Scrisoare pastorală
Dragii mei ,
La început de an 2017, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră si celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranta si credinta, să aveti pace, liniste sufletească, bună întelegere si trăire în Duh si în Adevăr! La multi si fericiti ani!
*
Sperante si nelinisti. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am păsit în noul an. Unii ne bucurăm, altii privim cu nostalgie în urmă la anii ce s-au dus, altii cu sperantă sau cu teamă către viitor. Oricum, cuvintele Poetului sunt mai actuale ca oricând în această perioadă: ,,Cu mâine zilele-ti adaogi,/ Cu ieri viata ta o scazi/ Si ai, cu toate astea,-n fată/ De-a pururi ziua cea de azi!”
Pentru Dumnezeu nu există această împărtire a timpului, asa cum o avem noi. Pentru el ,,o mie de ani sunt ca o clipă”. Pentru noi măsurarea si împărtirea Timpului este necesară, pentru a ne aduce aminte că suntem călători pe acest pământ, că am adăugat un an în buchetul vietii noastre, sau că ne-am mai apropiat un pas de Marea Întâlnire cu Judecătorul lumii.
Parcă mai mult ca oricând, privesc cu teamă către viitor. Nori tulburi se abat peste lume, ceata se intensifică la orizont si lumea e tot mai debusolată. Parcă am început să n-o mai înteleg. Vorbeam întotdeauna de ,,evolutia lumii” de la un an la altul, de la un secol la altul. Tot mai sus, tot mai sus, urcând pe culmi….! Azi mă întreb, dacă nu cumva este vorba, în realitate, de o involutie a lumii, adică o coborâre. Desigur, trebuie să recunoastem că, sub aspect tehnic, omenirea a făcut progrese inimaginabile în secolele trecute si fiecare dintre noi poate constata acest lucru. Aparatura si masinăriile de tot felul ne-au inundat viata. Din păcate, ne-au făcut pe multi dintre noi robii lor. Observ, însă, că se neglijează tot mai mult cea mai de pret valoare a planetei noastre: Omul.
Parcă, în mod sistematic, cineva, de acolo de la cârma pământească a lumii, caută să facă din om o masinută oarecare, un robotel fără personalitate. Sunt distruse treptat valori spirituale, morale si sociale milenare. Punem în loc niste aberatii, de care strămosii nostri nici nu ar fi avut curajul să vorbească, fiindcă ar fi intrat în pământ de rusine.
M-as referi în aceste rânduri doar la familie, lăsând de-o parte otrăvirea zilnică prin mâncare, prin băutură, prin aer, discrepanta dintre lumea bogată si lumea săracă, bolile de tot felul, pentru care se face prea putin spre a le vindeca, însingurarea omului în mijlocul unei lumi, care mai degrabă seamănă cu o junglă si multe altele.
Fiecare dintre noi, crescuti în spiritul bunei traditii românesti si crestinesti, cunoastem cât de importantă este familia în viata unui om, în viata societătii. Asa cum nu trebuie să mai explici că-ti este necesar aerul, apa, mâncarea, tot asa este si familia. Ea este izvor de viată, de iubire, de bucurie, reazim la nevoie, sansa de supravietuire a omenirii. Este rânduiala lui Dumnezeu pentru lume, fiindcă ,,nu este bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem lui ajutor dintr-însul!” Si i-a făcut-o pe femeie, i-a dat-o cu indicatie clară: ,,Cresteti si vă înmultiti! Umpleti pământul si-l stăpâniti!” Asa a înteles omenirea milioane de ani si azi suntem peste sapte miliarde de oameni pe pământ. Si toate au fost bune si frumoase si a fost seară si a fost dimineată, adică o rânduială, o ordine clară.
Iată că în vremea noastră s-au ivit oameni, care se cred mai destepti decât Dumnezeu si vor să aducă o altă ordine, o altă rânduială. Familia nu trebuie să mai fie unirea liber consimtită dintre un bărbat si o femeie, ci ,,unirea dintre doi parteneri”. Copilul nu trebuie să stie că are tată si mamă, ci părintele 1 si părintele 2, iar acestia pot să fie amândoi bărbati, sau amândoi femei. Mai multe state zise democratice au adoptat legi, care permit ,,căsătoria” dintre doi bărbati si dintre două femei. Lucrurile acestea se petreceau până anul trecut în tările de religie catolică si protestantă. Anul trecut a legiferat si Grecia această orgie. Grecia, vârful de lance al Ortodoxiei, de foame, de sărăcie, a fost nevoită să cedeze. Au îngenuncheat-o! Mai sunt în Europa vreo saisprezece state, care mai rezistă presiunilor de acest gen. Oamenii de bună credintă de la noi au organizat un referendum, care să oblige pe parlamentari să modifice textul Constitutiei si să prevadă acolo în mod expres, că ,,familia este unirea dintre un bărbat si o femeie”. S-au adunat peste 3.000.000 semnături, dar oficialitătile n-au făcut nimic concret până acum să dea curs acestei dorinte a poporului român. Să zicem, totusi, că se va reusi. Va reusi generatia noastră. Dar mâine? Va fi la rând generatia facebook-lui, a internautilor. Va fi generatia pruncilor de azi, care învată(sau vor învăta si la noi în anii viitori!) de la grădinită si până la terminarea liceului, despre actul sexual si perversiunile sexuale. Dacă azi, pentru omul de bună credintă lucrurile acestea sunt strigătoare la cer, pentru omul de mâine ele vor fi ceva ,,normal”, asa cum este ,,normal” să umbli cu unghiile netăiate, dar vopsite.
Familia îsi pierde rolul de a creste si educa pe copii. Atâta vreme cât tu, părinte, nu ai voie să-l atingi cu o palmă sau cu o vorbă pe copilul tău, pierzi orice autoritate asupra lui. Dacă pruncul se va supăra că nu i-ai dat luna să joace fotbal cu ea sau l-ai pus să-si facă lectiile, te va pârî că-l persecuti si ti-l va lua si-l va duce la orfelinat, ori îl va da unor îngrijitori plătiti.
Parcă n-ar fi fost atâtea si atâtea cauze care duc la destrămarea familiilor! Trebuia să pună pe tapet si aceste anomalii. Mâine, eu, ca preot, voi fi reclamat că am refuzat să cunun pe Ion cu Gheorghe, sau pe Marita cu Joita. Voi fi amendat cu cât nu face salariul pe un an întreg, pentru că am încălcat ,,drepturile omului”. Asta de două ori, fiindcă a treia oară voi intra în puscărie!
Antihrist îsi face tot mai simtită prezenta în lume, iar desfrânata apocaliptică cutreieră ca un corb al mortii peste tări si peste suflete.
Cu un mileniu si jumătate în urmă, un om de o cruzime nemaiîntâlnită a trecut prin foc si sabie pământurile românesti. Era regele Atila, conducătorul hoardelor hune, strămosii ungurilor de azi. Bătrânii nostri îl spuneau ,,biciul lui Dumnezeu”! Voiau să spună că Dumnezeu îi pedepseste prin acel om pentru păcatele lor.
Privesc cu teamă spre viitor si văd că ,,biciul lui Dumnezeu” se ridică din nou, gata de-a se slobozi asupra noastră. Musulmanii invadează Europa, leagănul crestinismului. Nu mă refer la amărâtii care fug îngroziti de moarte ca să caute un adăpost. Mă refer la cei infiltrati printre ei, care-si fac din curătirea pământului european de scârnăviile destrăbălării morale un ideal, pentru care sunt gata să-si dea si viata. Când fac atentate si lasă în urmă zeci si sute de cadavre, socotesc că si-au împlinit misiunea lor de reformatori ai vietii morale, de ,,bici al lui Alah” asupra păcătosilor. Privesc cu teamă spre viitor, fiindcă, după cum spun statisticile, până în 2050, jumătate din populatia Europei va fi musulmană. În Siria au fost crestini si musulmani. Siria avea crestini înainte de a se crestina Sfântul Apostol Pavel. El a primit primele notiuni ale învătăturii crestine în capitala Siriei, în Damasc. Ei bine! Mii de oameni nevinovati din Siria au fost ucisi în ultimii ani pentru simplul motiv că erau crestini. Biserici au fost distruse, case de crestini incendiate, episcopi si preoti ucisi sau răpiti si multe-multe alte atrocităti.
Privesc spre viitor si tare mi-e teamă că-ntr-o zi cel care va îmbrăca reverenda de preot, va îmbrăca ceea ce se numea ,,cămasa mortii”. Preotia însăsi, ba chiar statutul de crestin, vor trebui să aibă din nou dimensiunea martirică, jertfelnică de altădată. Atâta destrăbălare morală nu poate fi spălată decât cu sânge!
Se aud tot mai puternic zăngănind armele si la răsărit si la apus. Taberele militare se pregătesc tot mai intens, cu arme tot mai sofisticate pentru război pe pământ, în aer, pe apă! Se pregătesc să…. lupte pentru pace! Fiare hămesite plănuiesc sfârtecarea României!
Rugati-vă lui Dumnezeu să ne aibă în pază. Sodoma si Gomora ar fi scăpat nemistuite de flăcări, dacă în ele ar fi fost doar zece drepti, adică oameni curati sufleteste, nepervertiti de păcate. Haideti să fim noi, românii, cei zece din cetatea Europei, pentru care Dumnezeu să n-o pârjolească!
*
La cumpănă de ani. Îi multumim lui Dumnezeu pentru tot si pentru toate, căci fără El suntem praf si pulbere. Atât cât vrea El mai fiintăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieste, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim!
Vă multumim cordial tuturor pentru tot sprijinul ce ni l-ati dat în cursul anului 2016! Vă multumim tuturor celor care ne-ati primit cu colindul, atât la Crăciun, cât si la Bobotează, după datina străbună, ca niste adevărate familii de crestini! Vă multumim cordial pentru darul ce ni l-ati făcut, fiecare după voia si posibilitătile ce le-a avut, dar mai ales pentru bunăvointa crestinească si românească. Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toti sănătosi si cu voie bună multi ani de aici înainte!
La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilant fiecare dintre noi cu privire la viata noastră, la familiile noastre, la sperantele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile si rânduielile acestea ale anotimpurilor, viata ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Asadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume si să ne facem un examen de constiintă fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vietii noastre de până acum, cu toate ale sale bune si rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi si Dumnezeu. Ia gânditi-vă, ati găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă rosească obrazul la gândul că va vedea-o Cel de Sus? Sau chiar si numai ceilalti semeni ai Dumneavoastră?! E o grea încercare. Căutati, de asemenea, să socotiti dacă ati făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca sotul, sotia, copiii, părintii, socrii, cumnatii Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când ati vorbit, când ati muncit împreună. Vedeti dacă ati făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-ati făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteti împăcati cu Dumneavoastră însivă, cu cei din jur si, mai ales, cu Dumnezeu. Încercati să vă imaginati, că în clipa următoare ati fi chemati înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveti, oare, bagajul făcut? Sunteti, într-adevăr, pregătiti de marea călătorie? Aveti suficiente argumente ca să vă apărati la dreapta judecată pentru faptele săvârsite în această viată? Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani. Faceti planuri pentru familia Dumneavoastră, dar tineti seamă si de ceilalti membrii ai familiei. Vedeti dacă si lor le place si dacă sunt de acord cu ceea ce vreti să faceti. Numai asa va fi armonie si unitate în casa Dumneavoastră si nimănui lehamite nu-i va fi, că stati sub acelasi acoperis! Dumnezeu să vă ajute si să fie bine!
*
Îndemnuri părintesti ale Sfântului Ioan Gură de Aur(II): ,,Noi putem încă să si pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile si pe supusii nostri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legati cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeste de sufletul său, jură, minte, ocărăste-l si-l pedepseste, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, si toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu.
Iar dacă vezi că el a gresit împotriva ta, si în slujba ta a fost lenes, iartă-l si tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, multi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuti, cât si cu slugile lor. Când acestia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri si nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu si si-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.
Mai departe. Poate tu trebuie să-ti faci prieteni. Fă-ti prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ti faci vrăjmasi, fă-ti-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni si vrăjmasi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitati la masă si care ne părtinesc în lucrurile cele pământesti, ci să ni-i câstigăm pe acei prieteni care totdeauna tin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greselile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăsi ne ridică, si prin sfat si rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu. Dar si vrăjmasi trebuie să-si facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om desfrânat, încălcător de lege, plin de păcate si de socotinte rele, care voieste să te ducă la cădere si să te amăgească, retrage-te si fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteste ochiul tău cel drept, scoate-l si-l aruncă de la tine“ (Mat., V, 29). Prin aceasta, El îti porunceste ca si pe prietenii pe care tu îi iubesti ca pe ochiul tău, si care îti sunt foarte folositori în viată, să-i smulgi si să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.
Când te duci în societate si trebuie să vorbesti multe, fă si aceasta pentru Dumnezeu. Si când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbesti cu altii despre lucruri pământesti, despre lucruri desarte si nefolositoare, ci despre adevărata întelepciune, despre cer si iad; când nu vorbesti nimic de prisos si fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit si pentru ce, cum a câstigat cutare asa de mult si s-a făcut asa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a mostenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, si altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu altii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem si să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăsi, tu poti să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu noblete de suflet si nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.
Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda si a dojeni, nu numai a rămâne acasă si a iesi, nu numai a vorbi si a tăcea, ci putem si a ne întrista si a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleste si te întristează, si prin această întristare tu vei câstiga mântuirea cea fără de căintă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăintă spre mântuire, fără părere de rău” (II Cor., VII, 10). De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci multumeste lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut asa de slăvit pe fratele tău, si această bucurie îti va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieste, care, în loc de a se bucura si a trage câstig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îsi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?
Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem si a cumpăra si a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem pret mai mare decât cel obisnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, si încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce tine grâul este blestemat…” (Pilde, XI, 26), zice Domnul.
Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara si asa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, asa trebuie si noi, de-a pururea să întrebuintăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate să le faceti spre slava lui Dumnezeu” (I Cor., X, 31).
Asadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori iesim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.
Însă nu numai cu cuvintele, ci si cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea si slava si închinăciunea, acum si în vecii vecilor. Amin.”
*
Rugăciune. Acum, la început de an, vă propun o rugăciune foarte frumoasă si cuprinzătoare, creatie a cunoscutului duhovnic Ilarion Argatu(1913-1999):
„Doamne Dumnezeul nostru si al tuturor puterilor, dăruieste sănătate si vindecă-i pe cei bolnavi, dă-le hrană celor înfometati, haine si adăpost celor ce nu au, libertate celor ce sunt lipsiti de ea, iertare de păcat tuturor. Luminează-le, Doamne, mintea celor ce sunt în examene. Dă, Doamne, liniste si pace în lume si ne iartă pe noi păcătosii! Luminează-le mintile, Doamne, la toti mai-marii vremii, care vor să distrugă întreaga omenire, pentru ca să rămână ei stăpânii acestui sfânt pământ al Tău, Doamne! Întăreste-ne în dreapta Ta credintă, alungă de la noi pe toti vrăjmasii, cei văzuti si nevăzuti. Dăruieste-mi si mie, Doamne, tot ceea ce doar Tu crezi că-mi este de folos; fie, Doamne, asa cum voiesti Tu si nu după voia mea. Binecuvântat fie Numele Tău Cel Sfânt în vecii vecilor, Amin. Doamne, noi ne rugăm pentru cei care nu au timp să se roage, pentru cei care nu au credintă, ce nu au nădejde în Dumnezeu; ne mai rugăm pentru săraci, pentru care nimeni nu se roagă. Si mai pomeneste, Doamne, si pe cei săraci, adormiti întru Domnul si care nu au pe nimeni care să-i pomenească. Amin!
*
Previziuni privind România. O cunoscută vizionară din Bulgaria, Vanga, a făcut câteva previziuni privitoare la România cu câtiva ani în urmă. Având în vedere că multe, foarte multe din previziunile ei s-au împlinit, redăm si noi această previziune, sperând să fie adevărată.
,,În România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de nasterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatră de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaste vor fi cei din poporul său, poporul din care el a iesit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârsirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur îl va mânui.”(Cf. ,,Evenimentul zilei” (httpwww.evz.ro).
*
Zâmbete. ☺Creierul este singurul organ care gândeste, dar nu singurul care ia decizii. ☺Un semn sigur că ai îmbătrânit este că lumânările de pe tort costă mai mult decât tortul. ☺Nu contează dacă esti sărac sau bogat; contează să ai bani! ☺ Rugăciunea Alinutei: ,,Bunule Dumnezeu, fă în asa fel ca Londra să fie capitala Danemarcei, asa cum am scris la lucrarea de control ieri”. ☺,,- Vă temeti de criza financiară si de noul val de teroare?” ,,- După 30 de ani de căsnicie, nu mă mai tem de nimic!” ☺,,- Părinte, iartă-mă că am gresit! Ieri am dat cu masina peste un politician!” ,,- Fiule, aici îti mărturisesti păcatele, nu te lauzi…!”
*
|
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda 1/24/2017 |
Contact: |
|
|
