind capabili să le păstreze cu o întelepciune venită nu din cine stie ce manual obscur de “personal development” ci pur si simplu din stiinta de trăi, mostenită din strămosi, si foarte adesea din credintă, astept totusi cu recunostintă această efemeră zi de răgaz aflată nu departe în calendarul anului acesta, cu speranta că voi sti să mă bucur de ea asa cum se cuvine.
|
Eliza Ghinea 2/21/2017 |
Contact: |
|
|
