Am fost in California
1. Călătoria din România în Statele Unite ale Americii
Am plecat, din România, împreună cu soţia mea Magdalena, cu avionul din Bucuresti – Otopeni, prin Londra, la Los Angeles. Era pentru prima dată când traversam oceanul, părăsind bătrâna Europă.
În seara aceleiasi zile, avionul nostru, Boening 747 cu 420 locuri, a aterizat la ora 19, la Los Angeles (ora LA). Încă era lumină, soarele nu reusise să apună, desi noi zburasem peste 12 ore, fără a mai socoti si escala la Londra.
Plecaserăm în aceeasi zi la ora 13,10 din Bucuresti – Otopeni, aterizasem la Londra la ora 16, ora Bucurestiului (14, ora Londrei), făcând o cale de 2090 Km. Din Londra, la ora 18, ora Bucurestiului (16, ora Londrei) am decolat catre Los Angeles.
Am ajuns în LA, zburand circa 8800 km., în circa 10 ore, dar mergând odata cu soarele către vest, am avut, în total, circa 24 de ore lumina soarelui.
La ora aterizarii în LA, la Bucuresti era ora 5 dimineaţă, duminică, deci a doua zi, iar la Londra ora 3 noaptea. Interesant!
De la Londra am zburat absolut în linie dreaptă peste Oceanul Atlantic, până la Los Angeles, astfel încât am survolat: Islanda, atingând Capul Farewell, din sudul Groenlandei, la cea mai nordica latitudine (60 grade), apoi am survolat Canada, pe la nord de Ontario si sud de Winnipeg.
Am intrat în S.U.A., survoland statele Dakota de Nord, Dakota de Sud, Wyoming, Utah, Nevada si, în sfârsit, California.
Statul cu cea mai mare suprafaţă din S.U.A., dupa Texas, California este considerat al saptelea stat din lume, ca intindere.
În spătarele scaunelor din avion erau micile ecrane, care transmiteau anunţuri utile si traseul aeronavei noastre, cu indicarea numelor localităţilor survolate.
Inainte de a ajunge la LA, desigur, am trecut si peste Munţii Stancosi, respectiv peste Masivul San Gabriel. Tot drumul, avionul a zburat la peste 10000 metri altitudine!
Eram mult deasupra norilor, care ne-au lăsat puţine spaţii libere să descifrăm conturul uscatului, al insulelor si a continentului american.
M-am tot uitat prin hublouri, printre nori, să descoper insule si continente, dar nu am reusit. Sub stratul de nori era o pâclă alburie, care împiedica vizibilitatea. Am zburat, astfel, în total, circa 11 000 km., de la Bucuresti la Los Angeles.
Când m-a ajuns oboseala, m-am învelit în pătura larga si mi-am pus dopurile în urechi, singurul mod în care poti reduce la un minim posibil uruitul continuu a motoarelor avionului. Dacă nu ai dopuri, nu poţi dormi, orice ai face, zgomotul fiind prea puternic.
Am trecut usor peste schimbarea de fus orar, fiindcă am simţit că am fost ca la un revelion, la care am tot amânat odihna, până spre orele 7 dimineaţa, când ne-am culcat, asa cum s-a si întamplat, de fapt.
Se pare că, întradevăr, la călătoria către vest, odată cu soarele, schimbarea de fus orar se suportă mai usor. Pe când la întoarcere, de la vest către est, se pare că drumul ar fi mai greu de suportat. În fine, vom vedea cum va fi si la varianta de întoarcere, când oricum, ajungem acasă, unde, sigur ne vom adapta repede.
Am dormit normal si ne-am sculat duminică dimineaţă pe la ora 7-8, odihniţi bine!
Ne-am început programul cu câteva vizite pe la magazinele din oras, dimineaţă si după amiază. La prânz fiind mai cald, am stat în casă la aer condiţionat si am făcut conversaţie sau lectură. Am luat de acasă cu noi câteva cărţi bune, dar am gasit altele si la gazdele noastre.
2. LOS ANGELES este o metropola, care avea iniţial o populaţie de 3,8 mil. locuitori, dar împreună cu toate cartierele si suburbiile sale, are acum circa 13 mil. locuitori. De 6 ori cat Bucurestiul. Ha!
Los Angeles este o conurbaţie, rezultată prin alăturarea a 18 orase, care se înscrie într-un dreptunghi având laturile de circa 80 pe 100 km.
Metropolă de talie internaţională, LA se remarcă prin varietatea zonelor funcţionale, a grupurilor etnice stabilite aici, a dotărilor si nu în ultimul rând al reliefului variat. Culmi montane parţial împădurite împart orasul în orăsele si cartiere, având fiecare o personalitate proprie.
Studiourile de film Hollywood se remarcă, prin numeroasele clădiri situate de-a lungul bulevardului cu acelas nume si în adâncime, dar, mai ales, prin reclama numelui scris pe dealul care flanchează ansamblul.
Găsim aici, în LA, dea-lungul litoralului Pacific - porturi turistice, sportive, comerciale si militare, cu constructiile lor specifice.
In afară de orasul Los Angeles propriuzis, găsim oraselele: Santa Monica, Culver City, Beverly Hills, Redondo Beach, Burbank, Glendale, Pasadena, South Pasadena, San Gabriel, Temple City, La Puente, San Marino, Santa Fe Springs, Long Beach, Seal Beach, Hutingham Beach, Chino Hills, etc., fiecare cu propriul său downtown.
Metropola este intinsă pe mai multe coline sau porţiuni plane de teren, pe care, acolo unde nu sunt clădiri si gospodării, vegetaţia este pitică si arsă de caldură si de lipsa de apa!
Autostrăzile, cu câte patru-sase benzi pe fiecare sens, traversează aria urbana LA!
Bulevardele au câte trei- sase benzi de circulaţie pe fiecare sens, iar străzile câte una, două benzi pe sens, trei atunci când au sens unic, întotdeauna însoţite de benzi verzi de gazon tuns si udat, între carosabilul auto si pietonal, cu semafoare acţionabile manual de pietoni la intersecţii. Rigolele carosabilului auto de lângă bordura trotuarului sunt foarte bine executate, iar apa pluvială (atunci cand plouă) sau de la stropitul străzilor, se scurge cu usurinţă sub bordura trotuarului, printr-o fanta orizontală. Racordarea trotuarului în pantă la stradă, în zona intersecţiilor este perfectă, folosind atât pentru caruciorul copiilor, cât si celor cu handicap locomotor.
Gospodariile oamenilor au o vegetatie bine intreţinută, tunsă si stropită zilnic, astfel încât se prezintă ca adevarate oaze. Locuinţa este, de regulă, o casă pe parter, maxim parter si etaj, acoperită cutiglă sau cu olane, panta fiind mică, datorită ploilor rare si cu debit mic. Am văzut si locuinţe în construcţie si mi s-a explicat că aproape toate, inclusiv cele mai vechi, sunt alcătuite cam la fel.
Schelet de lemn simplu debitat, cu pereţi din panouri de aglomerat lemons (PAL), placaţi cu strat izolator divers si, la exterior, placaje de scandura bătută, de regulă, în caplama ori cu alt model, mai rar, vergele bătute în cruce, în romburi, pe care se ridică iedera si florile de faţadă. Desigur, adesea, faţadele sunt placate cu caramidă aparentă sau reală ori cu piatră, chiar rotundă, de râu. La interior se aplică un placaj simplu lis, vopsit în culoarea dorită de propritar sau de chirias.
Aceste tipuri de locuinţe există cam în tot ansamblul metropolitan LA, adică în zonele rezidenţiale ale oraselor si cartierelor componente, inclusiv în Pasadena.
Desigur, oamenii mai bogaţi au vile cu parter si etaj, uneori cu un demisol cu garaje, sau mansardă locuită, dar, în general, se preferă dispunerea pe orizontală, teren fiind suficient. Dar si casele celelalte, ale asa-zisei clase de mijloc,tin la peluza îngrijită din faţa casei, la mănunchiurile de flori si arbusti ornamentali, la intrarea carosabilă auto, betonată cu rosturi, la curăţenie.
Aceste gospodării individuale reprezintă ceea se cheamă visul American de locuire. Dar, din acest motiv, ele sunt destul de scumpe, pornind de la jumatate de milion de dolari în sus. Multe familii din alte state din S.U.A., după ce muncesc o viaţă, vin si-si cumpără o locuinţă aici, unde iernile sunt foarte blande, clima fiind caldă în tot timpul anului.
3. Downtown LA
Centrul Los Angelesului, sau, cum i se spune curent downtown, constituie un reper în această metropolă. Aici se întrunesc la un loc, într-un ansamblu impresionant, echilibrat si modern, cu pasarele îndrăzneţe, principalele clădiri de birouri ale firmelor, băncilor, societăţilor comerciale si altor instituţii.
Sistemul circulaţiei auto este astfel alcătuit încât, pe arterele principale, există suficiente pasaje denivelate, care asigură fluenţa circulaţiei automobilistice, cu intersecţii semaforizate.
Centrul de afaceri al metropolei este completat de câteva mari hoteluri, mai vechi si mai noi, intre care troneaza modernul Bonaventure, cu cei trei cilidri de metal si sticlă, care îngemănaţi impung cerul, ca niste rachete, gata de decolare. Cu holurile sale luxoase, pline de jeturi de apă, cu ascensoarele de sticla, care străpung în viteză holul înalt de câteva etaje,tâsnind în afară, pe langă hotelul cu câteva zeci de etaje, hotelul este o realizare ultramodernă, functională, având o capacitate foarte mare.
Pe terasa etajului sase, a fost amplasată o adevarată gradină, cu palmieri mari si tufe de flori multicolore, plantate în ghivece mai mari sau mai mici. Seara aici se poate lua cina, exista o suita de mici restaurante cu specific indian, mexican, tailandez etc. Intre toate aceste clădiri se remarcă cea mai înaltă, de peste 60 de etaje, sediul unei bănci. In urma cu doar câţiva ani, poliţia a dejucat un atentat pus la cale de teroristi arabi, care au încercat să amplaseze o încărcătură de exploziv, în subsolurile clădirii. Tentativă dejucată de perspicacitatea poliţiei metropolitane.
Volumele de metal si sticlă, care tâsnesc dinamic spre cer, sunt însoţite de pâlcuri de palmieri si alte plante exotice, inclusiv flori, plasate cu gust si măsură, oriunde acest lucru este posibil, inclusiv pe terasele intermediare, ale restaurantelor hotelurilor, unde sunt adevărate jardiniere cu palmieri mari si mici, cu coroane bogate.
Downtown LA este un sumum de ambiţii tehnice, ordine, curăţenie si modernitate. Simţi forţa financiară si creativitatea tehnică a constructorilor, toate acestea manifestându-se firesc, fără ostentaţie. Zgârâe norii sunt aici la ei acasă.
Cladirile vechi, cu ornamente interesante, ies în relief, romantic, în contrast cu cele moderne. Se poate spune ca ansamblul face ca vechiul si noul să coexiste, fiind puse reciproc în valoare, prin contrast.
Desigur aici, în downtown, nu există locuinţe, în zilele de sărbătoare, străzile fiind goale, chiar pustii, iar parcajele libere.
Marea majoritate a parcajelor de aici sunt subterane, nici nu s-ar putea altfel. Valoarea terenului nu permite o asemenea risipă.
Găsesti în schimb, numeroase snak-baruri, restaurante, cafenele etc. care servesc mulţimea de funcţionari, care inundă periodic zona, în special în pauza de prânz.
La o anumită intersecţie, si-a găsit locul chiar o gradiniţă verde, amenajată cu gust, traversata cu plăcere de către citadini si invadată în pauza de masă de funcţionarii care se asează pe bănci sau pe iarbă să-si consume pachetul cu gustarea de prânz.
4. Pasadena
Oras cu 134 000 locuitori (în anul 2000), 146 000 in 2005, Pasadena se prezintă, de fapt, ca un cartier suburbie distinct al aglomeraţiei urbane Los Angeles.
El este traversat pe directia est-vest de bulevardele paralele: Washington, Orange Grove, Foothill Frwy, Colorado, Del Mar si California.
Desi, ca si în restul ariei Los Angeles, în Pasadena plouă foarte rar, de obicei intre noiembrie si februarie insa foarte rar si atunci, prezenţa ocaenului, chiar la câteva zeci de km., face ca în aer să existe permanent un grad de umiditate, nu prea mare si nici prea mică, suficientă să facă să nu se usuce de tot arborii si vegetaţia care nu este udată de grădinari, cum este cea întreţinută de pe langă casele oamenilor.
La nord, Pasadena se învecinează cu cartierul Altadena, iar la sud cu cartierele Suth Pasadena si San Marino. Pasadena Center este flancat de bd. Colorado si Del Mar pe orizontala si de străzile Marengo si Euclid, pe verticală. Tot de bvd. Colorado si Sen Mar, dar si de străzile Hill si Bonnie, este flancată Pasadena City College, un ansamblu amplu de clădiri, precum si două garaje mari P+2, pe un teren inundat de vegetaţie si peluze. Intrarea în corpul central al Colegiului se face, din Bd. Colorado, pe o esplanadă centrată pe un bazin de apa dreptunghiular, situat în mijlocul peluzei verzi.
Colegiul are circa treizeci si cinci de mii de studenţi si mai multe specializări. Practic, fiecare student îsi alege o anumită specializare, cu un pachet obligatoriu de cursuri, dar restul cursurilor si le alege dupa dorinţă, dintr-o lista foarte bogata de oferte posibile.
O treime din cursuri sunt de specializare, iar două treimi de cultură generală. De exemplu, la limbi straine, se cer 20 credite la limba respectivă in care te specializezi si 40 de credite la cursuri de cultura generală, cum ar fi: matematica, biologie, oratorie, logica, astronomie, arte, istorie, stiinte politice etc. Practic, fiecare student are propriul sau program de cursuri, diferit de al colegilor. Examinarea se face prin teste periodice în tot timpul semestrului si prin test scris partial, final si unde e cazul oral. Calificativele încep cu A si se continua cu B, C, D si F. Exista si calificative gen A+, A- etc.
Studenţii, care iau pe un an de studiu doar media A, pot aplica la burse care să le acopere costul unui semestru sau chiar a unui an de studiu. Există si burse pentru medii mai mici, pentru studentii mai saraci. Din 35000 de studenţi, insă, anual, doar circa 6-8 studenţi iau media A pe linie. Dintre acestia, cam jumatate sunt alogeni, adesea asiatici (japonezi, coreeni). Din cauza culturii si educatiei din familie, studentii din tarile respective au rezultate peste medie.
Cei care termina Colegiul, care are durată medie de doi ani de studiu, pot continua studiile cu încă doi ani de facultate, pe care o urmează la o Universitate. Cei care, din diverse motive, nu pot continua studiile la o facultate, solicită si obţin o diplomă de absolvire a Colegiului, cu menţionarea specializării de bază, cu condiţia să aibă si cateva credite in plus pentru sport, muzica, istoria SUA si stiinte politice. Practic, acest sistem de învăţământ superior, practicat in California, este prezent în cam toate cele 50 de state ale S. U. A., fiind un sistem performant.
Desigur, studenţii îsi pot lungi perioada de studii, în funcţie de disponibilităţile proprii de timp, condiţia de absolvire a colegiului fiind să obtină, în final, numărul necesar de credite (minimum 60).
Marea majoritate a studenţilor lucrează, având câte un job parţial, pentru a-si câstiga banii de taxă si multi dintre ei sunt pe cont propriu impartind o locuinta cate 2-3 si platind chiria la comun.
Pasadena este un orasel verde, plin de arbori de tot felul, începând cu palmierii omniprezenti, eucalipţi, magnolii, ginkgo biloba, ficusi arborescenţi etc., intercalaţi cu arbusti, garduri vii si flori, peluzele cu gazon fiind preferate de locuitori pentru terenul din faţa caselor, retrase corespunzător de la carosabilul străzii, cu 10, 15, chiar 20 metri. Gardurile vii sunt tunse perfect geometric, iar uneori vezi mici copăcei de forme rotunde, pătrate etc. Gradinarii prezenţi aproape permanent pe străzi si în curţile caselor, dau probe de adevarată virtuozitate, ajutându-se de scule performante. Ii vezi cocoţaţi în palmieri, unde cu clesti speciali de 5-7 m. lungime, curăţă crengile uscate sau rupte, ori urcaţi în palmieri, cărora le curăţă, cu ferăstrae speciale, bărbile uscate lăsate în jos pe lângă tulpina lemnoasă, de sub ramurile verzi. Aceste barbi sunt si ele lemnoase, tari.
In Pasadena simţi că este locul în care îţi place să traiesti. Poţi face asta cu chirie, pentru ca proprietăţile sunt relativ scumpe, ajungând chiar la un million de dolari in anumite zone.
Gradina botanică Arboretum, se află situată în cartierul Arcadia, ocupând câteva zeci de hectare. Aici a fost filmat “Jurassic Park” regizat de Steven Spielberg.
La intrare te intampină păunii, care te conduc puţin, până văd că ai prins traseul de vizitare. Uneori, păunii de companie ies din incinta grădinii si se plimbă nestingheriţi pe strazile adiacente, dar revin, neîndepărtându-se prea mult de casă.
Grădina este plină de specii deosebite de arbori, arbusti, flori si alte plante exotice, având zone specifice: ecuatorială, tropicală, temperată etc.
Vegetaţia este cu adevărat luxuriantă aici, oferind perspective variate la orice pas, atunci când te aventurezi să parcurgi aleile sau potecile.
Desigur, grădina are un lac mare cu mai multe golfuri si mai multe oglinzi de apă, precum si acareturile necesare pentru pepinierele de puieţi, sere si alte amenajări specifice.
Veveriţele iţi ies în cale aici, coborând chiar pe aleile pietonale, în căutare de alune. Prezenţa veveriţelor în oras este un semn cert că aerul nu este foarte poluat.
Pe lac, raţe sălbatice mari, bine crescute, datorită pestelui abundent din lac, îsi văd de treabă, fără a fi stânjenite de prezenţa turistilor vizitatori, cu care deja s-au obisnuit.
Gradinile Huntington, situate la limita de sud a Pasadenei, în orasul San Marino, sunt accesibile din strada Orlando, exact la capătul sudic al străzii Allen, care vine din nord, traversand perpendicular bulevardele New York, Washington, Orange Grove, Foothill Frwy, Colorado, Del Mar si California.
De fapt, aici, la intrare, te intâmpină o poarta metalică impozantă, între doi stâlpi de beton, pe care este sudat blazonul familiei, un scut metalic cu inscriptia The Huntington, Library, Art Collections and Botanical Gardens.
Henry E. Huntington, un lord englez emigrat aici, a întemeiat aceste grădini la începutul secolului XX, amenajându-le cu ajutorul unor specialisti. Arhitectii Myron Hunt si Elmer Grey au proiectat palatul principal, ce adăposteste acum Galeria de arta Huntington si alte pavilioane mai mici, cu expoziţii de artă.
O grădină botanică splendidă te întâmpină imediat după intrare, coborând pe aleile din vale, în zona de sud, opusă intrarii principale.
Numeroase specii de plante, arbori, arbusti, cactusi din cei mai diferiţi, ca formă si mărime, ca să nu mai vorbim de palmieri, străjuesc aleile, cu tabliţe indicatoare a speciilor respective.
Din grădina botanică, pe o alee de cornisă, care trece prin pădurea verde si deasa, te conduce la gradinile japoneze, cu amenajari tipice culturii respective, inclusiv cu câteva pavilioane si o locuinţă tradiţională.
Lacul este plin cu pesti mari decorativi, aurii si argintii, proveniţi din China sau din Japonia.
Coborând către sud spre San Diego, ajungi într-o localitate mai mica si foarte cocheta, Encinitas.
5. Encinitas
Oras aerisit, cu doar 62 000 locuitori stabili, are în majoritate, construcţii joase, la sol, Encinitas este tot un loc preferat de mulţi californieni sau americani, care au strâns ceva bani, pentru a se stabili aici, cu un job sau ca pensionari.
Orasul este situat la malul Oceanului Pacific, la nord de San Diego, fiind brăzdat de o briză mai bună si având canicule mai reduse.
Desigur, în weekend, zona devine mai aglomerată cu turisti, care vin din nord, în vârf de sezon, populaţia crescand.
Clima caldă, dar nu excesivă, datorita brizei oceanului, face suportabilă viaţa, chiar si în lunile iulie sau august, când in zona Los Angelesu-ului este caldură toridă, de +40 grade C. si chiar uneori peste.
Aici, în Encinitas temperatura poate fi mai redusă cu până la 10 grade, faţă de aria Los Angeles, numai datorită prezentei Oceanului Pacific, de-a lungul căruia se intinde asezarea urbană.
Locuinţele sunt în majoritate cu parter, parter si un etaj, doar motelurile au la parter garaje si încă doua etaje de locuinţe.
Pentru a putea prelua fluxul de turisti în crestere, în ultimii ani, aici se extind motelurile existente si se construiesc altele noi. Condominiurile au maximum P+3 etaje, cu aripi dispuse în jurul unei curţi interioare, de regulă, cu piscină.
Cererea de locuinte, de inchiriat sau de cumpărat a crescut în ultimii ani foarte mult, ceea ce a făcut ca preţurile locuinţelor si apartamentelor să crească de vreo trei ori. O cunostinţă, arhitect, povestea că a cumparat prin anul 2003, în Encinitas, cu circa 250 000 $ un casa, care, în anul 2008 ajunsese deja la preţul de circa 600 000 $. Omul considera că a făcut o afacere inspirată. In ultimii ani insa s-au sistat toate constructiile din cauza crizei economice si pretul caselor si aparteamentelor a scazut considerabil. Raman insa destul de scumpe.
In Encinitas am stat la un motel cu parter si etaj, situat foarte aproape de ocean, fereastra si balconul camerelor noastre fiind orientat chiar către ocean si plajă, vizibile printre palmieri.
Pe terasa dinspre ocean a motelului, era un oficiu de servicii ale cazarii, functionând si ca bar cu o terasă, unde clienţii aveau permanent si gratuit, cafea sau ceai la dispozitie, între orele 11 si 17.
Interesant era că, în oras si pe cornisa plajei, pe lângă numerosi palmieri, se remarca, uneori si câte un pin canadian, solitar, dar rezistent si aclimatizat la vremea toridă. Totusi, să vezi pinul argintiu, specific nordului rece, lângă palmierii care inundă, de regulă, zona tropicală, este, oricum, o curiozitate.
Preocuparea autorităţilor si poluaţiei este de a-si înfrumuseţa în permanenţă peisajul urban. De altfel, orasele turistice au la primărie un compartiment care se ocupă permanent de amenajarea peisajului, având un buget corespunzător. Pe unul din arhitectii peisagisti din zona l-am si cunoscut, fiind prieten cu fiica si ginerele.
In anii ‘30, în zona Encinitas a venit un călgar yoghin, din India, Paramahansa Yogananda, care s-a stabilit aici si a construit un ashram manastire pe malul oceanului. Prin anii 1940, malul înalt de peste 100 metri s-a surpat, iar o parte a constructiei a fost distrusa. Aici s-a asezat o placă de marmoră, pe care este prezentată imaginea templului trecut si treptele identice cu cele reale rămase pe cornisă.
Am vizitat frumoasa gradina a manastirii care este publică, intretinuta de călugări. Abunda in plante exotice si bazine cu pesti decorativi, amenajată pe promontoriu înalt, situat chiar langă ocean. In grădina respectivă există numeroase nise intime, ascunse în vegetaţie, cu bănci pentru retragere, meditaţie sau lectura. Este preferată linistea permanentă.
Un alt templul yoghin a fost construit undeva in zona Santa Monica, pe un deal, la baza căruia s-a amenajat o gradină cel puţin la fel de frumoasă, în jurul unui lac, cu diverse amenăjari (moara de vânt, terase de belvedere, foisor etc). Lacul gradina se numeste Lake Shrine si o parte din cenusa lui Ghandi se afla aici.
Pe malul lacului, înconjurat de plantaţii de arbori si arbusti, vizitatorii au acces intre anumite ore si se plimbă pe o alee perimetrală, sau poposesc în mici locuri cu bănci pentru odihnă si meditaţie.
O data pe an, la hotelul Buonaventure, din Los Angels se organizează o convocare a calugărilor si membrilor yoghini (Convocation), care se reunesc din SUA, dar si din toata lumea.
In sălile speciale pentru conferinte setin prelegeri filozofice deosebit de interesante despre viata, spiritualitate in tot timpul saptamanii respective, cat tine Convocation. Prelegerile sunt sustinute de catre calugarii yoghini erudiţi.
6. San Diego
San Diego are 1 260 000 locuitori, fiind situat pe malul Oceanului Pacific. Orasul este centrul administrativ al districtului cu acelas nume, fiind totodată si un mare port militar, cu aerodromuri civile si militare.
In drum spre San Diego, am trecut, la intrarea în oras, pe partea stângă, pe langă o biserică splendidă, parcă poleită cu argint, cu două turle, ca două turnuri- flese ascuţite către cer! Am înţeles ca este biserica mormonilor din districtul San Diego, retrasă mult de la autostradă..
Orasul este destul de întins, având o densitate echilibrată. Desigur, există si în San Diego un downtown cu imobile de birouri mai înalte. Dar, majoritatea orasului este compus din zone rezidenţiale, mai vechi sau mai noi.
Districtul San Diego are probleme cu emigranţii ilegali care forţează în permanenţă graniţa cu Mexicul. Este, de altfel, problema grea cu care se confruntă întreg statul California. Sute de mii de mexicani si alte naţii, cărora guvernele lor si piaţa muncii nu le oferă nici o sansă, vin din tările vecine cu California la sud, din zona Americii Centrale trec ilegal frontiera în S.U.A., încercând să muncească undeva la negru.
Multi dintre emigranţii ilegali sunt analfabeţi in in limba lor materna si nu sunt pregatiti pentru o meserie anume. Din aceste motive, este mai dificil pentru ei sa se integreze in noua cultura, noua limba, noul sistem.
Autorităţile graniceresti californiene au construit, la un moment dat o porţiune de zid de-a lungul frontierei, întrucat nu mai puteau stăvili altfel migraţia ilegala, în zona respectivă.
San Diego are un mare port turistic si comercial, dar si o zonă militară, unde acostează nave oceanice mari, inclusive port-avioane.
Aeroportul internaţional din San Diego este foarte solicitat de aeronavele care decolează sau aterizează încontinuu.
Parcul Balboa
Aici, în San Diego, există un splendid parc cu construcţii si amenăjari peisagistice excelente, parcul Balboa, care datează de prin anii 1930, când aici a avut loc o mare expoziţie internaţională. La intrarea în parc, după spaţiul mare pentru parcare, pe un teren cu profil agitat si denivelări speculate artistic, a fost amenajată o grădină zoologică, cu tot felul de animale si păsări. Din păcate, nu am putut sa o vizitam. Poate data viitoare.
Clădirile din parcul propriuzis sunt realizate într-o arhitectură clasicistă si câteva într-un baroc târziu, arhitectura tipică începutului de secol XX, având foarte multe bazoreliefuri, stucaturi de piatră, marmora si ipsos, statui de marmură, dar si de bronz, bazine cu apa si nuferi, fântâni arteziene si incinte intime, dar publice, flancate de colonade, cu aranjamente florale dispuse în compoziţii geometrice, cu porţiuni de gard viu, care ordonează aleile de acces si de promenadă.
Peste tot domină palmierii de toate speciile, nuanţele verzi si înalţimile, care completează sau încununează, în mod fericit, decorul vesnic estival.
În afară de parc, complexul cuprinde câteva construcţii impresionante, precum:
- un teatru Casa del Prado, cu faţada sculpturală, în întregime în stil baroc,
- o fosta primă hală de expoziţie, datând din anii `1930, realizată integral din lemn, în lamele depărtate, care fac pereţii să respire, doar acoperisul fiind etans, hală închisă acum, pentru conservare;
- Muzeul de Istorie Naturală, după cum se spune, excelent ca exponate, pe care, datorită timpului avut la dispoziţie, nu am avut timpul necesar să-l vizităm;
- o estradă în aer liber, cu peste o mie de locuri pe gradene, cu o scenă corespunzatoare, cu utilaje moderne de audiţie, destinata unor concerte de muzică rock, bluz si alte stiluri moderne, la care sunt invitaţi cei mai vestiţi cantăreţi;
- clădirile unor restaurante si baruri unde lumea isi organizează aniversările sau petrecerile prilejuite de nunţi sau alte evenimente diverse;
- cafenele si mici magazine de bijuterii, textile sau artizanat;
Bazinul de apă cu nuferi plutind, care se află între vechiul pavilion din lemn si aleea centrală a staţiunii, ordonează compoziţia geometrică a ansamblului, îmbogaţit de vasele de marmură, balustradele si ornamentele diverse din jur.
7. San Bernadino (munţii, rezervaţia si staţiunea)
De ziua Americii, pe 4 iulie, am făcut o excursie la munte. Am fost in Munţii San Bernardino, din sudul Californiei, în Padurea Naţională San Bernardino. Dupa ce am iesit din Pasadena, flancată la est de Munţii San Gabriel, am luat-o către sud, trecând pe lângă Grădina Botanică, am traversat orasul San Bernardino (circa 205 000 loc.), care se intinde pe o mare suprafaţă plată, la piciorul masivului montan, având, în majoritate, case cu parter, parter si un etaj.
Desi orasul este relativ mic, aici găsesti colegii si universităţi, un aeroport internaţional, un downtown modern, precum si numeroase sedii de firmă si magazine universale sau specializate.
Există si o viaţă artistică aici, actorul Gene Hackman si alţii fiind localnici.
Desi orasul s-a format pe locul unui mare sat existent pe la inceputul sec. XX, San Bernardino este în plină dezvoltare, apropierea munţilor răcorosi aducând anual aici noi locuitori stabili.
Reţeaua rectangulară de străzi aminteste de orasele noi, cu scheme stradale croite geometric, apărute mai întâi pe plansetele proiectanţilor.
Am început să urcăm în serpentine, pe soseaua asfaltată cu patru benzi. Destul de repede am ajuns la altitudinea de 3000 picioare (1000 m.), intrând deja în Padurea Naţională San Bernardino, aflată la circa 50 mile de Los Angeles.
Culmile montane, la început cam golase, se înverzeau din ce în ce mai mult, pe măsură ce urcam către vârfuri.
Vegetaţia este saracă, pitică, rezistentă la seceta, întrucât aici plouă foarte puţin în timpul anului, aproape niciodata, ca de altfel, în întreaga Californie in restul anului in afara de iarna.
Pe la 4000 de picioare si ceva, am făcut un scurt popas, într-o supralărgire a soselei pe dreapta, unde, în jurul unui arbore cu trunchiul gros de aproape doi metri, era o bancă de piatră, locul din jurul arborelui fiind împrejmuit cu un soclu deasemenea din piatră, în spatele căruia terenul cobora brusc în vale.
De aici se deschid perspective frumoase spre vale si spre culmile montane din depărtare, care se intend pe diferite orizonturi către sud.
Am urcat in continuare trecând si de cota de 5000 picioare, ajungand la aproape 6000 picioare (circa 2000 metri).
Aici sus, pe culmile montane, iarna ninge adesea, astfel încât culmile albe ale crestelor montane se zăresc din Pasadena si, atunci cand atmosfera este limpede, chiar din Los Angeles.
Este desigur inedit să faci doar vreo două ore si ceva, cu masina, între plaja Oceanului Pacific si crestele Munţilor Stâncosi.
Aici, aflându-ne deja la peste 2000 metri altitudine, în mijlocul parcului naţional Padurea Naţională San Bernardino, se deschide o poiană foarte largă, care adăposteste un mare lac de acumulare, alimentat de izvoare naturale, Arrowhead Lake, cu mai multe golfuri, formate între culmile montane.
Lacul are o arie de câteva zeci de hectare bune si este folosit ca lac de agrement. Temperatura de aici, de sus, este mult mai mică, decât cea din vale, din orasul San Bernardino de la poale.
Prezenţa pădurilor de foioase si de răsinoase, care încununează lacul, asigură un ambient foarte placut. Acest ambient deosebit de agreabil i-a făcut pe unii vizitatori să-si ridice aici cabane si case de vacanţă.
La sosirea pe platoul din preajma lacului, se află o parcare mare, dar si un parcaj subteran, situate sub un complex de magazine. Parcaj subteran la munte? Uite ca da!
O piaţă multifuncţională cu diverse magazine, inclusive de artizanat, restaurante, inghetatarii si cafenele asigură turistilor toate dotările necesare pentru un sejur agreabil aici. În centrul uneia din piaţete este organizată si o scenă-estradă cu locuri pe banci ori în spate pe un tăpsan verde, pentru spectacole si concerte în aer liber.
Acest întreg ansamblu construit si amenajat pentru turism, din preajma lacului este staţiunea turistica Arrowhead Ranger Station.
Pe malul lacului sunt ancorate numeroase salupe si barci particulare ori barcuţe de închiriat, cu care se fac plimbări pe lac.
Pentru cei cu salupe există si un debarcader plutitor cu alveole de staţionare, care are un acces restricţionat numai pentru abonaţi.
Desigur că cei care închiriază bărci de plimbare au grijă să dea clienţilor si veste de salvare, lacul fiind, în unele portiuni, foarte adânc.
Lacul este plin de pesti mari de circa o jumătate de metru lungime, care misună chiar pe langa debarcader si la malul apei, sub privirile turistilor curiosi, care se plimbă pe aleea de cornisă a lacului.
La malul apei circulă sunt numeroase raţe mari, care fac peisajul si mai pitoresc, pe sub care vezi înotând pestii mari, apa fiind deosebit de limpede si curată.
Masivul montan adaposteste numeroase animale sălbatice, precum ursi, fiind de fapt si o rezervaţie naturală.
De fapt, aici sus, la 5-6000 de picioare, sunt două lacuri: Lake Arrowhead si un altul mai mic si mai jos ca primul si anume Lake Gregory.
Întrebând cu ce se îndeletnicesc localnicii de aici, de altfel puţini la număr, am aflat, oarecum mirat, că ei nu cresc nici un fel de animale, cu excepţia câinilor de companie, cresterea animalelor aici fiind considerată total nerentabilă, presupunând prea multă muncă si rentabilitate minimă.
Cei de aici, lucrează în servicii turistice si taie ori prelucrează lemnul din pădurile întinse. Mulţi au locuri de munca jos, în vale, în orasul San Bernardino, dar locuiesc aici. Iarna se poate face si schi in zona.
8. Glendale
Plecând pe autostrada Foothill Frwy către vest, la vest – nord vest de Pasadena, intrând între poalele munţilor San Gabriel din nord si culmile Munţilor Verdugo din sud-sud vest, care intră în oras, poţi ajunge, iesind din autostradă si urcând către nord, la o gradină publică, cu arbori umbrosi si peluze frumoase, care urcă dealul. Aici suntem undeva în vestul cartierului Glendale, către Burbank.
Glendale este un oras suburbie a ariei Los Angeles, situat în estul văii San Fernando, intersectat de culmea montana Verdugo. Glendale are circa 200 000 locuitori.
Aproape trei sferturi din populaţie sunt albi, iar o cincime sunt hispanici ori latino. Din totalul locuitorilor, circa 40 % (80 000) sunt armeni.
Glendale este situat între Pasadena si Burbank, fiind un cartier sau oras asemănător cu Pasadena, doar că este mai răsfirat si mai jucat, având străzi în pantă si locuinţe cocoţate pe dealuri si pe coamele lor.
Există, fireste si un downtown Glendale, cu câteva imobile mai înalte de birouri pentru instituţii si bănci.
În capătul de perspectivă al aleii carosabile auto, găsesti o poarta de acces pietonal, cu un ancadrament clasic în trei arcade si continui urcarea pe o alee, care te duce in sus, la cateva pachete de trepte ce conduc la biblioteca publică Miradero.
Biblioteca are si un club cu sala de reuniuni si este amplasată oarecum în mijlocul parcului, în partea mai înaltă a grădinii.
Multi oameni vin aici cu masina, parchează si stau tolăniţi pe gazonul gros, mirosind a iarba proaspat cosita.
Uneori îsi aduc si câte o masuţă pliantă sau un sezlong, pe care stau lejer si iau câte o gustare, adusă la pachet. Dar, majoritatea se asează direct pe iarbă, nefiind nici o interdicţie în acest sens. Cum biblioteca e la poalele unui deal, caprioarele salbatice coboara destul de des si viziteaza zona.
Axul drumului de acces care te conduce către gradină, poarta, aleea ce urcă, are drept cap de perspectivă cladirea frumoasa a bibliotecii, cu portalul de intrare flancat de palmieri înalţi.
Aleea pietonală care te conduce de la portalul de intrare în grădină, până la prima treaptă a scărilor, este flancată de palmieri foarte înalţi, care stau ca niste străjeri, pe mijlocul aleii fiind amplasată o suită de jardiničre mari cu elevaţia din plăci de beton prefabricat profilat.
Clădirea bibliotecii, cât si portalul de intrare au o arhitectură clasicistă, albul faţadelor dând o nota de eleganţă aparte. De fapt aici se afla asa-numitul Brand Library and Art Center.
Există un colegiu pentru comunitatea din Glendale, precum si un grup scolar în limba armeneasca. Cunoscutul actor John Wayne este originar din Glendale, ca si încă mai mulţi oameni de cultură si de artă. Glendale este o macrozonă rezidenţială extinsă, cu un mediu urban linistit si foarte plăcut pentru locuire.
9. Santa Monica
Oras costier, situat imediat lângă litoralul oceanului Pacific, Santa Monica este o asezare de vacanţă, cu o plajă imensă, lată de circa 150 m., cu nisip fin, ideal pentru plajă. Pe cornisă se însiră hoteluri si alte dotări specifice, aliniate la o sosea care desparte plaja de curnisa înverzită, amenajată pentru locuire si vacanţe.
Apa oceanului este, ca de obicei, mai rece ca cea a mărilor si valurile sunt foarte mari la mal, asa încât turistii nu prea se înghesuie să facă baie prea mult timp. De-alungul plajei circulă avioane de agrement, care trag după ele lozinci mari cu reclame, iar uneori, ca dealtfel si în oras, se ridică baloane mari cu reclame diverse înscrise.
Atmosfera în Santa Monica este permanent estivală, întreţinută de permanentul dute-vino al turistilor, veniţi din toate colţurile lumii. Totusi, datorită mărimii plajei si zonei de primire turistică, întinsă pe câţiva kilometri de-alungul litoralului, nu se poate spune că zona este aglomerată vreodată.
De asemenea, zona este menţinută permanent în ordine si curăţenie, prin grija autorităţilor.
|
Gheorghe Ionascu 2/13/2017 |
Contact: |
|
|
