Jenică Chiriac. Trei cărti de povestiri evanescente
Motto: Eversul literar este suma reversurilor fictionale (t.i)
Jenică Chiriac, scriitor, profesor de fizică, brăilean. Pasionat de scrieri umoristice. Fără a respecta reguli, paradigme, cutume stilistice. Proză scrisă pe viu. Din ,,viul” care nu poate fi contestat de ,,indiferentă”.
Am în vedere trei cărti: Pilule amare, Editura ,,Danubius”, 2008; Cioburi de oglinzi – proză scurtă, Editura ,,M.T.M Prodesign”, 2013; Cronicile pricopsitului, Editura ,,Lucas”, 2016.
,,Pilulele amare”, ne sunt prezentate, în prefată, de Mihail Geanopol. În parte, fidel caracterizat, ,,Jenică Chiriac, nu se hazardează în figuri de stil, în fraze stufoase...”
După cum, în ,,optică”, inversul distantei focale depinde de alte inversabilităti, si în ,,arta” scrisului, oarecum opticizare a realitătii, eversul literar este suma reversurilor fictionale.
Literatura nu este o artă fundamentală. Fundamentele ei, de obicei, insertii ale lingvisticii livresti în contemporaneitate, sunt zdruncinate de marele impact al limbii stradale: un amestec de culturi si subculturi admiratoare sau defăimătoare a bibiotecilor-labirint.
În această atmosferă, de libertate a expresiei cotidiene, se asează si liberalismul exprimării în scris a vorbelor povestitoare-Jenică Chiriac
Cartea ,,Pilule amare”, din acest punct de vedere, se doreste o îndulcire a relatiilor între reflexie si reflecsie, semnificat si semnificant, între notatie si conotatie.
Prin esentializarea lor într-un cod moral, pilulele, revigorează faptele bunului simt omenesc, credinta în virtute si virtuozitate, în respectul fată de aproape, în nerenuntarea la demnitate natională, în traditiile si obiceiurile populare, locale, brăilene.
Redundanta povestirii-tablete-pilulă-bulin, încadrează textul narativ într-o pagină gospodărească, fără respectarea regulii standard, editoriale: de a încadra, da-capo, titlul ,,întâmplării”.
Capitolul I al cărtii, ,,Pilule amare”, se desprinde violent de ceea ce ar fi trebuit să fie ,,independentă tematică”: satiră ce ne înconjoară estimp, prin construirea altor temporalităti.
Capitolul II - D'ale scolii; Capitolul III - Reflectii de cititor; Capitolul IV - Anecdote si nu numai; Capitolul V - Despre necuvântătoare; Capitolul VI – Întâmplări cazone; Capitolul VII – Amintiri rurale. Capitolul VIII – Interviuri.
Că titlul cărtii este al primului capitol, nu are importantă. Foarte bine, cartea, putea să poarte numele capitolului V – Despre necuvântătoare. Sau, putin metaforizat, ,,Despre parsivenii”. Important rămâne efortul scriitorului de a călători în mai multe ,,specii literare satirice ori ....ziaristice”. Si anume, în eseu, pamflet, parabolă. Alternându-le, uneori, în acelasi text-tabletă. Diversificându-le tematic de-a lungul respiratiei sale creatoare. Procedeul frecvent utilizat de scriitorul Jenică Chiriac, în aceste ,,constructii sintetizatoare de moravuri”,este alegoria: exprimarea unei idei generale prin imagini concrete, unitare.
Ideile se dezvoltă în întâmplare concretă până în pragul eseului, rămânând idei deschise. Până în usa larg-văzătoare a parabolei si, la un loc, îmbrătisate de pamflet. De înfierare a anumitor tare etice, politice, sociale.
Abundă în aceste seriale satirice, viata de profesor a scriitorului. Putin mai mult ancombrant fată de intentiile literare initiale.
Reunită, cartea, duce la etirarea unei povestiri în alta si tabletele devin veritabile table atribilare, mai putin sfătuitoare. Mă refer la povestirea ,,Nu vreau să fiu om mare” care ar fi putut purta numele ,,Cum să-ti cheltuiesti salariul,ca profesor”. Ajungând astfel la capitolul ,,D’ale scolii” (Cap. II).
Sunt în această carte si posibilităti de aliniere, în capitolul ,,Pilulelor” a multor povestiri din cap. II – VIII. Bunăoară, ,,Anecdotele” în ,,Pilule”.
Cartea devenind un veritabil ,,satiricon universal”. Evident, umblându-se mai mult la ticluirea ,,ridendo castigat mores.”
Jenică Chiriac, în această satiră-povestire scurtă, nu inventează râsul gratuit. Citindu-i ,,întâmplarea”, ,,alegoria”, ajungi la o sintagmă-sofism, la substanta primară a poantei-bulin, uitând excipientii ei banali.
Trecerea de la ,,banalitate” la ,,pretiozitate” ar fi tehnologia de bază a desăvârsirii panaceului ,,vorbirii în parabole”. Cum ar fi, încheierile-îndemn:
Halal să ne fie! (Second-hand); Oamenii rămân în continuare oameni! (Gesturi); Dacă e asa, mai bine lipsă! (Binele se uită); E bine să măsori de zece ori si să tăi odată! (,,Cap are...”); Înainte, cu Dumnezeu! (Nimic fără Dumnezeu); Dacă dragoste nu e, nimic nu e! (Dacă .....)
Nu mai distingem valoarea de non valoare? Cine stie? (Fapt banal). Unii nu fac distinctia între libertate si libertinaj. Din păcate! (Libertate sau libertinaj)
Aparent, aceste concluzii ale unei dezbateri tematice serioase, ori neserioase, degenerează în ,,aporii” sau ”axiome derizorii”. Dar eversul lor trebuie căutat în/deasupra acestor grăbite conciziuni.
În ,Libertate si libertinaj”, definirea libertătii este diferentiată satiric astfel:
,,Libertatea de a munci, dacă găsesti; Libertatea de a mânca răbdări prăjite; Libertatea de miscare, dacă ai obtinut viza de la ambasada cutare ...”
Incursiunile scriitorului, în istoria literaturii universale sunt elemente diegetice, intertext. În ,,Cred”, este citat Blaise Pascal, prin: ,,Dacă Dumnezeu nu există, si crezi în el, nu se întâmplă nimic. Dar, dacă Dumnezeu există, si nu crezi în el, ai pierdut totul!”
Acelasi călător în fundamente socio-morale, filozofice, întâlnim si în cartea ,,Cronicile pricopsitului” ,editată (recent) la Editura Lucas, 2016.
În cronica ,,Poezia în slujba credintei” (pag. 27) întâlnim: ,,secolul douăzecisiunu va fi unul profund religios sau nu va fi deloc...”.
În această frumoasă pricopsire de cronicar, Jenică Chiriac, pare să-si fi perfectat fraza si sintaxa ei, continutul estetic al eseului-critic! Si, de ce nu, analiza critică:
(Tot din poezia ,,În slujba credintei”)
,,De curând, am cunoscut o poetă brăileancă, Valentina Balaban, care a avut bunăvointa să-mi ofere volumul de versuri ,,Plămadă stelară”.
Apoi, Jenică Chiriac devine scriitor sensibil: ,,volumul contine ,,picături” de poezie de două-trei strofe, ce usurează lectura... Multe sunt versurile ce ascund sensurile explicite si figurative ale conceptiei de viată, ale filozofiei personale, a autoarei...”
Parcă, scotând din sertar, un talent necunoscut, care s-a evidentiat în cartea ,,Cioburi de oglinzi” de proză scurtă (critică)”,tipărită la Editura M.T.M. Prodesign, în 2013.
Unde, vorbind despre poezia profesorului de limbă si literatură română,brăilean, Nicolae Ungureanu, Jenică Chiriac observă încântat:
De ce ,,Cocorului”, putea fi socotită ,,subversivă”, de cenzura comunistă?Poezia abundă în metafore care, traduse, vorbesc despre vremuri sumbre.
Desigur, degustarea acestor ,,dulci si sincere vorbe de mânie, revoltă, meditatie, analize cuvioase”, ,,prea plină vointă de a scrie”, nu trebuie să vă satisfacă apetenta numită perfectiune.
Dimpotrivă, admiratia pentru perseverentă si răbdarea călătoriei în cuvinte-de toti stiute-dar, de putini interpretate cu inima.
|
