România văzută de peste ocean
În ultimele săptămâni, o bună parte din România a fost zguduită de apariţia Ordonanţei 13 şi de tot şirul de schimbări şi evenimente aferente.
În primul rând, sute de mii de români, mai ales tineri, au ieşit să protesteze pentru un ideal, acela al luptei ȋmpotriva corupţiei, impresionând o lume întreagă în lupta pentru dreptate. Toate imaginile prezentate au produs un fior profund şi au dovedit faptul că oamenilor le pasă de ce ȋnseamnă cinste. Dar, desigur, că mai sunt şi alte faţete ale realităţiii. La tot acest spectacol îngrijorător, mai sunt pe listă: PSD-ul, partidul câştigător în alegeri şi gata de guvernare, preşedintele ţării, un “jucător“ important, care îşi lasă scaunul de mediator, aşa cum îl prevedea Constituţia şi alege să protesteze în stradă, ca un simplu cetăţean, împotriva guvernului pe care l-a ȋnvestit (cu chiu , cu vai). În spatele cortinei, mai sunt multinaţionalele , indiferenţii , miraţii, organizatorii şi oportuniştii. Dar, să-i luăm pe rând.
În prim- planul piesei de pe scena vieţii actuale din România, sunt tinerii frumoşi, educaţi şi furioşi pe corupţie şi, la drept vorbind, e de înţeles răbufnirea lor. Practic, 27 de ani de furturi, minciuni, aroganţe şi umilinţe venite din partea celor ajunşi pe diverse poziţii de conducere (nu numai politicieni şi nu toţi politicienii) au dus la explozia acestui mare NU din marile şi micile oraşe ale României. Nu-ul în faţa unui posibil furt acceptat de până la 200.000 de lei. Până aici, admiraţie şi aplauze pentru toţi cei care au ieşit să protesteze. Dar, fiindcă realitatea este de multe ori complicată, am văzut cum din cererea de abrogare a Ordonanţei 13, împotrivirea s-a schimbat în cereri de demisie a unui guvern ales democratic, fără tradiţionalele acuzaţii de furturi de voturi şi cu un program de guvernare foarte atractiv (o recunosc din poziţia unei persoane care nu a votat cu PSD-ul ). Odată cu aceste noi cereri şi cu agresiunea verbală, mai ales de pe reţelele de socializare, faţă de « bătrâni », presupuşi ca unici susţinători ai PSD-ului, frumuseţea acestor mitinguri se scurge precum cu fardurile şi lasă loc unor îngrijorătoare riduri, mai bine-zis falii. E vorba de lipsa de sensibilitate existentă la unii dintre cei educaţi faţă de cei mai puţin educaţi şi mai ȋn vârstă. Adică, cine nu e cu noi, este ȋmpotriva noastră? Aşa au înţeles unii democraţia? E drept, aşa era democraţia populară, cea din anii ’40, de după Cel De-al Doilea Război Mondial, din anii ’50 şi chiar şi din anii următori, chiar dacă mult tocită. Unde să fi învăţat unii democraţia asta? La şcoală, acolo unde nu se mai predă Istoria Românilor, ci niste poveşti prin care generaţiile tinere să aibă ură şi dispreţ faţă de tot ce e românesc ? Unde să fi deprins democraţia unii dintre cei care îi declarau pe demonstranţii de la Cotroceni ca fiind români mediocri, deci, fără niciun drept în societate? Da, dupa 27 de ani de batjocură la adresa bunului-simţ, nu e de mirare că vine vremea marilor furtuni. Seminţele otrăvite plantate ȋn sufletul celor tineri de către unii politiceni (şi nu puţini), de către unii formatori de opinie (cu duiumul), de către unii mari profesori universitari şi aşa-zişi oameni de cultură (ajunşi ȋn mod ascuns ȋn respectivele poziţii), care făceau urât şi alergie la tot ce e românesc, toate aceste seminţe produc roade.
Cei de la Cotroceni, în schimb, au cerut ba pace în ţară, ba demisia preşedintelui, dând şi ei dovadă că le pasă de ce se întâmplă cu copiii lor, dar şi cu viaţa lor. Dar, aş vrea să rămân asupra unui aspect pe care mulţi l-au considerat un argument imbatabil în ceea ce priveşte « inadvertenţa » acestor protestatari în societatea românească şi anume, hainele lor sărăcăcioase, necăjite şi limbajul lor destul de umil. Da, aşa au ajuns bătrânii României, după o viaţă de muncă, necăjiţi, umiliţi, fără haine decente , pentru care 100 de lei, chiar şi de la guvernul PSD, înseamnă ceva, pentru că mâncarea e foarte scumpă (apropos, numai ce a anunţat guvernul că va mări salariul minim şi comercianţii au şi crescut preţurile la unele produse!) A cui să fie vina pentru situaţia în care se găsec aceşti bătrâni? A celor care au condus ţara timp de 27 de ani , neîndoielnic, dar oare, cei mai tineri nu au şi ei o responsabilitate faţă de aceste generaţii îmbătrânite prea devreme? Proverbul românesc zice : Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere! Cred că ar fi bine ca mulţi să mediteze la acesta, mai ales când sunt tentaţi să arunce cu piatra.
Un alt rol principal îi revine Guvernului. Ordonanţa cu nr. 13, pregătită la timp de seară, cu un prag uriaş de 200.000 de lei, alături de lipsa de comunicare, dovedesc cât de mult preţ pun politicienii pe poporul pe care-l reprezintă în actul de guvernare. Altfel spus, staţi liniştiţi că ştim noi ce facem, ce ȋnvârtim şi nu ne deranjaţi.
Totuşi, o reacţie , chiar de ultim moment, a dovedit că încep şi politicienii să ia în seamă, cel puţin in extremis, vocea poporului. Oricât de bune ar fi o serie de măsuri economice, acestea sunt aruncate la coş prin călcarea în picioare a dreptăţii şi a transparenţei actului de conducere.
Dar, aş mai avea de adus reflectorul asupra acestui guvern care pregăteşte, conform unor articole din presa românească, o mare reformă în educaţia din clasele V-VIII. Reforma nu se putea referi decât la orele de Istorie a Românilor şi la Limba şi Literatura Română. Conform datelor din ziarele româneşti, orele de istorie ar trebui să fie făcute în aşa fel încât să şteargă orice urmă de naţionalism (!?). Mă întreb, oare, ce înţeleg mulţi prin naţionalism? Pentru că acesta este un cuvânt cu sensuri duale, când bun, că-ţi iubeşti naţia, când rău, că vrei s-o promovezi numai pe ea, în dauna altora.
Dar pe ce criterii se evaluează naţionalismul, cine o face şi cum îl combate? Prin distrugerea programei la Istoria Românilor (sau desfiinţarea acestei istorii) şi prin batjocorirea limbii şi literaturii române? Mai ales a clasicilor? Am ȋnţeles că elevii ar urma să nu mai citească din clasicii români , ci din autori universali (de preferinţă din spaţiul anglo-saxon), ca să fie cât mai… cum? Universali? Fără identitate? Pe cine deranjează atât de tare Istoria Românilor si Limba si Literatura Română, ȋncât copiii noştri nu mai au voie să ştie nimic bun despre ȋnaintaşi? Ce interesant curent, când în toate ţările din Europa oamenii îşi apără identitatea cu dinţii, în America de Nord la fel, la noi se calcă în picioare, atât istoria cât şi limba română. Curat murdar, nu?
Ar fi multe de zis, dar să ne ocupăm de alt personaj principal, preşedintele României. Ce putem spune despre Klaus Iohannis, care timp de doi ani a dat dovadă de lipsă totală de profesionalism, în special în domeniul comunicării (atât el, cât şi toţi consilierii săi-activitatea prezidenţială s-a mutat, ȋn principal, pe Facebook, de parcă ar fi vorba doar de nişte hobby-uri de liceeni-) şi care acum a luat soarta ţării şi a manifestanţilor din Piaţa Victoriei în mâini, punându-se, îmbrăcat revoluţionar, cu jachetă roşie (hm!,am evoluat de la pulover la jachetă), în fruntea luptei anticorupţie? El, care « are românii lui », a avut « guvernul lui » şi « şi-a luat ţara înapoi » (de la cine?, pentru că în ultima vreme, au continuat vânzările de pământ către proprietari străini, defrişările alarmante de păduri, apariţia de investitori străini care n-au lăsat decât pustiu în urmă şi aşa mai departe), stă precum Făt-Frumos în lupta împotriva corupţiei, a minciunii şi a hoţiei.
Răul trebuie stârpit, nu? Cei care protestează la Cotroceni, deşi mai puţin şcoliţi decât cei din faţa Guvernului, au înţeles foarte bine că dezbinarea nu ar trebui să fie în fişa postului unui preşedinte de ţară. Şi, am mai remarcat, cu apreciere, că au refuzat cu demnitate ceaiul prezidenţial, dat aşa, cu scârbă, ca pentru nişte nevoiaşi. Nevoiaşi da, dar au şi ei sentimente şi trebuie trataţi cu respect.
Despre DNA, numai de bine, pentru că ei se consideră curaţi ca lacrima şi, mai nou, victimele acestui guverm Grindeanu, care doreşte să taie din avântul justiţiar al lui Superman.
În spatele acestor actori, sunt multinaţionalele care apar uneori pe post de figuranţi (vezi directorul de la Raiffeisen, prezent în Piaţa Victoriei şi manifestând împotriva… guvernului României!?), alteori pe post de maşinişti, costumiere, luminişti şi alţi lucrători din spatele cortinei, îngrijorate, nevoie mare, de situaţia din România, desigur şi, mai ales, de presupusul impozit pe profit. Dar, un astfel de impozit apare în orice ţară normală din Europa şi din America de Nord. De ce nu ar fi şi în România?
De ce şi de unde atâta înverşunare din partea unor români în apărarea multinaţionalelor, mai ales pe reţelele de socializare şi doar o palidă apărare a patronatului autohton, cocoşat de dările către stat şi de o concurenţă neloială din partea firmelor străine?
Pe când un mare miting de susţinere a unor legi care să fie favorabile mediului de afaceri românesc, producătorului şi angajatului român, în ţara numită România, aşa cum face orice stat şi orice popor care se respectă? Pe când un mare miting de susţinere a limbii, literaturii, mai ales clasice, româneşti în şcoli? Dar de respectare a istoriei şi valorilor naţionale, de la materia predată ȋn şcoală, până la diversele emisiuni din mass-media? Când se va organiza referendumul de susţinere a familiei formate dintr-un bărbat şi o femeie, cu precizarea care să apară clar exprimată în Constituţie? Doar au semnat 3,5 milioane de oameni o astfel de petiţie, iar preşedintele ales al ţării i-a declarat… cum? « Fanatici religioşi »! Mai bine-zis, i-a jignit pe nişte oameni care au apelat la un procedeu complet democratic ca să-şi facă auzită vocea. Pe când o mare manifestaţie a celor 3,5 milioane de semnatari? Chiar fără aprobare, pentru că e la modă acum?
Dar, pentru astfel de mari mişcări de oameni ai nevoie de organizatori, indiferent că sunt văzuţi la televizor sau nu. Cine să fie organizatorii demonstranţilor din Piaţa Victoriei? Doar cei care scriu pe Facebook? Greu de crezut. Pe unii participanţi i-am urmărit la diferite emisiuni tv şi nu am fost convinsă că ştiu exact pentru ce manifestează acum, mai ales după retragerea ordonanţei buclucaşe, dar nici toate implicaţiile în urma retragerii acesteia. De exemplu, nu mai este incriminat abuzul în serviciu deloc. Oare asta să fi vrut cei care au strigat că luptă împotriva corupţiei? Mă îndoiesc.
Unii reprezentanţi de partide au fost atât de buimăciţi încât, deşi sunt şi parlamentari, deci oameni care ar trebui să stea toată ziua cu nasul în acte normative, nu au ştiut bine împotriva a ce demonstrează şi au dat semne clare, nu de oboseală, ci de aiureală determinată de cine ştie ce motive. Vai şi vai şi vai!
În final, totuşi, partea bună este că sunt români cărora le pasă de ţara lor. Că vor un climat social fără corupţie, că vor ca politicienii să-i respecte, de-adevăratelea, indiferent cine ar fi ei: miniştri, preşedinte, parlamentari şi alţii. Partea gri şi îngrijorătoare este că dezbinarea şi ura ȋntre români sunt întreţinute de persoane/grupuri interesate de scopuri mult sub idealul de dreptate, anticorupţie, democraţie şi patriotism al celor din cele două grupări de protestatari. E îngrijorător că există păpuşari care sunt gata să fie câştigători, indiferent de conflict. Doar o zice şi proverbul românesc : când doi se ceartă, al treilea câştigă.
Sper, totuşi, ca buna cumpănire dintotdeauna a românului, acea Românie profundă, creştină, aşezată, formată din toate generaţiile şi, de-altfel, foarte deşteaptă, să câştige şi de data aceasta şi să ia deciziile înţelepte şi chibzuite pentru cei tineri, pentru bătrâni, dar şi pentru adulţi în toată firea.
Ottawa / Februarie 2017
|
Cristina Mihai 2/19/2017 |
Contact: |
|
|
