Furtul
Pentru tot omul e clar ca furtul inseamna actiunea de a-ti insusi ceea ce nu-ti apartine, in cele mai diverse moduri. In functie de ce se fura, modul in care se fura si felul in care se fura, furtului i se mai spune: hotie, jaf, borfășie,ciordeală, găinărie,juleală, mangleală,prăduială, pungășie, sfeteriseală ,șparleală,șterpeleală, șuteală etc.etc.
Furtul este vechi de cand lumea, de la crearea fiintelor netrupesti, ingerii. Primul hot, care si-a pus in gand sa fure chiar tronul lui Dumnezeu, a fost Lucifer. Nici nu si-a terminat bine gandul si s-a prabusit din inaltul cerului, cu tot cu ceata de ingeri, in intunericul cel mai dinafara.
Potrivit mitologiei grecesti, banuim ca intentia esuata a lui Lucifer ( devenit Satana) a servit drept inspiratie pentru Prometeu (odrasla unui titan si a unei nimfe), un tanar zeu disident care a furat focul zeilor si l-a adus oamanilor. Pentru aceasta fapta a fost inlantuit in Muntii Caucaz si pedepsit sa-i manance un vultur ficatul ( care crestea la loc). Acest foc era, de fapt, o proprietate intelectuala a zeilor, un fel de know-how, care ar fi permis aparitia societatii omenesti. Cu timpul, Prometeu a devenit un simbol al materialistilor, al razvratitilor impotiva lui Dumnezeu.
Povestea asta cu Prometeu este o facatura a lui Lucifer cel cazut pentru ca oamenii sa nu stie care este adevarul.
N-a exitat niciun Prometeu care sa fi furat focul zeilor dar a existat al treilea fiu al lui Adam, Set, care-l inlocuieste pe Abel, cel ucis de fratele sau Cain. “Adam a cunoscut-o iarăşi pe Eva, femeia sa; şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: „Datu-mi-a Dumnezeu un alt vlăstar în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain“/Lui Set, de asemenea, i s'a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. De atunci au început oamenii să cheme numele Domnului Dumnezeu.”(Facerea 4, 25-26). Potrivit Hronografului lui Chedrinos, Set este luat de ingeri de pe pamant si , timp de patruzeci de zile, primeste toate cunostintele ( know-how-ul) de care avea nevoie societatea omeneasca.
Unul din ipostasurile pacatului, pe care-l mosteneste fiecare om , furtul a “ evoluat” de la formele cele mai grosiere pana la cele subtile ( si legale)!) de astazi.
“ Sa nu furi” (Iesirea 20,15) este a opta porunca dumnezeiasca. Potrivit catehismului orthodox ( http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=881 ) , impotriva acestei porunci se pacatuieste prin:
1) Luarea pe ascuns a lucrurilor straine (furt);
2) Luarea cu sila si pe fata a lucrurilor altuia (pradare);
3) Luarea bunurilor straine prin mijloace viclene (inselaciune), de pilda prin falsificare de acte, cumparare cu bani falsi, vanzarea cu masuri mincinoase, delapidare;
4) Vanzarea celor trebuitoare traiului cu preturi de doua sau mai multe ori mai mari (specula);
5) Luarea de dobanda mare (camatarie);
6) Oprirea platii cuvenite lucratorilor;
7) Luarea de bani pentru lucruri pe care cineva este indatorat de slujba sa sa le faca, sau pentru a le face altfel de cum cere legea (mita);
8) Neintoarcerea lucrului luat cu imprumut;
9) Neimplinirea datoriei cerute de slujba pe care o are cineva, adica primirea unei plati fara a munci;
10) Trairea din cersetorie, atunci cand cineva poate sa-si castige hrana prin munca;
11) Insusirea lucrurilor inchinate lui Dumnezeu sau lasate prin daruri si testamente Bisericii (sacrilegiu);
12) Vanzarea si cumpararea pe bani a harului sfintitor, adica cumpararea cu bani, si nu dobandirea prin vrednicie, a puterii de a savarsi slujbe bisericesti (simonie).
Cei alesi, atunci cand depun juramantul, cu mana pe Biblie (pe care n-au deschis-o niciodata!) ar trebui sa citeasca cu voce tare, in fata asistentei, cele 12 forme de furt!
Stand stamb si judecand drept, vom constata ca niciuna din formele de furt nu lipseste niciunui neam, niciunei societati, oricat de civilizata si onorabila s-ar defini. Si totul porneste de la pacatul de a-L fura pe Dumnezeu de ceea ce-I apartine de drept.
Mult iubita si stimata democratie este, de fapt, un furt de putere, puterea furata de popor de la Dumnezeu. Se trece de la teonomie, in care Dumnezeu stabileste regulile de comportament pentru om, la democratie, in care omul isi stabileste propriile reguli, chiar daca astazi, pe alocuri, se mai face referire la Dumnezeu cu formule de genul “Nihil sine Deo“, “ In God we trust”, Asa sa-mi ajute Dumnezeu!” etc.
Cum puterea poporului nu se exercita de fiecare in parte, unul sau putini din cei multi trebuie sa stea in frunte. Concurenta, competitia, lupta etc. pentru “ ranguri si proportii” ( Adrian Paunescu) a dus la degenerarea “ puterii poporului” in tot felul de puteri ( cratii,de la kratos = putere in grec.), exemplificate si explicate pe scurt aici: http://www.toupie.org/Dictionnaire/xxx_cratie.htm
Un alt drept dumnezeiesc furat, consecinta a autonomiei, este dreptul de viata si de moarte. Omul autonom si-a stabilit legal (!) dreptul de a-si lua viata si de a lua si viata celorlalti semeni, nu din fasa, ci chiar din pantecele mamei.
Facand abstractie de lipsa de coerenta ( pare o boala globala…) a noii administratii mericane, trebuie mentionat ca femeile care au marsaluit la Washington ( si prin alte parti de lume), impotriva lui Trump, si-au aparat si dreptul democratic la avort, potrivit principiului “ Eu te-am facut, eu te omor!” Sa presupunem ca Dumnezeu i-ar fi spus Sarrei: “ Ia-l pe unicul tau fiu, Isaac, du-te pe muntele Moria si sacrifica-l pentru Mine!” iar Sarra ar fi raspuns: “ Da, Doamne, asa voi face, dupa cuvantul Tau!”. Ce-ar fi spus Dumnezeu? Ar fi spus ca Sarra nu-i in toate mintile. Femeia da viata, nu ia viata!
Marea majoritate a femeilor recurg la avort din nestiinta stiintifica, medicala si, nu in ultimul rand, spirituala! Cineva le fura de dreptul de a sti!
Avand in vedere ca “"Tot omul este mincinos!" (Ps.115, 2), rezulta ca , intr-o forma sau alta, este si hot. Unii isi recunsc pacatul in fata lui Dumnezeu si promit sa-si indrepte purtarile ( cei care conduc, care invata, care impart dreptatea, ar trebui sa dea exemplu), altii sunt prinsi cu rata-n gura si se jura ca nu fura!
Justitia este legata la ochi pentru a fi impartiala. Dar, oare, a fost vreodata impartiala? In post-democratie ( adica democratia decrepita), cine ajunge la putere, leaga justitia la ochi, conducandu-o selectiv spre anumiti hoti.
Alteranta la putere, devine o alternanta de hoti. Care alternanta determina proteste de strada, o alta forma de democratie, care va emana alti politicieni…
Ultima solutie, inc-o revolutie!
Revolutia lui Dumnezeu “când va desfiinţa toată domnia şi toată stăpânirea şi toată puterea” (I Corinteni, 15,24) si va fi totul in toti si in toate.
Somerville, MA, 2 februarie 2017
|
Nicusor Gliga 2/3/2017 |
Contact: |
|
|
