Miza mizelor
Dupa ce le trage un perdaf, Iisus pleaca dintre carturari si farisei, iar acestia, in loc sa-i mustre constiinta, nutresc alte ganduri:
Ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască cu înverşunare şi să-L facă să vorbească despre mai multe,/ pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. (Luca 11,53-54)
Dar scapand de carturari si farisei, da peste doi frati care, certandu-se pentru mostenire, ii cer sa intervina, sa medieze , am spune noi astazi in termini juridici. Daca fratii nu se inteleg ca fratii, ajungand in conflict, poate chiar sa-si ia viata pentru mostenire, este rezultatul invataturii strambe a carturarilor si fariseilor. Stiind ca acestia Il urasc cu inversunare si pandesc sa-L prinda in cuvant, le-a dat fratilor un raspuns la care nu se asteptau:
Zisu-I-a cineva din mulţime: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine“./Iar El i-a zis: „Omule, cine M'a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?“/ Şi a zis către ei: „Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale“. (Luca 12, 13-15)
Dupa aceasta urmeaza pilda bogatului caruia i-a rodit tarina si intentiona sa-si faca hambare mai mari si sa se bucure de roade, traindu-si viata in desfatare. Despre lucratorii tarinei nu se spune nimic. Probabil le va fi dat un pumn, doua de roade peste minimul de plata cu care i-a angajat.
Biserica este, in primul rand, trupul mistic al lui Iisus Hristos, Dumnezeu-adevarat si Om-adevarat, trup al carui cap este Insusi Mantuitorul, trup care se traieste ( de aceea este mistic) in gand, in cuvant si in fapta, de toti cei altoiti prin botez pe acest trup.
Biserica mediaza intre om si Dumnezeu, invatand, mangaind, oblojind ranile, ajutand pe crestin sa se ridice si sa-si continue mersul pe cararea ingusta spre mantuire. Biserica nu este judecatoare si impartitoare peste fratii care, urmare lacomiei, se cearta pentru avutii. Daca intervine, prin reprezentantii ierarhiei eccleziale, nu o poata face decat din perspectiva misiunii sale in lume.
Carturarii si fariseii ( multi crestini ortodocsi prin botez!) , Il urasc pe Iisus Hristos ( deci si Biserica Sa) cu si mai multa inversunare astazi. Carturarii si fariseii, “inteleptii” zilelor noastre, se afla peste tot: printre elitele intelectuale (de)formatoare de opinie, printre jurnalisti, printre dascali, printre cei care impart dreptatea, printre teologi, printre politicieni, in cancelariile imparatilor, regilor, presedintilor, ministrilor, in birourile somptuoase ale patronilor nationali si multinationali, in lumea vedetelor etc. Acestia nu traiesc din pomana ( in Romania se numeste salariul minim pe economie) ci din salarii, sponsorizari, granturi etc.dolofane. Dar “ Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte.” (I Corinteni 3,20 BVA)
Corb la corb nu-si scoate ochii dar si corbii ajung sa se certe de la prada. Si ca sa nu-si scoata ochii in cearta, impart pe cei multi in tabere. Taberele, tinand partea unuia sau altuia, ajung sa-si scoata ochii si chiar sa se omoare. Cum sa se impace fratii, facand trimitere la constitutii, directive, legi, ordine, ordonante, declaratii, drepturi ale omului etc. etc. schimbatoare ca vremea, productii ale intelepciunii lumii acesteia, nebunie in fata lui Dumnezeu? “Că înţelepciunea lumii acesteia nebunie este în faţa lui Dumnezeu; pentru că scris este: Cel ce-i prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” (I Corinteni 3, 19 BVA)
Biserica vazuta, incercand sa impace fratii conform intelepciunii lumii acesteia, abdica de la misiunea de a-L marturisi pe Hristos in fata lumii. Vaticanul, mai ales dupa al doilea razboi mondial si , mai abitir, in mileniul trei, tot plecand capul la pretentiile si capriciile lumii acesteia, a ajuns in situatia ca Papa Francisc cel “ popular” sa se planga ca se imputineaza preotii, monahii si cedinciosii catolici.
Asta isi doreste conspiratorul acesi lumi, Satana: nu numai sa se imputineze ci sa dispara preotii, monahii si credinciosii ortodocsi si, in general, tot ce este crestin, cu concursul crestinilor. Adica sa dispara, daca se poate, icoana lui Hristos primita in suflet la botez. Cu ce va fi inlocuita? Cu cea a omului Satanei, contrafacerea Mantuitorului: “Potrivnicul , cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru'nchinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este dumnezeu.” (2 Tes. 2,4,BVA) (….) Pentru că taina fărădelegii e la lucru încă de pe acum; numai să fie scos din drum cel care o ţine pe loc, /şi atunci se va arăta Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu arătarea venirii Lui.” (2 Tes.2,7-8 BVA)
Aceasta este miza mizelor ,nevazuta si nedeclarata, a tuturor protestelor de astazi si a conflictelor sociale de proportii globale din deceniul urmator.
Putem pierde tot, putem ajunge ca Iov, in zdrente, plini de bube, pe o movila de gunoi in afara cetatii, adica a civilizatiei, dar icoana lui Hristos, nu, pentru ca ne ia… dracul, la propriu!
”In veacul al VIII-lea al erei crestine a fost, printre altele, o mare lupta pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al VlI-lea, sa apere cinstirea sfintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la imparati, precum ca sunt chipuri cioplite si inchinare la lemne. Desi atunci s-a pus capat rautatii si multe veacuri icoanele au fost in cinste, astazi iarasi li se gaseste vina. Atunci li se zicea ca-s o inchinare gresita lui Dumnezeu. Azi vina lor e ca amintesc de Dumnezeu.
Dar mai e o icoana in primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem in noi in fiecare; - caci de la Botez fiecare suntem destinati sa fim o icoana a lui Iisus. Impotriva acestei icoane a lui Iisus in om, se da azi o lupta mai vrajmasa ca odinioara impotriva sfintelor icoane.
Se da o lupta impotriva icoanei omului! - Unde-i sunt aparatorii!?” (Sursa text: Parintele Arsenie Boca - Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 333, 334)
Somerville, MA
|
Nicusor Gliga 2/12/2017 |
Contact: |
|
|
