Doresc...
Doresc trezirea aşteptării imense
în regăsirea zâmbetului universal,
cu nori de lumină ferind de miracol
mângâietoarea plutire strămoşească,
în gândurile neînţelese ale cotidianului.
Doresc să culegem din aurul zilei
împotmolitele taine din ritualuri
mărturisite odată pentru o icoană
a răbdării fără sfârşit din tricolor.
Doresc să alung nepăsarea tristă
din minunile mari ale poenilor mele,
sădind în sufletul celor îndoielnici
semnele năvalnicelor străluciri
într-o horă dirijată din înalte ceruri,
când imnul nostru va înveli lumea.
Doresc să fim licuricii netrecători
în stelele tremurate fără armonie
dar vreau pe pământul meu o casă.
Ramele vieţii
Sub cearcănul anotimpului trist
privirile văd umbrele ochilor,
fulgii de zăpadă vor frigidere,
geamurile sparte uscă somnul,
dar vise nezugrăvite ne spun
taina luminii din rama sfârşitului.
Rama oglinzii ascunde tablouri,
dar suspinele nu sunt pictate,
undeva un copil cu gingăşie
pune albul pe cutele istoriei
dorind sincer învelirea şcolii
cu albastrul splendorii divine.
Rama uşii să deschidă cărări
cu orizontul adus mai aproape.
Înţelesul vechimii şi prezentului
prin rama porţii să fie veşnicia
Misterele nopţii
Noaptea îmi înveleşte sufletul.
Îi închide ferestra sub raza lunii
încercând să închidă în întuneric
zidirile şi trăirile printre ruine,
nepotolite creaţii aduse spre vise
cu aburi aruncaţi pe oglinda vieţii
de creatori hipnozei cu iubire mută.
Un înger necunoscut mi-e dascăl,
un fluture pe norul catedrei albe
şi mă pierde în teorema destinului
când confund iubirile cărărilor
cu o falsă mireasmă a smirnei
la un preţ ascuns fără impozit.
Azi prin vise mai freamătă un cânt,
peste povestea vieţii mele plângând,
misterul fredonând că sunt în pământ.
|
Constantin Rusu 2/19/2017 |
Contact: |
|
|
