Stiu… Stii…
Ştiu. Astă noapte n-ai dormit acasă,
Când stelele-şi făceau veacul pe străzi,
Rupând din noaptea strâmbă de grimasă,
Mii de petale albastre, albe, verzi.
Ştiu. Asta noapte n-ai putut s-adormi
Şi ai fi vrut să faci mii de parâme,
Din vise şi cearşafuri, ca să poţi cârmi,
Mutând regina la nebun în astă Lume.
Ştii? Asta noapte n-ai dormit acasă,
Căci te-am ţinut aici, lipită de retină,
Şi pe destin, legat, l-am pus să ţeasă,
A cerului, o harta mai puţin haina.
Ştii? Te-am ţinut de man-aseară,
Când adormisei că o Mona Lisă
Şi-mi iscăleai pe piept cu-o gheară
Semnându-i inimii o recipisă.
|
