Gânduri de An Nou
Optimismul este unitatea de măsură cea mai evidentă a începtului de an. Urările de an mai bun sunt generos însoţite de gânduri de înnoire, uitare a răului, redescoperire de sine, şi inevitabil, de amplificare a succesului personal. În exces de zel, vechiul an este adesea hulit şi, fără şovăire, anului nou i se asociază întodeauna o aşteptare de a fi mai bun decât cel vechi. Nu este de mirare astfel că, în tradiţii populare romanesti, cele din nordul Modovei de pildă, spectacolul cu măşti are o semificaţie punitivă la adresa anului vechi. Scopul măştilor cât mai fioroase purtate de urători în noaptea dintre ani era de a speria duhurile din vechiul an şi de a le opri trecerea în cel nou. Este un obicei pre-creştin, de origine tracică, şi care s-a păstrat în forme diversificate până astăzi în foma jocului caprei sau ursului.
Sorcova din prima zi a anului este un predecessor ancestral al rezoluţiilor. Cum este cunoscut, adesea ne facem o listă de deziderate pentru anul care începe, le scriem pe hârtie, şi le repetăm cu fervoare magică şi cu speranţa că vom reuşi. Cum rezoluţiile sunt adesea prea ambiţioase, ne trezim cu neplăcere că le repetăm pe listă ori de câte ori avem ocazia. Este însă omul modern unic, sau predecesorii au avut tendinţe similare de a crea rezoluţii? Dacă pentru noi este firesc să scriem pe lista cu dorinţe tot felul de ambiţii – de la a slăbi câteva kilograme la avea succes în muncă – care ar fi fost gândurile inaintasilor noştri?
O privire pe calea bătătorită a istoriei ne arată că nu suntem primii care am folosit rezoluţiile atât de răspândite astăzi în America de Nord şi Europa. Vechii babilonieni obişnuiau să practice un ritual special în faţă zeilor, promiţând că în noul an îşi vor plăti toate datoriile şi vor înapoia obiectele de lucru pe care le-au împrumutat unii de al alţii. Deziderate fireşti pentru vreamea lor, căci problemele generate de obezitate le erau necunoscute. Iar pentru noi, plătitori de ipoetcă pe scară largă, ambiţia babilonienilor ar fi de neatins astăzi. Românii la rândul lor promiteau zeului Ianuş – cel de la care a venit şi numele lunii Ianuarie - tot felul de lucruri pentru început de an. Zeul avea, în tradiţia română, două fete: una întoarsă spre trecut, una către viitor, aşa că românii aveau grijă să se adreseze viitorului. În Europa medievală creştină, cavalerii erau cei care dedicau fervoare şi timp în noaptea dintre ani pentru a se ruga pentru eroism suprem şicavelerie. Astfel, un obicei pre-crestin păgân intră pe poarta bisericii şi, în acelaşi timp, se manifestă şi în alte religii.
Cu siguranţă însă, rezoluţiile au devenit foarte populare începând cu secolul XX, mai ales după criza economică din 1928-1933 şi au generat activităţi comerciale profitabile. Studii recente arată că peste 50% din populaţia SUA practică aceste rezoluţii cu religiozitate, dar numai 80% dintrea ceştia au ceva convingere că vor reuşi *). Cele mai frecvente deziderate sunt legate de sănătate – slăbit, renunţat la fumat, practicarea unei activităţi fizice, balanţă mentală – continuate de carieră şi bani, activităţi de implicare comunitară, voluntariat, ori viaţă spirituală.
Indiferent cât de serioase sau, dimpotrivă, amuzante sunt aceste rezoluţii, ele continuă să fie o practică curentă cotidiană. Şi merită atenţie, nu pentru a puncta reuşitele sau eşecurile noastre ci pentru a pune în lumină optimisul, speranţa. Lumina care ne însoţeşte zi de zi şi devine flacăra vizibilă în noaptea dintre ani.
Un an bun tuturor!
Toronto On
*) Weisam, Richard (2007) Quirkology. London, UK: Pan Macmillan.
|
Luiza Mureseanu 1/16/2017 |
Contact: |
|
|
