Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou - La granita-ntre vise
Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou (prin volumul La granita-ntre vise), reprezintă ca poetă, parafrazându-l pe Aristotel în Poetica, ,,arta care imită slujindu-se numai de cuvinte, simple ori versificate” .
Poeta, îsi pune în miscare sufletul, răspândind un ton si un spirit de unitate, printr-o fortă magică si unificatoare - imaginatia, printr-un limbaj prin care îsi explorează propria sa uimire. Drum lung prin viata mea am făcut/ Si pe pământ, în genuni si printre stele.../ Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans înselător cu ele!... Am colindat ani si ani, ce-mi par un veac,/ Căutând prin neant, pe cineva... ceva.../ Voiam să strig, dar nu puteam decât să tac,/ În vis, himere să nu mă bântuie cumva! (La granita-ntre vise)
Gândurile poetei au prins culoare, ne transpune în bucuria visului si chiar ironia subtilă este de remarcat. „Poezia nu se învată de la altii, nu e un act mimetic. Poetul e un Narcis, îsi asumă existenta lumii prin propria-i trăire; are centrul creatiei în el însusi” (Friedrich Schlegel).
Volumul ,,La granita-ntre vise” ne arată complexitatea dintre poet - pictor, menirea medicului de a salva suflete si a omului de a aduce un balsam prin vers celor apropiati. Anna- Nora Rotaru-Papadimitriou, o iubitoare de oameni si frumos, mocneste ca un rug pe altarul poeziei.
Poezia Annei-Nora Rotaru-Papadimitriou se asează cuminte între pagini, păstrând o linie clasică, având tendinta să compare poezia cu un tablou, construind astfel o metaforă, în timp ce, făcând diferentierea dintre poezie si tablou, poeta afirmă un adevăr literal.
Strigătul către divinitate este ca o chemare; Mi s-a stins în mine farul,/ Ca o flacără ce moare,/ Parcă Domnul mi-a luat harul,/ De-a găsi calea spre soare! (Dincolo de granite)
Putem vorbi despre o remarcabilă ars poetica a expresionismului, lirismul poetei fiind plin de culoare pentru persoana iubită: Te-am asezat pe-un plai, sub un stejar, Iubire.../ Să-mi stai la umbra lui, să mi te odihnesti,/ Căci vor veni în valuri, clipe-n rătăcire/ Să mi te smulgă, de să nu stii cum să le-opresti!/…Vor încerca să tragă de pe tine, rufe-sentimente,/ Să te dezgolească, de ce mai de pret ai adunat,/ Lăsând pe trupul tău firav adâncile amprente/ Ale obscenitătii, ce-ti vrea vesmântul destrămat! (Secretul unei iubiri adevărate)
Frământată de întrebări existentiale, se situează adesea, ancestral, într-un dialog direct. Anotimpurile, sentimentele, tăcerile albite de mersul lucrurilor, o întăresc prin vers găsindu-si aleanul. Si... e septembrie, azi parcă e ziua mea.../ Din frunze ruginii mi-am pus o stemă... A mai trecut un an, a mai căzut o stea,/ S-au scuturat petalele din crizantemă.../ Gândurile-mi plutesc, ca valurile de nori,/ Unii-s mai pufosi, alti-s mai grei si cenusii.../ Îmi cântă-n cor zefirii, cu glasuri de viori,/ Un adagio, de bun rămas, că n-o să-mi vii... (E septembrie...)
Este greu departe de tară, si totusi inima este acolo unde îi sunt cei dragi.
Contopindu-se cu sentimentele celor din jur, reuseste să surprindă realitătile dureroase ale vietii.
Poeta Anna- Nora Rotaru-Papadimitriou scrie din iubire, fiecare poezie având rolul unui dar mistic, ca un pocal dăruit în noapte de îngeri veghetori. Chemările si tristetile sunt apele reci ce le întâlneste în noapte. Dorul de părinti, este mistuitor. Uneori si tăcerea o doare…
Anna Nora Rotaru-Papadimitriou este într-o căutare asiduă a descoperirii eului său poetic. Piosenia versului religios, tematica filozofică, cuprinsă de acel fior liric unic, îi dau noblete si statornicie. Ea scrie din iubire fată de cuvânt, asternând în bratele noastre ca pe niste flori, poemele ce alcătuiesc acest volum.
Sper, ca poeta Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, prinsă în vârtejul existential, să ne dăruiască noi volume, ca ofrandă iubirii sale pentru semeni.
(Prefată la volumul de versuri La granita-ntre vise de Anna Nora Rotaru-Papadimitriou,-)
|
Mariana Gurza 2/1/2017 |
Contact: |
|
|
