Canadiana - Aventuri la inceput de an
Am simtit cu totii, fără indoială, de-a lungul vietii, atractia misterului – de la fiorii reali dati de unul dintre cele mai [ndrăgite jocuri ale copilăriei, v-ati ascunselea, până la experimentarea misterului sub forma unui exercitiu de logică, atunci când, mai târziu, ne afundam [n binecunoscutele romane politiste ale lui Arthur Conan Doyle sau cele ale Agathei Christie.
Mileniul al treilea – cu adevărat desprins din universul literaturii stiintifico-fantastice – a dus această trăire a misterului la un alt nivel – acolo unde aventura este experimentată nu numai la nivelul imaginatiei, ci si in planul realitătii. Autorul acestei inovatii este japonezul Takao Kato, creatorul primului joc de evadare real.
Ideea i-a venit [n 2006,privind o cunostintă a sa jucând un astfel de joc de evadare, insă virtual. (Pentru cei care, asemenea mie, sunt mai putin cunoscători in acest domeniu, jocurile de evadare, apărute [n anii ’80, constau [n actiunile pe care jucătorul, identificat cu personajul de pe ecran, le [ntreprinde pentru a scăpa dintr-o anume locatie, unde este [nchis(ă). Pentru a avea succes, jucătorul trebuie să găsească o serie de indicii ascunse pe ecran, iar mai apoi să fie capabil să le interpreteze corect, pentru a putea evada.)
Takao a fost primul care s-a intrebat dacă nu ar putea aduce aventura de pe ecranul computerului [n lumea reală. Un an mai târziu, [n 2007, el lansa, prin intermediul companiei sale, SCRAP Entertainment, ceea ce azi este cunoscut la nivel mondial drept The Real Escape Game.
Zece ani mai târziu, acest gen de jocuri este jucat de milioane de oameni din lumea intreagă. Din Japonia, jocul a călătorit in Europa, unde primele astfel de camera de evadare au fost [nfiintate in anul 2011 in Ungaria, de către Attila Guyrkovics, fondatorul companiei Parapark.
Jocuri reale de evadare se găsesc in nenumărate locatii din Statele Unite si Canada. Tematica lor este variată (schimbându-se o dată la câteva săptămâni), asa precum este si gradul lor de dificultate. Jucătorii au la dispozitie, de obicei, o oră, in care trebuie să [si folosească simtul observatiei si logica pentru a “dezlega” o serie de mistere (indicii) ce le vor facilita iesirea din cameră (evident, din motive de securitate, camera nu este efectiv [ncuiată, [nsă suspensul jocului te face uneori să uiti acest lucru si să trăiesti evenimentele cu aceeasi intensitate cu care le-ai trăi dacă ai fi cu adevărat captiv). Cei care joacă aceste jocuri sunt tineri, sau mai putin tineri, [n căutarea unui divertisment mai elevat, care să le stimuleze imaginatia si logica, sau care doresc să [ntărească acel spirit de echipă pe care se pune pret [n zilele noastre.
Am participat si eu, pentru prima dată,I[ntr-un astfel de joc, acum, la inceput de an, ca unul dintre [nsotitorii unui mic grup de tineret. Tematica aleasă era aceea a echipajului unei nave spatiale, care, avariate fiind, este amenintată să fie lovită, si, in consecintă, distrusă de un asteroid. Desi m-am simtit ca unul dintre personajele unui indrăgit serial, “Star Trek”, nu am fost la inăltimea unui căpitan Picard sau locotenent Worf, astfel că eforturile conjugate ale grupului nostru nu au putut “salva”, in cele din urmă, nava, desi eram foarte aproape de această rezolvare a situatiei.
Sperând ca data viitoare să mă pot număra si eu in categoria mult râvnită de “Winners” (acesta este panoul cu care echipa câstigătoare este pozată), m-am resemnat, alături de ceilalti jucători, să primesc o plancardă, nu mai putin demnă, pe care scria “So Close”, exprimându-mi dorinta de a experimenta din nou acest joc benefic pentru ridicarea nivelului de energie, prin ascutirea simturilor si stimularea unui alt mod de gândire, in afară granitelor impuse de rutină.
|
Eliza Ghinea 2/3/2017 |
Contact: |
|
|
